Calatorii virtuale

Nu mai am chef sa mai scriu, ca nu mai traiesc agitat, am invatat sa-mi bag picioarele in toate mizeriile cretino-idiotzilor agresivi, si sa-i las in baltoaca lor. Unii ma mai injura, de aia nu mai vreau sa am de-a face vreodata cu cineva, la cit de violente sint vremurile astea, e prea multa libertate la manifestari salbatice, ar trebui respectate reguli sociale mai clare, ceva care sa stimuleze echilibrul, imaginatia, si creativitatea, si izolati toti nemernicii (ca 1 mar stricat, se spune, poate strica 1 lada de mere sanatoase, asa cam e si cu socialul, ca ala stricatul pare sa aiba mai mult success, in fine). Sa-i uitam pe dementzi, si sa ne concentram la ceva mai frumos. Nasol cu depresia asta, ca esti asediat de monstruozitatzi de absolut peste tot, si atunci te mai uiti pe net la lucruri interesante. De chestii de bucatarie/gatit, nu mai zic, ca e pe yt cu mincare muuuult, de la gadgeturi, cum sa gatesti, mese festive, fomisti/mincatori-expertzi (aia de maninca cit 10 persoane), etcetc. Cind ma uit la asa ceva, la inceput admir partea artistico-practica, dar dupa citeva minute mi se face o foame cosmica, si fac switch pe altceva. Ceva "gen" filmari din masina/bicicleta/tren (apropo, de ce e negramatical sa zici "gen", adica e de prost gust, pentru ca e ultra-folosit de tute? sau "decit"? a, ca poti folosi "doar", e adevarat, dar decit e mai specific, parca, si mai kinky. oricum, limba are atitea aberatzii in ea, ca e macelarita de toti idiotii in toate felurile. uneori nici nu te mai gindesti daca cineva e gramatical corect (cu toata politia gramaticii gata sa te aresteze, hahaha). mie mi-ar conveni mai mult sa aiba substantza in ce spune, nu in cum spune, clar, ca limba e un instrument de comunicare, o folosesti ca sa spui ceva, nu ca sa bati cimpii, si sa consumi timpul celorlaltzi. unora ar trebui sa li se interzica-chiar sa foloseasca unele cuvinte, ca sa nu le banalo-ridiculizeze, sa nu le strice. (alta chestie, de ce e nasol cu cacao-foniile? adica nu poti sa spui, cum am zis eu, "interzica-chiar", ca are cachi, sau caca in el, dar folosesti cuvinte ca populatzie, copulare, etc. aici e chestia nu de elevat-ism, cit de fudulie grobiana). bine, fiecare foloseste limba vorbita ca sa-si arate inteligentza, sau prostia, ca se vede clar, chiar daca unii vor sa para altceva (unii de la atita ipocrizie se impleticesc in propriile cuvinte, si expresii, de nu mai intelegi nimic, stiu eu un caz, hahaha). ma rog, sint mult de spus de limba, dar sa inchidem paranteza, si sa revenim). Ziceam ca ma uit la filmari din masina, sau tren, si imi place sa vad cum se schimba peisajul. Prefer filmarile prin oras, ca sa vad locurile cum mai sint, si sa scriu despre ele in calatoriile cu busul de noapte (hahaha, nu fac acolo nici o descriere, doar imi imaginez locurile, dar vorbesc la modul general, ca sa fie valabil pentru toate din oras). Imi face bine sa vad pe ecran schimbarile astea de peisaj, ca daca as fi in tren/masina, as fi stresat ca e spatiul mic, si mai sint cu alti oameni suuuuficient de imbecili (ca-s multi, si probabilitatea sa dai de ei e mare), care nu au altceva mai bun de facut decit sa se holbeze la tine, si ii vezi dupa miscari-ca nu ai cu cine comunica, si atunci, sub stresul ala devin constient ca-s intr-un vehicol in miscare, si asta ma oboseste. Daca as avea cu cine conversa, sau ceva bun de citit, sau sa pot dormi, ar fi mai suportabil, clar. Bine, trenurile sint ultra-interesante, ca-s cu multi oameni in spatiu mic, si izolat de exterior, ca e in miscare. Poti scoate de aici, si din situatiile astea multe subiecte interesante. Cel mai fain e ca oamenii din tren sa nu te poata vedea, si sa poata trece prin tine, ca si cind ai fi facut din aer, sa vezi grotescul din comportamentul lor cum devine ridicol, uneori, si ai gasi mult umor involuntar, cit sa scrii citeva carti bune. Cred ca cel mai bine suport autocarul, ca atunci cind mergeam in tabere, sau navele, ca in plimbarile spre Braila. De fapt autocarul e cam naspa ca te cam zdruncina, si face miscari bruste, chiar daca scaunele sint comode. Cel putin asa era pe vremea cind eram eu mai mic. Incerc sa ma gindesc la niste variante de scene intimplate in bus/tren/vapor, ceva cu mister, si science fiction. Ca daca n-are nave spatziale, si idei bune, si aplicabile, e aiurea.