Proiecte

Zilele astea Simona Halep isi plimba trofeul de la Wimbledon, si si-l arata la toata lumea. Na, e munca ei, si oamenii se bucura pentru ea, ca e tot romanca. A cistigat ceva bani; ma uitam pe Wiki, in cariera ei a cistigat peste 33 de milioane de coco. Plus alt banet din sponsorizari, reclame, etc. Citi bani, bai nene. Iti trebuie ceva tarie, si calm, ca sa nu te ia pe sus tornada asta, ca e usor sa-i faci praf, clar, mai ales ca sint tentatii atit de multe in lumea asta atit de inselatoare. Bine, ea are si oamenii ei de incredere in familie, plus altii cu bani, tot din tenis, care sint seriosi, si sinceri: Nastase, Tiriac (ce nume, hahaha), antrenorii ei, Cahill mai ales. Tiriac e miliardar in coco, deci ala e cel mai tare, dar are 80 de ani, la virsta asta mi-as cumpara o casa intr-o zona retrasa din vreo insula exotica, si as naviga pe net toata ziua, mi-as gasi o nevasta serioasa, m-as plimba, as face ceva, daca na, as fi un fost mare sportiv. As minca ce, si cit vreau, m-as imbata cu unii prieteni, as inota, as mai juca un tenis, dar nu as mai fi in atentia presei, clar. Eu, cel putin, ca el vad ca mai vrea sa fie activ, in administratie. La 80 de ani. E cam mult, totusi, si timpul e ffff limitat, pentru el. Noi toti avem timpul limitat, ca, na, nu stii cit traiesti. Dar hai sa zic ca nu as as avea chiar un miliard, ci 33 de milioane, ca Simona, ce as face eu cu banii? Hm. Unii ar zice, ca-i depozitezi intr-o banca, sau in mai multe banci, si traiesti din dobinzi, ca sint si ele uriase, na, ai o viata cum vrei, tu, si vreo 2-3 generatii dupa tine. Si, totusi, daca ai vrea sa faci ceva cu adevarat misto? Ceva cum face Musk, sa inventezi lucruri pe care lumea sa le foloseasca in viitor, si asa sa si ramii in amintirea oamenilor, dupa ce nu mai esti. Bine, nu la magnitudinea aia, ca nu lansezi rachete in spatiu, si nu construiesti chestii care cer investitii care sa-ti depaseasca cu mult bugetul. Sa inventezi tot felul de chestii foarte-foarte-foarte practice, ca sa ajute oamenii obisnuiti in rutina zilnica. Asta mi se pare colosal. Buuun. Inainte de toate, iti fixezi un buget, bani pe care, eventual, i-ai putea pierde, ca nu stii niciodata; sa zicem un 10 milioane de coco. Dupa decizia asta majora, iti iei un timp sa te destresezi, dematerializezi (hahaha), si sa te calmezi profund, ca sa poti fi lucid. O saptamina maninci bine, bei bine, te duci la bazin, faci inot, dus, sauna, masaj, te barbieresti, tunzi, frezezi, te relaxezi total. Dupa o saptamina vezi cum stai, daca esti apt. Daca nu, inca o saptamina faci la fel. Si mai faci o saptamina, daca e cazul. Pina cind esti ok cu tine, si simti ca esti in echilibru cu tot cosmosul. Atunci angajezi un nene de absoluta incredere, un renascentist, bun la toate, si care sa iti fie fidel pe tot traseul. Pentru asta testezi cit, si cum poti, pe multi. E de preferat un idealist, care stie multe, are valori, si , pe care, banii sa nu-l prea intereseze, dar care sa fie pasionat la fel ca tine. Cind l-ai gasit, l-ai angajat. Apoi cauti inca unul, la fel, ca sa fie o contra-pondere la primul, si ca sa iasa idei bune, si interesante din argumentele valabile, ale lor. Apoi mai cauti unul. Si iti faci o mini-echipa de start. Te asiguri ca ei nu pot conspira contra ta, si incepi sa le dai directzii. Pe unul il faci manager (care e dotat natural pentru asta), pe altul sef pe inginerie, altul cu finantzele, etc. Si le zici: bai oamenii mei, adunati-mi o echipa mica de ingineri, si oameni cu idei, pentru ca avem multe de analizat impreuna. Si ei cauta pina gasesc. Ii testeaza, le verifica capacitatile, si mi-i recomanda. Eu ii iau, si ne retragem intr-un loc linistit, intr-o mica sala, unde incepem munca adevarata. Facem un brainstorming epic. Punem pe masa toate ideile posibile, toate variantele, tot ce exista, ca sa gasim solutiile la inventiile noastre. O sa fie efort mare, pentru ca vor fi si batalii de argumente, si urlete, pumni in masa, eventuale demisii, dar asta e. Rezultatul conteaza, pina la urma. Vom gasi multe variante, asta e normal, si toate bune. De ales le aleg eu, pentru ca stiu cum vreau sa functioneze device-ul respectiv, stiu parametrii, si limitarile, desi, si ele, se mai modifica pe traseu, dar baza o am clara. O prima regula: sa fie usor de folosit; o a doua regula: sa ofere posibilitati multiple; o a treia regula: sa fie fiabil; o a patra regula: sa poata determina constructia altor device-uri specifice; o a cincea regula: sa fie perfectionat, ca sa nu ofere altor concurentzi de pe piata oportunitatea construirii unei variante imbunatatite, care sa-i faca mai competitivi. Clar. Munca e uriasa, dar e ultra-interesanta. E adevarat ca imi trebuie echipa, ca singur nu pot sa gasesc toate solutiile. Desi, poate intr-o zi chiar ma enervez si le gasesc. Orice ar fi. Eu singur. Ca na, n-am banii suficientzi sa platesc atitia oameni. Totul e sa ma pun in starea aia de a reusi. Bine, singur e mai greu, dar e bine sa cred ca na, in vremurile astea de uimitoare reusite ale altora, eu sa nu pot sa fac ceva ce pare atit de usor de atins. Desi solutiile simple si eficiente sint cele mai greu de obtinut, stiu asta toti.