Timpul lumilor noastre

Lumile au evoluat. Si noi ne-am tinut dupa ele. Am alergat ca sa ne evoluam si noi. Miscarea e inertziala, si ne face bine, ca sa ne pastram conditia fizica. Facem un pas, inainte de care facem o jumatate de pas, inainte de care facem un sfert, inainte de care o zecime, inainte de care.., etc. Facem pasi. Completam intregul sirurilor, ca sa justificam inertzia. Glumesc, ce naiba sa justificam un principiu al mecanicii classice? In fine, lucrurile se compun, si se aranjeaza de la sine, in lumea asta a fiintzelor inteligente. La care noi sintem parte. Vazut de sus pare, totul, un spectacol impresionant. Cum ar fi sa vedem filmul evolutiilor viitoare, derulat cu viteza, ca in Masina Timpului? Sa vedem cum dispar cladiri, si, in locul lor apar alte constructii, cum incepe lumea sa inventeze tot felul de robotzi, si masinarii, care fac planeta mai calda, si prietenoasa, cum navele spatiale incep sa se plimbe prin sistemul solar, si mai departe de el. Si asta peste mii, sau sute de mii de ani, cind noi vom avea toti atomii care ne compun, reciclatzi deja. Bine, asta e norocul nostru, sa traim vremurile astea, si nu cele trecute, sau viitoare. Asa ne e dat. Asa e viatza, cu bune, si rele. Si inca, azi e cu mult mai multe bune, ca inainte. Te gindesti ca puteai sa te nasti german, si sa ai virsta maturitatzii in ww2. Ce faceai? Luptai contra unora, omorai, ca sa nu fii omorit, si, daca scapai, te duceau in Siberia. Sau te nasteai fiu de magnat, sau de printz, de rege, de regina, si te plictiseai toata viatza, pina crapai, nestiind cum e viata reala. Sau erai un om obisnuit, ca erai sub o dictatura, sau alta, sau intr-o democratie, sau alta, si iti faceai o familie, traiai ceva, aveai niste idealuri vagi, erai confuz, mai aveai si revelatzii, dar mergeai inainte. Lumea e intr-o continua transformare, si e compusa si din desteptzi, care trag inainte, si din prosti, care trag inapoi. E o lupta care-pe-care, in care fiecare isi foloseste maximul de posibilitatzi. Ce va fi, vom vedea, e orice posibil. Toti sint agitatzi pina la disperare, si cauta sa-si atinga toate competentzele de care sint capabili. Si asta ne face nefericitzi. Totul e sa nu ne panicam, sa ne relaxam, si sa gindim cu propria minte. Pentru ca noi ne traim viatza noastra proprie, si nimeni nu ar trebui sa ne decida drumul. E adevarat ca traim in vremurile astea, care ne cam traiesc ele pe noi, si ne consumam pe detalii. In loc ca noi sa stim sa facem diferentza intre adevar, si iluzie. Pentru ca dintotdeauna lumea a fost asa, o jungla urbana semi-civilizata, si care cauta sa te duca spre margini, daca nu esti suficient de "modern" in stil. Stii ca nu contezi pentru nimeni, si nimic, si ca toti au luptat ca sa se impuna, iar tu esti prins intre toate jocurile, si interesele lor. Pentru ca iti dai seama, ca esti ce esti, daca sustzii, sau faci, sau determini ceva ce isi doresc unii, sau altzii. Si ca esti o piesa minuscula intr-un mecanism social urias, care te pune sa faci ce vrea el. Lumea e perversa, pentru ca foloseste atita cunoastere, si strategie, cita n-ai sa intzelegi tu, ca om, niciodata. Asa a fost in toata istoria. Ce poti realiza e aici, si acum, lucruri valabile, si care sint de viitor, poate, dar la nivel macro nu prea ai ceva cu care sa contezi. Asta daca te gindesti ca ai vrea sa contezi. Pentru ca, in dileala asta a impunerii, cel mai sanatos e sa fii tu insutzi, cu tine, si sa fii dedicat propriilor tale valori. Orice ar fi, si s-ar intimpla. Oricite drame ar fi fost, sau vor fi, in toata istoria. Viatza e un dar, si trebuie respectat. Si lumea  va merge continuu, pe drumul ei, propriu, cu tine, sau fara tine. Asa e totul. Si noi traim timpul nostru pretzios in lumea asta.