Timp ne-explicat

Tot stau si ma gindesc, daca trecutul meu m-a ajutat, cumva. Mai ales prin toate piedicile cretine puse, evident, de toti cretinii. Pentru ca toate au fost impotriva libertatzii de gindire. Cred ca am o problema cu o parte din trecutul meu, mai ales cu perioada liceului. Scoala in sine era serioasa, dar oamenii de acolo, uh, mare parte niste dictatori nemernici, care se impuneau foarte brutal. Ma mai uit la unele poze cu reuniunea de n-spe ani de la terminare, si vad fix aceleasi atitudini ale colegilor, pe care le stiam. Astia nu s-au schimbat aproape deloc. Care a fost serios, si si-a vazut de treaba, a ramas la fel. Care nu, a continuat in propriul stil smecheresc. Sint vreo citiva pe care i-as pocni si acuma, dupa atitia ani, la fel de dezaxatzi au ramas, pe cuvintul meu; noroc ca nu-i mai intilnesc. Noi am fost 4 clase de mate-fizica, si una de mecanica. Eu eram la C, cu toti profii tembeli adunatzi. La A erau smecherii, cei cu pile, aveau profi mai normali ca stil, dar foarte buni. Eu am facut mate cu Ursu, un diliu care isi cauta participantzi la olimpiade internatzionale, nu-l interesa sa predea matematica asa cum trebuie, si ne teroriza pe toti. Era o tensiune la orele lui de te lua cu ametzeli, mai ales cind striga cine sa treaca la tabla, sa-l asculte din problemele date ca tema, sau alte probleme selectate de el, de la olimpiade. Si erau toate problemele astea exclusiv bazate pe "observatii", adica observam de la inceput ca, inainte sa pornim la rezolvare, adica nu era matematica cit era smechereala logica. Ba cretinule, du-te in ma-ta, ca nu asa abordezi o problema, nu te folosesti de trucuri ca sa te dai mare. Matematica e logica pura, si constructzie graduala, pina la solutzia intuita. Doar ca asta nu facea el. Cei de la A faceau cu Chita Popovici, o adevarata doamna, din toate punctele de vedere. Mai era de mate si Emil Dumitrescu, un tip inalt, frumos, sobru, elegant in stil, si care, la fel, explica matematica asa cum trebuie. A predat si in Africa, era cunoscator de multe. Daca as fi facut cu ei, poate altfel ar fi fost si traiectoria mea prin lume. Desi, pina la urma tot in Galati as fi facut facultatea, ca nu eram eu omul sa ma plimb prin lume. De altfel si emigrarea mea a fost ceva neobisnuit, dar absolutamente necesara, clar. Bun, in rest am avut profi, care mai de care fosti inspectori, care erau ultra-arogantzi, si care te obligau sa memorezi cuvint cu cuvint toate balariile. Bai ce i-am urit pe toti astia. Toata dileala lumii era la orele lor. Si zic asta vazind, in timp, ca, in afara de un exercitiu de memorie, nu m-a ajutat cu nimic. Asta a fost si in facultate, mai tirziu, dar, macar acolo toti erau mai relaxatzi, si ne vorbeau cu "dv", ca si cind ne-ar respecta, hahaha. In fine, liceul a fost, pentru mine, cel putin o mare aberatzie. Pentru ca tu, ca om, erai un zero in fatza puterii alora. Toti cautau sa te faca un robot care memoreaza, si reproduce, punct. Nu contai, pentru ca ei aveau metode sa te rezolve, daca ieseai din rind. Dar m-au oripilat atitudinile colegilor, pentru ca ei se presupune ca erau colegi de suferintza. Asta daca am fi trait intr-o lume normala la cap. Pentru ca ei pareau, mai degraba aliatzi cu toti impilatorii astia ajunsi profesori-dictatori. Era o tradare maxima, si o asociere cu puterea, de nu-ti dai seama, de parca am fi fost apriori dusmani. Pare dezgustator, dupa vremurile actuale, dar e ce s-a intimplat, efectiv. In fine, e o prosteala imensa, pentru ca nu te puteai specializa pe un domeniu al tau, pe care sa vrei sa-l urmezi dupa, pentru ca trebuia sa iti divizezi atentia pe 10000 de directii. Si noi, toti a trebuit sa suportam asta. Bine, fiecare dintre fostii colegi de liceu a mers pe drumul lui. Toti au studiat cite ceva, si s-au specializat pe un domeniu. Vremurile alea au trecut, dar pe mine tot ma obsedeaza, pentru ca mai am inca multe de lamurit. Le fac, in timp.