Gindurile se rotesc spre nicaieri..Mai am in minte, inca, intimplarile de ieri..Si privirile care ma judeca, ale tuturor celorlalti..Dincolo de care e golul ala absolut, pe care l-am simtit dintotdeauna, de cind ma simt printre ceilalti, cu care sa fiu impreuna..Golul care tot crestea spre un infinit, iar si iar, fara sa il simt..
Stii, si tu si eu simteam perfect la fel..Eram doar in lumi paralele..Printre ceilalti..Ca atunci cind ne-am nascut..
Ce e curios, ca si tu, si eu, ne priveam la fel in oglizile celorlalti..Doar ca imaginile nu ni se suprapuneau.. Eram doar variante reflectate..
Locul cel mai bun
ReplyDelete"Multă lume caută astăzi care e locul cel mai bun şi umblă de colo-colo dupa dânsul.
Dacă e vorba de locul unde nimic din imensa suferinţă a omenirii nu te poate atinge, de locul unde nu ţi s-ar cere nimic din sacrificiile cu care e dator fiecine, acest loc nu se găseşte nicăieri pe acest biet pământ, scăldat până-n adâncurile lui în sânge. De la un capăt la celălalt al lui umblă soarta grozavă, care pedepseşte pe om pentru că a trăit prea bine şi a voit încă mai mult.
Nu, în zădar mergeţi cu chibzuielile voastre înţelepte ca să găsiţi locul unde, oameni fiind, aţi fi scutiţi de tot ceea ce a căzut asupra omenirii şi, membri ai unei naţiuni, v-ar fi iertat a-I refuza tot ce aveţi, tot ce puteţi. Cine se furişează şi se strecoară va fi atins întocmai ca şi celălalt, dar într-o formă brutală potrivită cu mişelia lui şi fără onoarea de care patimile celorlalţi sunt înconjurate.
Totuşi, este pe lume un loc foarte bun, foarte bun oricînd, mult mai bun în vremi ca acestea.
Îl ştiţi toţi aceia cari aţi pierdut ceva strâns legat de inima voastră, toţi aceia cari aţi văzut pierind o mare şi luminoasă speranţă, toţi aceia asupra cărora vreuna din înfăţişările groazei a apăsat. Vine un moment ca acesta când în jurul tău tot ce ţi-a fost până atunci viaţa s-a năruit, când toate obişnuinţele tale au fost rupte, când numai departe peste adânci prăpăstii se vede o altă viaţă. În golul produs deodată prin lipsa feţelor şi lucrurilor iubite, poţi înlătura într-un singur fel pornirea deznădăjduită care te rătăceşte necontenit până te sfărâmă.
E sfânta beţie a muncii, acea încordare supremă, nebună, care nu lasă intrare nici unui gând tulburător în locul unde, la lumina egală a unei conştiinţi hotărâte, trupul şi sufletul dau tot ce pot.
Aşa au putut trăi oameni care închiseseră abia în mormânt tot ce aveau, oameni care supravieţuiseră celor mai teribile ruine, şi oameni care treceau ca pe un vârf de sabie peste cele mai îngrozitoare genuni, au ajuns fără nici un fior la capăt.
E aşa de aproape de noi acest loc, fiindcă este înlăuntrul nostru însuşi." (Nicolae Iorga)
Voi incepe cu lucrul cel mai bun pe ziua de azi. Asa am decis, desi mi-a luat ceva timp sa-l scriu (cu copy-paste la fiecare ă,ş,ţ,î,â.; altfel nu pot sa notez nimic "din el") Fiindca pe net l-am gasit. L-as fi atasat (caci am crezut ca i se potriveste langa) la "Varinatele incercarilor", dar m-am temut ca va trece cumva neobservat. De aceea am ales aici..
Gasit in "magazinul istoric"(ed. aug. 2000)
Pe coperta, Curios!, e o pictura ce rezoneaza Intr-un fel cu pseudonimul sub care scriu
Sir Walter Raleigh and His Son (http://www.npg.org.uk/collections/search/portrait/mw05205/Sir-Walter-Ralegh-Walter-Ralegh#artist)
pe care mi l-a dat (in dar) azi dimineata Valentin zis si... maresal "Vulpoiu" :) Despre el.. cu alta ocazie.:))).
LOCUL CEL MAI BUN
ReplyDelete"Multă lume caută astăzi care e locul cel mai bun şi umblă de colo-colo dupa dânsul.
Dacă e vorba de locul unde nimic din imensa suferinţă a omenirii nu te poate atinge, de locul unde nu ţi s-ar cere nimic din sacrificiile cu care e dator fiecine, acest loc nu se găseşte nicăieri pe acest biet pământ, scăldat până-n adâncurile lui în sânge. De la un capăt la celălalt al lui umblă soarta grozavă, care pedepseşte pe om pentru că a trăit prea bine şi a voit încă mai mult.
Nu, în zădar mergeţi cu chibzuielile voastre înţelepte ca să găsiţi locul unde, oameni fiind, aţi fi scutiţi de tot ceea ce a căzut asupra omenirii şi, membri ai unei naţiuni, v-ar fi iertat a-i refuza tot ce aveţi, tot ce puteţi. Cine se furişează şi se strecoară va fi atins întocmai ca şi celălalt, dar într-o formă brutală potrivită cu mişelia lui şi fără onoarea de care patimile celorlalţi sunt înconjurate.
Totuşi, este pe lume un loc foarte bun, foarte bun oricînd, mult mai bun în vremi ca acestea.
Îl ştiţi toţi aceia cari aţi pierdut ceva strâns legat de inima voastră, toţi aceia cari aţi văzut pierind o mare şi luminoasă speranţă, toţi aceia asupra cărora vreuna din înfăţişările groazei a apăsat. Vine un moment ca acesta când în jurul tău tot ce ţi-a fost până atunci viaţa s-a năruit, când toate obişnuinţele tale au fost rupte, când numai departe peste adânci prăpăstii se vede o altă viaţă. În golul produs deodată prin lipsa feţelor şi lucrurilor iubite, poţi înlătura într-un singur fel pornirea deznădăjduită care te rătăceşte necontenit până te sfărâmă.
E sfânta beţie a muncii, acea încordare supremă, nebună, care nu lasă intrare nici unui gând tulburător în locul unde, la lumina egală a unei conştiinţi hotărâte, trupul şi sufletul dau tot ce pot.
Aşa au putut trăi oameni care închiseseră abia în mormânt tot ce aveau, oameni care supravieţuiseră celor mai teribile ruine, şi oameni care treceau ca pe un vârf de sabie peste cele mai îngrozitoare genuni, au ajuns fără nici un fior la capăt.
E aşa de aproape de noi acest loc, fiindcă este înlăuntrul nostru însuşi."
(Nicolae Iorga)
Voi incepe cu lucrul cel mai bun pe ziua de azi. Asa am decis, desi mi-a luat ceva timp sa-l scriu (cu copy-paste la fiecare ă,ş,ţ,î,â.; altfel nu pot sa notez nimic "din el") Fiindca pe net textul nu l-am gasit. L-as fi atasat (caci am crezut ca i se potriveste langa) la "Varinatele incercarilor", dar m-am temut ca va trece cumva neobservat. De aceea am ales aici..
Citit in "magazinul istoric"(ed. aug. 2000)
Pe coperta, Curios!, e o pictura ce rezoneaza Intr-un fel cu pseudonimul sub care scriu
Sir Walter Raleigh and His Son (http://www.npg.org.uk/collections/search/portrait/mw05205/Sir-Walter-Ralegh-Walter-Ralegh#artist)
Revista mi-a oferit-o azi "maresal Vulpoiu". Era pe la amiaza. Ne-am zarit cu surprindere unul pe altul fluturandu-i mana in semn de salut, ceea ce l-a facut sa traverseze strada si sa mi se alature pe banca de asteptare - doar el era cel in miscare. Apoi mi-a aratat ce document important poseda dispus ca intotdeauna sa mi-l ofere. Mai inainte avea mai mereu cu dansul "pretioase" manuale de matematica(de gimnaziu) ceea ce ma obliga sa scornesc o replica draguta de refuz....Astazi n-a mai fost cazul. Ba chiar bucuroasa am primit darul, dupa ce ii extrasesem intelegatoare, asa cum ma rugase, din mijlocul revistei, una din paginile cartonate in care era prezent un fel de certificat (de-al lui Hans Christian Andersen pare-mi-se) pe care si-l revendicase ca...document personal.:)
ReplyDeleteSimt nevoia de a scrie macar putin despre acest om pentru ca nu cred ca foarte des in viata ti-e dat sa cunosti pe cineva la fel ca el.. ..Valentin mananca adesea bataie si ajunge la spital. Dar..Valentin.. zambeste la toata lumea.:) El e o ..DOVADA VIE a Iubirii LUI ... Lasat asa.. drept marturie , sau poate doar exemplu pentru noi toti.
El are doua monede de aur la Banca Nationala din Galati:), pe care nu poate INCA sa si le ia. M-a invitat de doua ori, succesiv, intr-un mod extrem de politicos sa merg cu el la Praga ori (sau-si la) Haga..:) De-ndata ce-si va recupera monedele...
L-am vazut prima oara acum 2 ani. in autobuz. Mergeam cu autobuzul pentru cateva statii si nu-mi mai cumparaseram bilet. Si la un moment dat cineva cuvanta autoritar niu-stiu-ce-exact din care am prins doar ca el da lege azi ca sa sa se mearga gratis cu autobuzul o saptamana intreaga (Grozav, ca tot n-aveam bilet!) Apoi s-a legitiimat - fara gluma - prezentandu-se intr-un spirit solemn: "Vlad Tepe samd...samd" in timp ce isi scotea insigna(maricica) in forma de stea ce o avuse pana atunci in buzunarul interior al hainei. M-a binedispus pentru 2 saptamani momentele acelea .... Mai ales ca in acea perioada imi doream foarte mult in viitor sa studiez psihiatria.
Revenind, astazi am observat ca nu purta servieta la el, ca-n alte dati. De regula este foarte romantic ba chiar elegant imbracat. Are costume de acum un 60, 70, chiar sute de ani care il prind cat se poate de bine, uneori arata chiar bine ingrijit, are crucea de malta pe unele costumatii si are si una pe care o poarta la gat ..sepci,.paltoane, pardesie bizare... Toate asortate!!! Unde-si gaseste un nebun asemenea haine??! N-am habar...
Cum spune Iorga, sintem cu spirit, si il perfectionam tot timpul prin efort..
ReplyDeleteCine e Vulpoiu?:) Pare un personaj literar:)
Proust spunea ca Dragostea exista in noi, este munca noastra personala. Este al doilea citat care mi-a atras atentia anul asta, doar cu cateva...putine, zile in urma.
ReplyDeleteCine e Vulpoiuu...?:) Un tanar de vreo 60 de ani. Dar eu cred ca (este)umbla deghizat;)
Imi plac maximele ca sint adevaruri prelucrate, si concentrate, foarte dense, si pline de intelesuri.. E interesant cum spui, ca dragostea e o munca, sau rezultatul ei..Eu cred ca avem in noi multe capacitate mentale, printre care si cea de a iubi..Pe care o muncim, pentru ca ni se intimpla multe in viata, care ne fac sa ni se schimbe viziunile, perspectivele, punctele de vedere etc, si o aducem la un nivel avansat..Dupa care constatam ca e prea diferita, si complicata, si greu de lucrat cu ea..Asta e..
ReplyDelete