Bai nene, nefericita de Romanica e un cazan sub presiune. Cum apare un subiect zemos, cum sar toate mediile cu news-uri, care mai de care mai cvasi-aberant, sau chiar fake, ca sa-si vinda marfa. Si asta confuzeaza pe toata lumea, ca nu-ti mai dai seama ce, unde, cind. Bine, e normal, daca stai sa te gindesti, ca la cit s-a jefuit, n-a mai ramas decit o mina de ruine. Se lupta romanii unii contra altora, de parca sint intr-un razboi civilo-psihologico-absurd, de ca si cum fiecare cauta sa-l distruga pe oricare, prin metode care mai de care mai barbare. E o prostie inimaginabila antrenata acolo, si un haos incredibil, care creste si creste, pina o sa ii termine pe toti. Institutiile sint praf si pulbere, au rezolvat tot, toti, de comun acord. Se moare pe capete in toate felurile, sint tot felul de exemple. Si toti sint nemultumiti ca nu SE face ceva, de parca ar trebui ca altcineva, din exterior, sa vina sa le rezolve problemele, ei nu-si asuma niciunul vreo responsabilitate. Pe specialisti i-au terminat, ca, na, nu vine nimeni sa-i invete pe ei, ca sint dashteptzi de bubuie. De asta au emigrat toti. Cei care au ramas sint ori prea atasatzi de joburi, de locuri, ori efectiv nu ar avea success in strainatate. Si toate astea cind tara e membra UE, si NATO. Ceva e putred in Romanica. Ceva fundamental nu functioneaza, sint multe mecanisme blocate. Sinistra situatie. Nu-mi pot imagina cum poti supravietui intr-un asa sistem, ca esti fix ca o frunza intr-o furtuna, te arunca in toate directiile, de nu mai stii cu cine, si cum sa te lupti. De asta nu exista niciun fel de reguli, dau toti pumni in toate directiile, si trebuie sa te feresti, ca daca nu ti-o trag in fatza, sigur te lucreaza pe la spate. Bine, si in alte societati trebuie sa fii atent, dar, parca e altceva, socialul e mai ordonat, exista predictibilitatzi, ai o schema generala de variante, nu-s toate la plesneala. In fine, nu fac o analiza serioasa a situatiei, ca au facut-o altii mai bine pregatiti, eu spun doar ce vad ca se intimpla. Cred ca de asta nici n-am putut sa-mi gasesc o consoarta, ca nu am acceptat niciodata cantitatea industriala de mizerii pe care ceilalti au acceptat-o ca pe ceva natural, "ca asa e lumea, ce sa-i faci". Hai nu zau. Chiar asa e? Toti marii nostri emigratzi s-au cam dezis de tzara aia de origine. Brincusi a plecat pe jos in Franta, PE JOS, fara bani, fara nimic, cu hainele de pe el. A devenit faimos, a avut bani, si cind s-a intors a remarcat ca i-a lasat prosti, si saraci, si i-a regasit si mai prosti, si mai saraci. E o mentalitate care frineaza orice evolutie, ba chiar genereaza involutie. Si e si o fudulie cosmica, o auto-suficientza a tuturor, dublata de o invidie la fel de cosmica. Nu se simte bine ghiorlanul pina nu arata el ca e smecher, ca a furat mai eficient, si e mai avut. E ceva de noaptea mintzii de ev mediu tirziu. Nu-mi place deloc sa scriu despre mizeriile astea, dar ma calca pe nervi, si tre'sa le exorcizez, hahaha. Ce porcarie. Romania trebuie sa-si faca ordine, si curatenie, daca vrea sa aiba vreo sansa, cit de mica. Eu unul, nu prea inteleg nimic, desi da, sint explicatii multe, la toate, dar, dincolo de ele, bai nene, e libertate, o libertate dupa care am tinjit toti anii aia de dictatura dementa, si care, uite, exista, o traim, acum chiar putem face ce ne dorim. De fapt asta e, ca ne-am dorit ceva pentru ego, nu pentru un "impreuna", pentru ca a fi impreuna e depasit, nu, ca vine din vremurile alea, iar acum e cu totul altceva. Na, de prosti n-am stiut ce sa facem cu libertatea asta, ca eram bine spalati pe creier. Parintii mei, profesori, ma obligau sa accept lumea aia, si sa-mi bag mintile in cap, ca nu-i invat eu pe ei, ca doar ei m-au facut pe mine, si nu am niciun drept sa-i contrazic. Dupa ce am emigrat am mai vorbit cu taica-meu pe net. I-am explicat tot ce am putut. N-a inteles nimic. A venit la mine, 6 luni. Mi-a facut viatza varza. Am rasuflat usurat cind a plecat. Apoi iar am vorbit pe net. Apoi 2 ani nu a mai dat niciun semn. I-am scris, disperat, pe el parea ca nu-l intereseaza. Atunci ne-am rupt definitiv. Asta dupa ce murise maica-mea, si suferisem ca un ciine, de nu mai eram om. Ai mei erau reci, asa am fost crescut, dupa un stil imbecil de sinistru, de asta mi-am luat cimpii. Am toate afectiunile psihice posibile, cred, dar le-am tinut sub control, pentru ca am mers pe drumul meu. Spun asta deschis, chiar daca unii par ca sint ultragiatzi de atita vulgaritate biografica. Asta e, am suferit, ma razbun spunind, ca asa sint eu, nu mimez, si nu maschez nimic. Si de cind sint aici am avut probleme, si le-am spus. Mi se balangane daca lumea nu e de acord cu mine, ca nu au trecut prin ce am trecut eu, si, oricum, am tras ponoasele cu virf si indesat, cum se spune. Asa ca, bai, la baie. Mentalitatea asta romaneasca te jigneste, pentru ca "gura lumii" e o mizerie istoriceste formata ca sa te distruga psihic, ca de altceva nu e buna. Asta ca sa te faca conform cu o infinitate a mediocrilor. O gura e o gura. Si i se poate pune si dop, cu oarece organe din dotare, hahaha. Asta ca sa nu fie dubii. Sau dube. Sau na. In fine. Repet, nu-mi place sa vorbesc negativ. Dar asta se intimpla, ca asa e lumea asta, cauta sa ti-o traga, si, daca te invinge, atunci se spune ca uite ce slab a fost ca n-a facut aia, sau ailalta, nu a fost "in rindul lumii". Ca romanii asa zic, te baga prin niste obscurantisme de ramii masca nene. N-am casa, n-am nevasta, n-am bani, n-am multe. Dar am niste chestii care sint infinit mai valoroase. Si o sa le valorizez in timp. Ca mai am ceva timp pina mor, cred, hahaha. A, si sa nu uit; care mi-a facut figuri l-am trecut la rubrica "uitatzi". Fara regrete, ca nu e frumos sa tradezi, sau sa inseli asteptarile, nu? E de bun simtz. Si cite am de facut le fac, in timp, ca nu pot tot deodata. De cedat nu cedez, asta e sigur, ca m-am luptat cu tot felul de monstri, nu ma doboara ei, oricit ar fi de tari. Poate imi gasesc si o partenera de drum, si de baricada, ca, na, luptam impreuna. Mai vedem. Lumea e deschisa in toate posibilitatzile ei.
No comments:
Post a Comment