Compromis si acceptare

Totul depinde de un sistem de valori social, unul local, si unul din mintea fiecaruia. Intr-o societate avansata, sistemul de valori al societatii e mai avansat, si mai bazat pe multa cunoastere, si experientze ale trecutului. Dupa WW2 lumea a invatat ca asa orori nu vor trebui sa se mai repete. Nu la scara aceea, pentru ca ele se mai intimpla prin unele zone ale globului. Eu am trecut printr-un soc cultural, ca orice emigrant. Am vazut o lume mult mai avansata in toate, cu mecanisme mai fine, si mai fiabile, uimitoare din multe puncte de vedere. Apoi am lucrat in multe companii. Am vazut, la fel, multe lucruri infinit mai elaborate ca in Romania, si relatii sociale mai corecte. Teoretic. Apoi am vazut oamenii, care semanau cu mine, dar erau muult mai adaptatzi realitatii asteia. Eu eram un idealist naiv, si cautator sa explorez, sa cunosc, si sa-mi fac cit mai multi prieteni, ca sa simt ca traiesc. Ca de asta si plecasem de acolo, ca sa imi fac alta viata aici. Si am cunoscut, multi, si mi-am dat seama cit de schimbatoare e fiintza umana, pentru ca, aceiasi care iti zimbeau si iti vorbeau frumos aveau interese legate de tine, deveneau duri, rai, si gata sa te termine, cind li se parea ca le stateai in cale. Ring a bell? Si atunci mi-am revizuit idealismul, si am inceput sa devin realist, adica sa incerc sa-i cunosc pe cei cu care imparteam o companie, un loc, un apartament, etc, ca sa vad la inceput dimensiunea raului pe care mi-l pot face, si cum sa ma feresc de asta. Asta cere timp, si analiza buna, ca oamenii una spun, si alta fac, si de multe ori nu spun nimic, si te observa sa-ti vada punctele sensibile. Asta cam e regula, ca nu gasesti sinceritate cam pe nicaieri, toti cauta sa-si faca maxim pentru ei, in felul lor, dupa cit ii duce mintea. Pe unii mai mult, pe altii mai putin. Un patron de companie, de ex, stie sa fie mult mai diplomat, si sa ti-o traga eficient, daca nu stoarce de la tine cit vrea el. Sint cazuri si cazuri, situatii si situatii, clar, ca nu seamana intre ele. Sa luam un caz teoretic. Tu esti un inginer, te angajezi undeva, o companie mica. De la inceput ti se pun in circa multe, pentru ca trebuie sa fii bun la toate, ca astia nu angajeaza oameni specializati (in companiile mici, in cele mari e altceva). Deci tu esti un renascentist, rezolvi orice problema de inginerie/calcul/decizie/analiza/etc. Si tu treci prin tot felul de situatii, in care ingineria ta intra in conflict cu felul de a gindi al sefului, pentru ca, na, ala e un cretin sinistru, care se crede in prostia lui cu o treapta deasupra ta, si nu intelege nimic din nimic, pentru ca nu stie nimic; el e bun doar sa faca calcule economice aproximative. Ideile ingineresti il cam incurca, si vede ca nu are ce face, si atunci se ia de tine, adica de persoana ta, si devii, pentru el, unul care va fi dat afara cit de curind. Eventual cu racnete, ca sa dea un exemplu, ca el e sef. Alta situatie: o companie mica, esti angajat sa inginer. Intre oamenii de acolo sint unele compromisuri, ca ei fac suduri de toate felurile, nu fac robotzi, sau masini automate. Si ai sef un tip tinar, dragutz, placut, slab, si inalt, care e si el designer. La inceput toate sint ok, apoi incep sa te enerveze niste ghiolbaneli, mitocanii, mizerii care sint acceptate de unii ca normale, si care fac lucrurile functionale. Tu incepi sa mai zici, ca asa, ca pe dincolo, si incepi sa le deranjezi echilibrul care a functionat perfect inainte sa apari tu. Ii bulversezi, cumva. Si, atunci, cine va fi scos din micul sistem de aici? Ca, oricum sistemul va ramine cum a fost, nicio sansa de evolutie. Tu vei fi primul care va zbura. Eventual cu racnete, ca sa ti se demonstreze ca nu te pui cu echilibrul. Si asta pentru ca seful e sef. Sigur, nu e peste tot asa, eu arat doar unele dintre posibilitati. Cind esti angajat intr-o companie mai mare e cu totul altceva, pentru ca acolo chiar trebuie respectate regulile. Desi sefii sint si ei oameni, si daca nu le convine ceva automat te vad ca pe un idiot gica-contra, care e acolo sa-i incurce, si sa-l abata de la a-si face "datoria". Asta chiar daca argumentezi cu date reale. Sigur, exista compromisuri, si ele fac ca lucrurile sa fie acceptate, pentru ca nu-i poti multumi pe toti, dar depinde cit de mari, si cit de mult te pot afecta personal. Oricum, solutia nu e sa consideri ca absolut toate cite ti se intimpla sint mizerabile, si ca ei sint complet imbecili, pentru ca au si ei ratiunile lor, sa faca ce fac. Dar nici sa accepti ceva ce depaseste firescul. Sint multi oameni care lasa de la ei, ca sa faca lucrurile functionale, mici eroi ai muncii, si ei sint de admirat. Si sint multi. Pe ei ii tot caut. Sigur, folosesc multe filtre ca sa-i separ.