Arta construita

Lumea e un circ, un bilci, o aiureala confuzanta. Toata lumea stie asta, si unii mai spun, asa, printre rinduri, ca sa le reaminteasca tuturor cum e realitatea. Tu, ca om, esti dator sa traiesti in mediul tau, si sa faci tot ce vrei, ca sa reusesti (tot ce vrei in limitele admise), conform cu propriile tale valori, evident. Adevarul il cam stii, asa ca ceilaltzi, si il iei in calcul totdeauna cind ai de luat o decizie serioasa, si adevarul asta e legat mai mult de cum gindesc ceilaltzi, dar nu-l spui niciodata, asa cum fac toti, pentru ca iti calculezi in minte sansele tale de profit maxim. Ca nu e nimeni fraier sa piarda ceva. Toti joaca un rol al lor, calculat. Eu am crezut un timp ca sinceritatea profesionala e apreciata. Gresit! Trebuie sa fii smecher, sa aduci argumentele care te-ar avantaja pe tine. Folosind si rigoarea, cind trebuie (pentru ca in inginerie e cu calcul precis), dar sa nu cedezi, in absolut niciun caz ghiorlaniei unui sef dement, si sa nu-l sfidezi, ca el e liderul, si el ia deciziile, chiar daca e un dobitoc sinistru, si o tiritura ordinara, ca mai toti sefii. Mai bine taci inteligent, si te faci ca te gindesti, cind el debiteaza niste enormitati de te pufneste risul. Pentru ca sansa sa cistigi o batalie de argumente cu un cretin e nula. Bun, daca seful e inteligent, si stie multe, e altceva. Daca e din bransa ta, e mai bine sa fii relativ sincer cu el, dar nu total, ca nici el nu e sincer cu tine. Cauti si tu sa-l manipulezi, asa cum cauta si el, e un joc de care-pe-care. Adevarul e elastic, merge intins, cit rezista. Poate suna un pic monstruos, dar asa se intimpla, pentru ca seful incearca sa te stoarca maxim, si tu cauti sa te protejezi. E o dileala aici, mai ales daca esti inginer, ca toate sint cuantificabile practic, totul e fixat cu reguli precise. Nu e cu interpretari puerile. Si totusi, in ciuda chestiilor astea, fiecare cauta sa-l domine pe celalalt. E si multa prostie aici, ca e de la partea umana, sau de la sistem. Pentru ca unele proiecte pot fi facute foarte repede, cum am avut eu. De fapt eu lucrez repede, si bine, dar am invatat in timp, sa nu mai fac asta, ci sa lungesc, sa trag de timp, sa pretind la maxim. Pentru ca, daca faceam repede tot, seful nu mai avea ce sa-mi dea de lucru, si ma puteam trezi pus pe liber. Pentru ca el avea alocat un timp pentru proiect, si na. Sigur, nu puteam lungi prea mult, ca bate la ochi, si ala se intreaba daca nu esti complet pe dinafara. Iar eu imi faceam modelele ultra-flexibile, ca sa le pot transforma in alte modele similare, cind era nevoie, pentru ca asa era corect. Doar ca pe sefi ii doare in cur tot, nu conta ce fel erau de bine facute modelele, atita timp cit functionau. In fine, poveste lunga cu multe detalii. Dar constructia modelelor e o placere pura, pentru ca e geometrie aplicata, si se face cu toate instrumentele puse la dispozitie de programul de computer. E si arta, daca stai sa te gindesti, pentru ca aranjezi totul sa fie si frumos, nu doar functional. Desenele mele technice dadeau satisfactii estetice (era sa zic erotice), si ii vedeam cum se uitau la ele. Cred ca trebuiau facute tablouri, si expuse, si nu exagerez cu nimic, erau super-frumoase. Am un simt al frumosului profund, format de mic, cind am vizitat zeci de muzee de arta, si pe care l-am si experimentat in grafica pe care am facut-o in generala, si putin in liceu, dupa care m-am lasat. Multi mi-au spus sa dau la arhitectura, dar, nu stiu, pentru mine a fost mai convenabil sa fac inginerie mecanica, pentru ca facusem si liceul de mate-fizica, si aveam toate cunostintele valabile. Arta inca ma incita-excita, pentru ca inca nu am facut un proiect artistic, dar, poate, pe viitor. Am vazut ca nu sint bun ca pictor, sau grafician, adica suficient de bun, cit sa concurez cu profesionisti, dar daca imi dai citeva elemente, le pot aranja intr-un tablou autentic. Pot picta mai degraba folosind computerul, decit pinza si culorile fizice. Aici as avea talent, dar imi trebuie si tableta grafica, si alte citeva investitzii. Si nu stiu cit success as putea avea, desi sint foarte sigur pe posibilitatile mele. Sint fan Picasso, mai mult decit Van Gogh, pentru ca Picasso e mai universal, cu mult mai elaborat, si creativ. Are in el toate esentzele artei. Ceilalti pictori, oricit de mari au fost, in istorie, par cazuri particulare fata de el. Asa simt eu. Si e posibil sa apara, in timp, alti pictori mai buni. Bine, acum nu trebuie sa ne luam dupa sumele cu care se vind tablourile lui, pentru ca valoarea in bani e o chestie mercantila. Totul e sa simtim ceva frumos, cind privim tablouri autentice. Chiar, e un subiect bun de un post nou: cum construim un tablou, si ce simtim cind facem asta. Si asta cit e posibil sa fie transformata in cuvinte, pentru ca unele stari sint mult prea profunde.