Wednesday, April 15, 2015

Tic tac cotidian


Sint la scirbici..Azi dimineata nici nu vroiam sa mai vin, era asa bine in pat, si imi era asa de somn, da’ pina la urma a trebuit sa-mi misc curul propriu ca sa ma spal, imbrac, conduc, etcetc, o serie de operatii oribile dupa mine..Cel  mai bine e sa lucrezi de acasa, daca ai putea, ca azi sint tot felul de technologii ca sa te ajute, si nu mai trebuie sa consume atita energie inutil..Si acasa poti sa stai si in pielea goala daca ai chef, ce tot atitea tinute, si intretinute..Da asta e o chestie de viitor..Iar imi dau seama ca m-am nascut prea inainte, si ca timpul meu era cam peste cel putin 500 de ani...In fine..Acuma am venit de la wc, unde ma gindeam la piesele astea pe care le tot desenez, la precizii, tolerantze, acuratetze, etcetc..Daca ii dadeai cuiva sa-ti faca o piesa la precizia din desenele mele, cuiva prin anii 1800 cre’ca se uita crucis la tine, in sensul ca esti nebun, adica..Desi tu nu erai nebun, erai chiar foarte normal..Doar ca erai in timpul gresit pentru tine, si acolo era alt mental..In fine..Asa..Si ma gindeam la piese, iar, pe wc, si cum se prelucreaza ele..In facultate am facut un curs despre aschiere..Adica prelucrarea prin scoatere de aschii..Din piesa..Fie ca piesa vrea, sau nu..Ca poate nu ar vrea, daca ar intreba-o cineva..Da’ n-o intreaba, pentru ca na, n-ar raspunde..In fine..Pina la urma piesele alea seamana cu noi, pentru ca si noua ni se aschiaza sufletele in lupta asta de a supravietui, de un cineva ironic, frezor-rabotor-strungar-lacatush la baza, sau ceva..Abia astept sa se termine contractual cu ciocoflenderii astia, sa-mi iau o vacanta mica, dupa care o iau iar cu cautarile..Deseara o sa beau un vin sa ma ametesc un pic, sa dorm mai bine si sa visez frumos..Atita decit..Miine e o alta zi..Care, cum sa fie, o sa vedem abia miine..Ce timpenie..Abia astept sa scap de astia..Boul asta care cica mi-e saf contrazice absolut orice zic..Cred ca e cu capu’..Imi vineaza greselile, oricit de mici, si sare pe mine, fara sa ma jigneasca direct, ca el e subtil, si smecher..E sirb, sau ceva din zona aia..Si sa mai crezi in prietenia intre romani si sirbi, ca cica sintem vecini..De fapt na, acuma dupa ce am trecut oceanul ne-am schimbat, destul de mult..Sa-i fut pe toti, ca oricum nu le pasa de absolut nimic..Abia astept sa ajung acasa..Mai am 2 ore si gata, scap pe ziua de azi..Cel mai mult imi place cind ies din cladire, si vad masina, merg spre ea, intru, si trag un racnet de fericire, ca nu ma aude nici dracu, dupa care o iau incet spre casa..

11 comments:

  1. Tot imi revenea ranjetul - pardon, Zambetul! - lui Ben Stiller azi prin minte...:)) Nu stiam de ce ;))!

    ReplyDelete
  2. Cine e Ben? Rinjeste pentru poza, sau e o expresie si o atitudine a lui? Azi e cinismul maxim, foarte greu sa rezisti, iti trebe refulari, ca o iei pe aratura..Eu ma perfectionez la injuraturi:))

    ReplyDelete
  3. un comedian se evidentiaza prin atitudine.
    Raspuns: - O expresie a atitudinii..
    pe care vad ca o adoptati.. cateodata.:)

    ReplyDelete
  4. O adopt doar eu, ca sint singur:) Zic sa ne tutuim, ca ne cunoastem:) Mai zi-mi si despre tine asl:) Ce mai face lumea din LVA, e la fel de nonoconformista? Uneori mi-e asa dor sa mai vad liceul, clasele si holurile care mi-au marcat asa profund adolescentza.. Vreau sa ma plimb din nou pe acolo, sa simt mirosul de creta, si emotiile de la inceput de ore, cind stiam ca ma vor asculta..Si ce emotii..Azi parca imi lipsesc, cumva..Ca eu tot de acolo, din locurile alea pline de mistere ma simt venind..

    ReplyDelete
  5. Bine, reactia gen injuraturi e una impulsiva, ca eu ramin, vorba versurilor, tot romantic..Omul din autobuz, incolor, inodor, si insipid, care priveste lumea la geam, si prefera sa fie invizibil pentru ceilalti..Ramin la fel cu cel care am fost dintotdeauna, cel tacut, si uimit de schimbarile lumii..Si care doreste sa-si faca prieteni, inca..Ca sint stabil in relatii, chiar daca nu au fost sa fie..

    ReplyDelete
  6. *se remarca prin atitudine
    Lv-istii...:)) Acum e la moda Help Me Lose My Mind— Disclosure si Beyoncé - Crazy In Love (Remix 2014). Copilasi linistitii...:)) Nu?, tu ce zici?:)
    As dori sa pot spune si eu multe lucruri frumoase despre liceu - dar nu am cum. A fost o asfixie morala din care e de mirare ca am putut iesi teafara, vie si curata sufleteste. Trebuie sa fi avut eu un inger pazitor....

    ReplyDelete
  7. Mai zi-mi despre LVA, pentru mine e ca o amintire uitata si regasita..Ceva de demult care a fost atit de profund..Mai zi-mi, cum au fost vremurile de atunci..Mi-e dor de amintiri, intr-un fel..Sa vad si sa simt toate emotiile, care placute, si care dureroase.. Mi-e dor de cum simteam atunci, si de relatiile mele neincepute, pentru ca tipele erau destul de arogante, oho..
    Mi-e dor de atmosfera aia plina de idei si de trairi...De viata aia plina de relatii care de care mai nestiute..Plina de atitea inceputuri, si de priviri..

    ReplyDelete
  8. Pai sa fie opt ani de cand am terminat eu... Pasii grabiti spre liceu in fiecare dimineata...cand aveam 6.30 ora de plecare de acasa si prima ora de la sapte. Si 15-20 de minute de liniste in sala complet goala cand pentru orele de la 7 plecam de acasa de la 6.00....Doamne!, Ce savuram acele momente-singura!!!....Si culmea - aveam 4 zile pe saptamana de la 7.00 cursuri.. Adoram sa ascult inainte sa plec, uneori (de acasa) If you're going to San Francisco - Scott McKenzie. Era relaxanta pentru ora 6 dimineata.
    Imi iubeam sacoul bleumaren... ca doar uniforma era obligatorie.
    In clasa a 11-a am luat un 2 la chimie. Primul meu 2 ...si cred ca si singurul. Pentru ca n-am avut bunul-simt nici macar sa imi copiez tema in pauza. Pai daca mi-a fost scarba si sa copiez tema la cat de mult uram chimia. (Ca Viata, timpul...m-a facut ulterior s-o invat singura si chiar foarte bine e-o alta poveste. Si sa si-o uit deasemeni.) D'apoi nici dansa nu stiam sa predea. La sfarsitul clasei a Xl-a cu doua saptamani pana la vacanta jumatate de clasa era in pragul de corigenta (printre care si eu). Doi au ramas chiar...
    Dar ceva ma intrebam mereu in anii aceia.. Mai ales in timpul plimbarii inpre casa de la magazin: sa fiu (oare) mai sensibila decat ceilalti? oare ei cum simt? Grea intrebare!. .... Absurda si pertinenta...

    ReplyDelete
  9. Si am avut si eu echipa completa formata, a celor 3 teroristi. Dumnezeu a fost indulgent pot spune cu FIZICA (pe care n-am priceput-o niciodata) unde o aveam pe doamna diriginta. Si se multumea doar si cu formula scrisa la problema.... Apoi la ce copil cuminte eram, nici n-avea cum altfel.:))

    ReplyDelete
  10. Nu am facut Lva-ul. Nu m-au primit...

    ReplyDelete
  11. Esti junioara, eu am terminat liceul in'85..Dar au fost vremuri interesante..Ai fost cuminte? La mine a fost doar o aparentza:)) Sint curios cum aratai:)
    Mai, LVA a fost un fel de mit, pe vremea mea, si m-am dus acolo mai mult de gura parintilor..Am dat teste peste teste, le-am luat, a fost ok, dar acolo am fost in aceeasi masura fericit, cit nefericit, pentru ca era o arogantza uriasa, cit sa te faca sa te simti mic si prost..Pe mine m-a ambitionat asta, dar m-a si facut sa nu cred in mine si in capacitatile mele..E o poveste lunga..Mai lunga decit drumul spre San Francisco:))

    ReplyDelete