Treceri dintre sfirsituri si inceputuri

Miine e ultima zi de contract..Azi am constientizat asta, si m-a apucat asa o parere de rau, chiar daca n-am stat cu ei decit un pic mai mult de 2 luni, dar am fost colegi toata perioada asta, am combatut impreuna, am luptat, am invins, am mai si pierdut, ca in viata..Ma gindesc la ce ar putea fi de acum inainte..Mai bine, sau mai rau, cine naiba stie..Mi-am adus aminte cum in primele 3 saptamini am fost impreuna cu Ilie, inginer, roman, el era pe design, si cum i-am injurat pe toti, pe romaneste, de fapt i-am birfit, ca nu intelegeau, a fost distractiv.. El si-a inceput alt contract, pe urma, si am ramas singur acolo..Bine, nevasta patronului are parintii romani din Banat, intelege romaneste, dar vorbeste greu..Cu ea am schimbat doar citeva saluturi, ca eu aveam de lucru, si oricum nu era o relatie de prietenie, nu ceva de viitor, cel putin asa am inteles eu din cum a reactionat ea, era doar o relatie de biznis, eram angajat pe timp limitat, si ei sigur nu aveau nevoie de mine pe durata mai lunga, asa ca si eu am fost mai rece..Desi, poate, cine stie..Dar Ilie mi-a zis ca a incercat si el mai demult sa ramina angajat permanent, si nu a mers..Oricum, mergem inainte pe variantele posibile..Miine e marea scena de final, cu stringeri de miini, urari  de viitor luminos, si alte rahaturi siropoase..
Pentru mine a fost o perioada buna, si m-a ajutat mult tot ce mi s-a intimplat, am cunoscut oameni, m-am legat intr-un fel de ei prin natura lucrului impreuna..Si ii vad inca pe toti, ca posibili prieteni, chit ca intre noi au mai fost frictiuni, sau mici neintelegeri, dar am ramas toti pe baricade..Dupa ce trag linia ramin cu ceva amintiri placute..A fost, dincolo de toate, o conexiune intre suflete, si asta ramine..
Sa fie intr-un ceas bun, si sa ne fie viitorul asa cum simtim ca-l meritam:)..
Miine e ultima zi, si una a rememorarilor a tot ce am trait si simtit si eu, si ei, chiar daca vedem diferit, uneori, lucrurile..Asta e viata..Un sfirsit e intotdeauna un nou inceput..Asa cum a fost tot timpul..De fapt poate ca sfirsiturile, cele pline de nostalgii si tristetzi sint asa doar pentru ca fac loc unor inceputuri foarte puternice, si pline de degajari de energii cosmice chiar..Eu sint pentru inceputuri, ca asa am fost construit..Dar ma sensibilizeaza si sfirsiturile, ca na, sint si eu om, si cu sensibilitatea cit de cit normala:)..