Doi liberi

Ma deprima prostii, si prostiile lor cosmice. Nimic mai sinistru ca un prost, care e, si violent, pe deasupra, ca asta e absurdul total. De fapt orice defect al unui prost e, dupa mine, absolut inacceptabil. Chiar daca, acelasi defect l-ar avea un super-inteligent. Stiu, pare incorect ca judecata, pentru ca, in absolut, un defect e un defect, si punct. Ei, da, teoretic e valabil, dar practic, cind traiesti in lumea asta plina de ipocrizie, si mizerii, iti mai revezi criteriile. Ca un prost nu are doar defectele alea, si gata, ramine ce e. El e capabil de monstruozitatzi inimaginabile, pe care sa le explodeze oricind, ca o bomba cu ceas. Sub aparentze bonome, ba chiar benefice, pentru naivii care chiar cred ca prostul respectiv le-ar putea face. Si, sa avem pardon, zic prost generic, pentru ca includ in multzimea asta matematica si proaste. Proaste care nu-s atit de imbecile cit sa para pitzipoance. Sint multe. Si pe multe le-am intilnit chiar ghinionistul de mine. Na, se intimpla, e statistic posibil. Societatea le-a invatzat pe multe cretine de genul asta sa para ce nu sint. Sa pretinda altceva. Si tu, ca om normal, chiar crezi ca ce spun ele e chiar adevarat. Doar ca iti dai seama foarte repede de adevar, pentru ca se vede din avion ca sint niste vite incaltzate, care reproduc niste citate invatzate de cine stie pe unde. Si au si un tupeu absolut monstruos. Oho, sint de nedescris. Si sint multe asemenea exemplare. Ca le-am intilnit, de nu le-as fi inilnit in nefericirea mea. De la foste colege, la straine, cu care m-am conversat, la uite, oamene din politica, fara sa dam nume, ca le stiu toti. Sint atitea proaste parvenite, ca iti vine sa generalizezi negeneralizabilul nene. Cohorte de cretine se pretind atit de zgomotos ce nu ca nu sint, dar nu ar putea fi niciodata. Asta in detrimentul tipelor care sint ce sint, dar nu pot deschide gura de raul monstruoaselor. Pentru ca avem si niste femei ultra-destepte, dar care sint reduse la tacere. Cine, ce, cui sa-i pese? Si, de ce? Societatea romaneasca e pe dos, clar. Cei cu minte se separa de mizerii, si se retrag in banca lor. Sau emigreaza, ca sa-si gaseasca un loc mai permisiv, cit de cit. Pentru ca asta e singura sansa. Ce ma intriga e ca ele, cele valoroase nu au o combativitate a ideilor, cind le abordez, si ma trateaza ca pe un oarecare ostil. Asta chiar daca le chiar arat o potentziala prietenie in ale gindurilor. Sa fie vina mea? Sa fie defectele lor acumulate, sau o frica ancestrala de o agresivitate robotica? Poate fi orice, pentru ca o minte fabulos de adevarata se cam retrage in fatza oricarui aparent atac extern. Si e normal, si de absolut intzeles, pentru ca o fiintza vulnerabila sa se protejeze, e adevarat. Dar, cred ca o fiintza inteligenta stie sa cearna, si sa citeasca printre rinduri, ca nu e atit de naiva sa creada orice dulcegarie a unui dobitoc, nu? Spun asta pentru ca sint obosit de atita pretinsa "cunoastere" aparenta. Si de judecata dupa prejudecatzi ieftine. Bun exista si naivitatzi, si cautari esuate, si vise neimplinite. Dar nu mi le arunca mie in fatza, ca nu-s eu de vina pentru ce nu a functzionat in drumul tau prin lume. Ca eu sint eu, asa cum sint, si nu seman cu ceva, sau cineva care ti-a facut nasoale, pe traseu. Capisci? Pentru ca, si mie mi-au facut nasoale multe, dar nu fac din asta un show in care sa te ridiculizez. A, bun, ca sint sceptic si ironic, na, mea culpa, e pentru ca ma apar de lume in felul meu. Stiu ca pare ca te jignesc, dar asta e o prima parere, pentru ca eu chiar respect fiintza umana, si eu chiar vreau ca ea sa riposteze inteligent, si sa-mi vorbeasca pe o limba comuna. Eu "intzep" cu unele idei, dar nu fac din asta un show lamentabil, pentru ca eu vreau doar o dezbatere sincera, pe tot felul de subiecte. La liber. Asa ca si cind am fi prieteni de mult timp, si ne tachinam. Nimic mai putzin, nimic mai mult. Sintem doi oameni liberi, care se expun.