Declaratiile mele de iubire au fost intotdeauna lamentabile..Eram penibil cind trebuia sa declar ceva..Ca un adolescent..Am fost ultra-timid cind imi erau impuse lucruri la care trebuia lumea sa asiste, sa ma analizeze, si sa imi dea note..Imi era rusine si cind trebuia sa ma duc cu plugusorul la bunici..As fi preferat sa orice, chiar sa se desfaca pamintul in 2 si sa ma inunde lava, sa erupa toti vulcanii simultan, sa zbor instantaneu, sa dispar, sa devin invizibil, sa trec intr-un alt univers..Orice, decit sa simulez niste versuri tembele urmate de "urati maaaaaaaaa"..Ce mai tin minte, e privirea aia buna a bunicilor, amuzamentul de pe fata lor, zimbetele in cascada, si alaturarea la spectacolul meu penibil, cu prietenie, cumva..Na..
Bine, eu, spectacole penibile am dat tot timpul:)) Ca nu ma pricep sa ma fac placut, ba chiar dimpotriva.. Sint dificil, ciudat chiar, poate chiar ridicol cind lumea se holbeaza ostentativ la mine, sau cind e agresiva..
Cel mai eu ma simt intre 4 pereti, cind sint izolat, si pot sa-mi imaginez cite in luna si in stele..Sau cind am un partener de conversatii adevarat..In rest sint neplacut, cred..De aia prefer sa ramin nestiut pina cind sa fiu capabil sa comunic cite ceva, cu cineva..Si blogul asta e martor al nereusitelor mele in ale comunicarilor.. Asa m-am format, si asa am continuat sa cred in cevaul ala care cred ca e o transmisie a valorilor prin comunicarea cu spiritele deschise..
Ma vad iar pasind prin orasul adormit, la orele cind strazile sint pustii, si cind soarele isi arunca primele raze rosiatice..Cind e racoare, si aerul tacut..Si cind esti intr-o singuratate si izolare absoluta, oriunde te-ai duce, pe orice strazi..Timpul parca e blocat..Si pare ca va ramine asa..
E lumina..Semn ca noaptea a trecut, si ca o noua zi isi va aduce infiniturile ei, iar..Timp de gindit la planuri pentru urmatorii 1000 de ani..Si toate cite vor veni, incep chiar acum..
No comments:
Post a Comment