Odata la citeva secole se mai intimpla evenimente astronomice care sa ne uimeasca, cit sa ramina documentate..Oamenii au fost impresionati, atunci, si au consemnat..
Ma simt ca si cum ceva uimitor tocmai s-a intimplat, si, dupa uluirea lumii am ramas doar eu cu gindurile mele sa mai merg prin locurile doar de mine stiute..Si sa ma mai gindesc la toate, ritmat de pasii adaptati care urmeaza..Sa le vad pe toate in secventze, ca intr-un film al mintii ce a reconstruit toate conform cu simturile mele..Constient ca sint urmasul atitor generatii care au facut cite au reusit, impreuna, atit de mult timp, inainte..Sint cel care a supravietuit, si, sa spuna, cu cuvintele lui, povestile tuturor..Singuratatea mea era o suma a singuratatilor tuturor, adunate..Eram ultimul ramas, din toti, care mai putea vorbi..
Acum, dupa toate, nu mai stiu ce imi mai pot aminti..Sint ca o statuie vie..
Timpul isi va aduce alte aduceri aminte..Straturile se vor aduna paralele, unele peste altele..Lumile se vor trece, si ne vor uita si pe noi..Apele timpului vor spala tot..
In mine sint toate amintirile mele..Asa cum eram, cum era, cum erai..Si cum ne priveam..Si toate astea or sa ramina dincolo de cuvinte, oricite au fost, sau vor veni..
No comments:
Post a Comment