Azi am tinut un s-pici, care rea anuntzat cu o luna inainte, adica era o intilnire de nu stiu ce grad, ca nu erea specificat, dar era ceva pac-pac, uite ratza nu e gisca, mama ce freza ai. Adica n-avea cap, coada, sau membre, era ceva inform, care trebuia luat de guler, si dat cu el de peretzi, sa zic asa. Ca nici n-aveai ce, sau cum abordezi, daca nu stii dinainte tema, ca era ceva misterios, cu forme ne-anticipabile, asa ca extraterestrii. Si pac, am zis ca sa fac eu, asa, un context, din ce informatii am la dispozitie. Dar, ca orice student, am aminat toata cashcarabeala, pina in penultima zi, in care, am zis sa ingras porcul. Si, din toata relaxarea de dinainte am ajuns sa constientizez ca, bai, tre'sa ma apuc de lucru. In ultima zi, pe seara, am selectat ce aveam, si am facut treaba, dar asa, cu o mica sila, ca la ceva ce te uiti cu mila, sa zic asa, ca nu ma asteptam sa fie vreun public animat de nush' ce dorintze de progres stelar, pentru ca publicul era format din O persoana, plictisita, in virsta, si cu o dorintza imensa de a scurta tot, si a pleca acasa, ca e joi, si mai sint 2 ore si se evapora programul nene, asa ca baga, afirma-te, da-i inainte, fa ce crezi, si ura, si la gara. Si mi-am tinut spicul, m-am si laudat singur, am si atras mila asupra mea, am promis, ca am sa fac, ca am sa dreg, ca toate se vor schimba, etc. Ca asa da bine, sa te aratzi ca poti fi un super-erou, dar, ca, pe moment, ai niste chestii care te retzin, hahaha, de parca cineva, vreodata ar fi crezut in vreo promisiune. Na, jucam un rol, eu pe al meu, ea pe al ei, ca sa dam bine pe film. Si, daca tot era de forma, am taiat exagerarile, le-am lasat doar pe cele care sa faca povestea sa para reala. Si, la final, ca sa n-avem indoieli, doamna a declarat ca forma e forma, si noi raminem prieteni, dar ne despartzim. Acuma de la inceput nu a fost vorba de vreo chestie amoroasa, ca era pur biznis. Ea, doamna, teoretic ar fi trebuit sa ma ajute cu citeva chestii, dar nu s-a putut, si asta e. Normal ca pus doua paie cruce, ca n-avea cum, ca ce imi trebuia mie depasea cu mult posibilitatzile ei, dar, cum e normal, ca sa salvam aparentzele, a trebuit sa pretindem ca, sau ca. Pe mine ma ajuta situatia, ca, ma lasa liber sa-mi fac treaba, si nu ma mai fute la cap birocratzia, si imi vad de ale mele mai in liniste. Dar situatia e de un comic spre ridicol, de admirat, ca constructie, pentru ca e ca in Caragiale. Bine, eu din start am zis ca, bai, fac ceva ce pare ca e real, ca stim toti ca e o chestie de teatru, si eu, si ea, dar ne despartzim prieteni, macar, nu cum a fost cu cei de dinainte, adica toti sefii, sau colegii cu care nu m-am inteles, si care faceau ca toti dracii. Acum e civilizat. Pac-pac.Si, ne-am dat mina, ne-am urat succesuri, si paaaaaa, ne vedem intr-o viata ulterioara, eventual. Sau nu, ca cu vietile astea e tricky, nu stii daca exista, sau cum e prin ele, sau na. La intoarcere am cumparat de mincare tot ce mi-am dorit: pui la rotisor, baban, ales sa fie la volum maxim, rosii, bere, cola, biscuiti de 2 feluri, cutii mari, unii gen pesmetzi, altii cu crema de cioco, conserve de fasole cu gust divin, conserve de macrou, supe prafuri, paste cinezesti, cu sos, 5 la 1 coco, buneeeee, mama, ce bune, si piine, de fapt cu forma de donuts, taiate pe mijloc, pentru sendvisuri. Mi-am scos pirleala. Nu am cartofi, ca i-am terminat, dar am piine cacalau, si paste, asa ca sint balansat. Mai am si crenvursti in freezer, sint acoperit cu partea de proteine, si mai am si conserve de fasole, tot pentru proteine, pentru ciorba. Si am mai luat si o conserva cu rosii taiate, pentru ciorba. Mi-am facut plinul. Berile le-am baut, pe 2 adica, mai am una ramasa, mama ce bune au fost, ca am zis sa mai alternez, mi se facuse greatza de vinul ala, numai cind ma gindeam la el ma lua de la stomac, si am zis ca merit sa fiu premiat cu un gust nou. Am mincare pentru 1000 de ani, dar e diversa, si e exact ce aveam pofta. Cam atit. Mi-am mai pus lichid de racire in rezervor, ca mashinca mea pierde lichidul, si consuma si ulei. Na, virsta. Dar merge bine, si e spatioasa, are inertie, e o Mazda Tribute, de prin douamiiceva, arata ca un 4x4 da' e masina de familie, e iubirea vietii mele, clar, a fost amor la prima vedere. Albastra. De fapt e de un albastru inchis, cum n-am vazut in viata mea. Pai na, e unicat, ca mine. In rest toate sint la fel. Cind bune, cind rele. Ca asa e mersul.
PS Am pus o poza cu mare, hoteluri, verdeatza, ca de vacantzaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
No comments:
Post a Comment