Zonele starilor

Exista mai multe spatzii. Unul e al lumii fizice, clar. Unul e al lumilor, mai complicat, care e plin de subspatzii intricate. Si un altul, care e al unor posibilitatzi, si, care, seamana unui spatziu al unor idealizari. Asa se spune, ca nu s-a dovedit asa, inca se cerceteaza. Aici oamenii sint siluete in 3 dimensiuni de culoarea starilor. Peisajele au diferite nuantze de gri: strazile, cladirile, copacii, fiintzele ratacite. Prin aerul foarte rarefiat circula, cu viteze de la viteza luminii, la cea a melcului beat, tot felul de stari si ginduri ratacitoare, cu tot felul de forme, si culori. Cind starile sting o silueta, o ranesc, adica o coloreaza un pic; dupa care culoarea se intinde, de la locul de impact, spre restul siluetei, colorind-o complet. Atunci, se spune ca starea a cuprins omul. Alteori starea trece prin silueta fara sa o afecteze, pentru ca atomii ei nimeresc fix printre spatiile atomilor siluetei. Se intimpla de multe ori, pentru ca atomii din lumea asta sint mai mici, cumva, si mai compactzi, au o structura idealizata. Si atunci, se spune ca starea a ratat tzinta. Pentru ca unele siluete sint poroase, au atomii rari, si abia de stau impreuna, sa nu se desfaca. Ma rog, asa e constructia asta a unora, ca in viata reala, doar ca aici e realitatea asta cu proprietati speciale, care are materie de asa natura. In fine, nu stim exact, banuim doar. Dar spatziul lumilor exista, e aproape demonstrat, doar ca nu e terminata demonstratzia, pentru ca lipsesc date. In fine, si, in spatziul lumilor, se intimpla ca lumile sa se intersecteze cu solul teoretic al suprafetzei terestre, si "pata" rezultata sa devina o "zona"; iar zona asta genereaza in mintea celui care sta in ea o anumita stare. Se intimpla ca, uneori, mai multe lumi sa contribuie la "zona", si locul sa dea stari multiple, si in legatura una cu alta. Si zona are proprietatzi speciale, cum ziceam. Nu e ca zona din "Picnic la marginea drumului" de fratzii Strugatzki, pentru ca pe aici trec doar lumile, si nu fiintze extraterestre. Bine teoriile pot sa fie valabile pentru un anumit stil de oameni, cei care pot sa simta starile zonei, evident, pentru ca multzi sint ignorantzi, dar asta ii priveste. In visul de ieri am fost observator din bus, dar in cel de azi am fost pieton. Am vrut sa trec prin cit mai multe zone, si sa experimentez, iar, starile. Si a functionat, mai ales ca imprejur e lumina, culori, si caldura, o imitatie perfecta de o zi de vara. Am admirat si locurile, si am fost si mai linistit, desi eram expus zilei, de data asta, si personajele ar fi putut deveni mai doritoare de contacte directe. Dar a fost exact ca si cind as fi fost invizibil. Si eu mi-am putut aduna suficiente stari, cit sa nu-mi mai trebuieasca vreun vis pentru ceva vreme. Poate doar cite vreo ametzeala bahica. Pentru refresh. E buna o schimbare in visele astea, ca e ceva nou, si incurajator, ca nu m-am rigidizat prea tare.