Amestecuri

Spuneam de timp, ca e un mozaic..Dar, daca ne gindim bine, de fapt, lumea e un mozaic..Si ce mozaic, cite masti, cite gesturi, si grimase..Cite lucruri cu care ne-am obisnuit, traind..
Noi raminem ce sintem, asa cum ramin toti ceilalti..Si continuam sa fim  personajele create de noi, pentru social..
Ne privim, si intelegem cit din noi e autentic, si cit e jucat..Dar nu mai conteaza.. Pentru ca toate se amesteca in creuzetul asta social, in care adevarurile si falsurile se amesteca si confunda..

Timp si amintiri

Timpul e un conglomerat de timpuri paralele, care curg paralel, ca straturile infinit mici intr-o curgere laminara, si cind numarul Reynolds are o valoare de maxim 2100 (de pe wiki citire, ca io am uitat complet), cum am invatat la Fluide, cu sir Vasilescu..
Asa, si timpul asta se intrepatrunde cu spatiul..De fapt, timpul si spatiul sint independente..Doar teoriile noastre le leaga impreuna, ca sa ne explicam cum e universul, etcetc..Acuma ca timpul se dilata intr-o nava relativista, care se apropie de viteza luminii (de la Einstein citire), asta e un fapt care se intimpla, pentru ca viteza luminii (300000 km/secunda) e o viteza maxima in univers, si na, cind te apropii de limite ai sumprize..
Bine, si temperatura minima e zero Kelvin, adica -273.15 Celsius, sub care nu se poate cobori, orice ar fi.. Adica nu exista -1000 Celsius, de ex..Cit priveste limita de sus, na, inca nu exista..Interesant, nu?
Si se pot spune multe despre multe, ca stiinta e plina de date..De ex, viteza electronilor, care determina curentul electric prin fire, e cit viteza luminii..Cred ca as fi fost un bun popularizator de stiinta (scuze de "pula" din cuvint, dar asa se scrie:))) Am citit unele carti cind eram adolescent, si pe care chiar nu le pot uita, erau un fel de mozaicuri, cu de toate, fie ca erau solutii la probleme interesante de mate sau fizica, sau anecdote, curiozitati, elemente biografice, etc..Scrise de dl Voda, sau de Florica Campan..Erau fabuloase, si m-au facut sa am pasiune pentru stiintele exacte..Ce vremuri, si ce frumoase amintiri..
Dar, plecasem de la ideea de timp, si am deviat..Ah, timpul asta..Cum trece el indiferent..Si noi cum ne trecem odata cu el, si cite amagiri avem ca parteneri (asta e filosofica)..Timpul si noi..Noi si timpul..Suna ca un slogan din almanahul Scinteia: sa dam ani vietii, si viata anilor..Desi, e de meditat la asta..

Identic

Variantele timpului sint inimaginabile..Tu te treci prin ele conform cu eurile tale..Te plimbi printre toate ca si cind ai sti ca ti se cuvin..Eliberat de  variantele prezise..
Poti privi in trecuturi..Si te poti elibera de ele, asa cum te poti elibera de tine, ca sa poti privi si in viitoruri..Te poti plimba printre timpuri, asa de liber cum ti-ai imaginat..Si poti privi in ochi pe toti cei care ti-au fost alaturi prin peregrinarile tale..Oameni, care, ca tine, au impartit aceeasi felie de timp..

Armurile timpului

Spuneam de relativ, si absolut, pentru ca asta a fost o mare turnura vietii mele..Una uriasa, ca o cautare a mie insumi in tot, si o incercare de intelegere a ce traiesc, si ce sint..
Stiu ca nu e bine sa fii sincer..Dar sint lucruri pe care trebuie sa ti le recunosti tu tie insuti, ca sa te eliberezi, si sa poti continua..Chiar daca acele lucruri pot parea ridicole, privite co ochii omului de acum, trecut prin atitea.. Dar incerc o revenire la acele euri ca sa ma exhib si inteleg, si eliberez..
Am fost dintotdeauna, acelasi..Mai naiv atunci, la inceputuri, dar perfect identic cu mine..Pentru ca timpul mi-a schimbat doar  forma, nu si fondul..Sint acelasi tip retras si timid, curios sa afle cite ar putea afla.. Omul care se plimba oricind pe aleile pe care a trecut, cindva, ca sa-si puna o ordine mai buna in gindurile de atunci..Si care se intoarce la entuziasmul tineretilor oricind, acelasi..
Am facut multi pasi intre multe lumi..Am cautat gindurile dintre cuvinte, si am descoperit logicile multor fiinte..Care sa ma duca spre logicile comunitatilor, si ale societatilor..
Le am in mine pe toate..Am trait sa aflu multe intelegeri..Pentru asta sint recunoscator destinului, sa zic asa..
Sint bogat, in felul in care mi-am dorit..Am avut access la valorile profunde si adevarate, pe care mi le-am dorit si asta a fost un urias privilegiu..Mi-am trait eliberarile suficient de adevarat, cit sa ma faca sa simt ca sint eu insumi..Si acuma ma pot privi in oglinzile celorlalti cu linistea ce imi vine din absoluturile care mi-au fost atit de apropiate..Am trait printre toate lumile atit de nestiut atita timp, pina sa invat sa-mi stabilizez tot in ritmul meu..
Am invatat, in timp, care-mi sint toate..Printre toti..Mi-am revenit..Acuma imi imbrac usor haina fiintei  adaptate..Reactionez rapid si precis la atacurile lor..Mi-a trebuit un timp sa invat asta..

Relativ si absolut

Toate sint relative, cum spune filosofia stiintei..Pentru ca unele se explica prin altele..Altele care se explica prin unele..Adica toate sint legate intre ele, unele de altele..Pentru ca nu exista un reper universal stabil, si credibil..Si asta pentru ca, atunci cind nimic nu e sigur, ei bine, atunci totul e relativ..Absolut relativ..De fapt, scuze, nu poate fi totul "Absolut" cind totul e relativ..Pen'ca daca totul e relativ, inseamna ca chiar e relativ totul, deci nimic nu poate fi absolut..In fine..Fac si eu sofisme..Imi place sa-mi testez capacitatea de a face rationamente.. Mintea trebe antrenata tot timpul, altfel rugineste:)))))))))))) Ma distrez ca ma gindesc ca vreodata, daca o s-o iau razna, sa fie, eventual cineva, care sa ma cenzureze..Maaa rog, acelui cineva ar trebui si sa-i pese..In fine..Sintem toti indiferenti..Ne doare fix in cur de absolut orice..Ridem de nefericirea altora, pentru ca nu vrem sa o vedem pe a noastra proprie..Sau vrem sa fim indiferenti de a noastra, si ne ocupam, asa, timpul rizind de ce vedem imprejur..Ridem ca sa nu plingem..De fapt, cumva cautam sa ne simtim bine, si cautam motive de ris, cit mai posibil reale..Care nu conteaza de unde vin..Si, cind nu vin, le cautam, si le gasim..Si ridem, iar, si iar..
Pe mine, dorinta asta de a ride, si de a cauta o fericire mi se pare iluzorie..Pentru ca  ne ducem pe alte traiectorii..Ne indepartam de la substantza proprie..Cautind o fericire a unor iluzii induse de mediu, sau de noi insine, de fapt ne indepartam de ce sintem..Mai intelept ar fi sa traim, sa simtim asa cum ne e firea.. Sa asociem adevarurile profunde din fiinta  noastra cu cele din experientele celorlalti, sublimate si elaborate in carti..Adica cu acelea care au fost autentificate de timp..Cred..E mult de spus..Pentru ca e complicat orice tine de constiintele noastre cu toate perceptiile, si valorile noastre, cele pe care le consideram absolute.. Pentru noi, cel putin..

Geometriile intelese

Ma gindeam iar la geometrii..Defect profesional..Desi geometriile apar si in arta, la nuduri..Hehehe, huhuhu, la nudurile din arta artistica care arata anatomia feminina..Hehehe..Glumesc..
Ma gindeam la geometrii ca la parti dintr-o geometrie mai mare si atotcuprinzatoare, Geometria..Bine, stiu ca toate constructiile omenesti abstracte, in special stiintele exacte, opereaza cu idealizari..Adica cu simplificari care concentreaza continuturile reale in chestii apucabile, si usor de inteles..Pentru o minte antrenata, e adevarat..Sigur, sint miliarde de detalii asociate dar ele deriva natural, cumva, din cele citeva valori de baza.. Totul e sa stii sa poti face diferentza, si sa stii cum sint conectate toate..Ma rog, asta depinde si de domeniu..
De fapt, prin geometrie inteleg un fel de reprezentare grafico-vizibila a rezultatelor din stiinta..Partea vizibila din miracolul cunoasterii esentialo-idealizate:)
Cum ziceam..Cunoasterea umana se arata mai bine si intuitiv prin geometrie.. Pentru ca noi, ca fiinte, percepem mai bine lucrurile geometric..Le simtim mai bine, si mai autentic..O imagine mentala face cit 1000  de formule, am putea spune, parafrazind..
Pina la urma geometria e felul prin care noi intelegem structurile lumii..Toate care sint, cum sint, si cum se leaga intre ele, fiecare dupa logicile proprii..
Noi, fiecare, sintem parte din geometriile lumii, pentru ca sintem construiti asa, cu toate mecanismele biologice super-fine, si cu toate capacitatile noastre rationale,  cele care au construit stiintele, si care au inteles multe din geometriile realitatii..

Deasupra

Stii, geometriile au chipul si asemanarea geometriei, stiinta fundamentala a existentelor noastre cele cit de cit riguros definite..Adica ea, geometria e un fel de reper-arhitectura a constructiilor care sint, sau posibile a fi ale mintii, si ideilor dupa care ne construim tot..Pentu ca totul, si tot ce avem in minte are o geometrie a structurilor..Bine, stiu, mintea e libera sa iasa din geometriile preconcepute, si sa alerge pe cimpiile imaginatiei, dupa cum simte..Dar toate astea se construiesc geometric..Adica prin imagini 3D..Viziuni..Imaginatii..
Lumile se invirt deasupra..Sintem intre sferele posibile..Plutim intre spatii..Vedem, si ne amintim de toate.. Putem privi toate geometriile de sus..Si le putem analiza defectele, in liniste..

Luminile adevarurilor

Ca ziceam de cercuri..Matematic vorbind, cercul se defineste riguros ca fiind locul geometric (ah, problemele cu locuri geometrice) al punctelor egal departate de un centru..Asta teoretic, si ideal, in spiritul stiintific..Si se definesc parametrii: coordonatele x, y ale centrului, raza, si constructia e clara..
Dar cercurile astea fiecare sint diferite, in viziunile oamenilor..Pentru fiecare are semnificatii diferite..Pentru ca in viata fiecaruia cercul apare in contexte diferite..Si care arata lucruri bune, sau nu, legate de realitatea imediata..
Ce ma intriga pe mine e ca, uneori, unele nefericiri au legatura cu geometria vietii..Desi, vezi, daca stai sa analizezi, nu viata, sau geometria e problema, ci oamenii, si dorinta lor de a folosi geometria si unele elemente de cunoastere, ca sa faca rau..In fine..
Pentru mine, stiintele sint cea mai frumoasa deschidere spre adevar..O lumina, si o sperantza, cind totul parea dureros de greu..In idealurile construite ma vedeam eliberat de toate..Si ma gindeam ca viata asta a noastra ar putea fi cu totul altfel daca luminile stiintei ar circula prin mintile celorlalti..
PS Mi-e dor sa mai intilnesc oameni deschisi, si prietenosi, cu care sa impart cite in luna si in stele..

Cercuri viitoare

Miercuri e cu cercuri..Oamenii ciclici se invirt iar intre propriile lor lumi, de parca ar fi legati cu fire invizibile de puncte fixe..Apoi oamenii au furat cercurile, si le-au invatzat cum functioneaza, si cum se definesc, si ce proprietati au.. Le-au invatat mecanic..Dar nu au inteles semnificatiile lor profunde.. Pentru ca nu aveau cum, pentru ca ei nu au studiat geometria, ca sa vada, si sa inteleaga si altele..Lor, cercurile le-au fost deajuns..Si tot ce exista imprejur putea fi definit, dupa ei, prin cercuri, intr-un mod absolut..Sigur, cercul inseamna roata, care e o inventie cruciala..Dar cercul e doar o parte din geometrie, care, si ea, la rindul ei e o parte infima din cunoastere..In fine..
Era o gluma inginereasca: cica de ce fac rotile de tren tudum-tudum tot timpul..Si raspunsul era, pentru ca aria rotii = pi inmultit cu r patrat, iar patratul ala e cauza..La job, cind il intrebam pe coechipierul meu inginer roman cum merge treaba, imi raspundea ca ca pe rotzi patrate:))..In fine..
Rotile de miercuri speram sa fie cercuri, si nu patrate..Ca sa mearga trenul mai lin.. Trenul trecerilor noastre..

Cei de dincolo

Asa mi s-a parut, de atit de multe ori, ca lumile mele sint asa de depasite..Nu stiu de ce..Asa, ca si cind toate cite am dorit sa le arat ca le simt vin din acele vremuri nestiute..
Si eu,si tu, stii, venim de acolo..

Lumile acceptabile

Fiecare isi are energiile lui, care ii vin de undeva, il pun in miscare, si apoi pleaca..Ca asa functionam, noi, ca automate biologice, ca sisteme..Primim, ne conectam, colaboram, dupa care ne stingem..Bun..
Fiecare cu sursele lui, proprii..Si sursele astea sint, de fapt, cele mentale..Adica alea care efectiv ne motiveaza..
Mie imi dau impuls degajarile de vointza ale unora..Sau exploziile de entuziasm, sub orice forma..Sau trairile ultra-profunde care imi provoaca sentimentele..
Dar ce ma face sa devin activ, eu cel lenes, sint cuvintele si expresiile care imi sugereaza puterile uriase ale fiintzei proprii..Cele care degaja prin ele insele puteri adevarate..
Ca, acuma, sincer, mi s-a acrit de imbecili-cretinopatzi care-mi sug energiile mele constructiv-provocatoare:))
Imi trebe personaje cu care sa impart si spada, si prietenia..Ca altfel nu ma simt eu..E logic, nu? Ne jucam, schimbind idei, asa, ca intre oameni care se simt ca si cind s-au cunoscut de-o viata..
Bine, asa am mai avut multi prieteni cu care am discutat multe, dar de care m-am separat cind am vazut ca anumite chestii fundamentale ne sint complet diferite..Si asta nu a fost doar o chestie de moment, sau de subiectivisme proprii, pentru ca eu sint un tip chiar tolerant, cu multe..Ma rog, sint atit de multe de spus aici..
Lumile mele mi le-am simtit singure, tot timpul..Si tot ce eram..Cu tot..
Stiu, singuratatea ne e proprie, tot timpul..Ne traim tot ce ne traim in perfecta noastra singuratate, asa ca si cind am fi intr-o lume a noastra, perfecta..Dar, parca, una e sa fii tu cu tine insuti, si alta sa fii cu tine doar pentru ca nimeni, niciodata nu a dorit sa simta ce doar tu ai simtit atunci, sau de multe ori..
Stii, tu esti o varianta a unor lumi posibile..Care te pot accepta, sau nu..Tu cu eurile tale variante..

Masti moderne

Lumea, cum zicea poetul, e un mare spectacol..Mare de tot..Mai mare decit realitatea:))..Oricum, cu toatele cite sint, la vedere..Bine, nu toate in spectrul vizibil, ca mai sint si unele in alte spectre.. Trebe doar sa ai capacitate si vointa, ca sa le vezi, si sa le intelegi, na.. Ca lumile sint intrepatrunse, si ascund  uneori mari subtilitati..Care rele, care bune..Amestecate..Cu de toate, ca sa-i satisfaca pe toti..
Si in spectacolul asta al absurditatilor, fiecare are masca lui, prelucrata suficient de bine cit sa dea rezistentza personajului..Si cu ea, omul traieste un timp..Dupa care isi da masca la remaiat..Pina cind i se termina timpul..
Ce m-a uimit pe mine e cit de repede isi schimba mastile omul modern..Ca in filme..

Somnambul

Sint somnambul..Merg cind dorm..Fac pasii atent, calculat, si incet..Am un echilibru mai bun ca al unei pisici.. Fortele si momemtele lumilor nu-mi afecteaza traiectoria..Contrazic legile lui Newton..Merg in ritmul meu in ciuda legilor universului..Desfid orice, si pe oricine..Calc orice, si pe oricine..Nu simt nimic..Tot ce am trait vreodata, am lasat in urma..Sint prizonier in lumile mele ascunse..Doar corpul imi e liber..Sint ghidat doar de impulsurile atavice..Imi sint indiferente toate..De fapt, nu le percep..Am in comun cu realitatea doar fizicul.. Psihic sint deconectat..Un bio-robot care isi face un drum..Sint fiintza fara constiintza..Calatorul fara determinari..Autistul devenit activ..Masina biologica telecomandata de instinct..
Sint somnambul..Se spune ca am puteri uriase..Nu stiu..Am doar capacitatile date de infirmitatile mele de moment..In lipsa gindirii imi functioneaza perfect instinctele..

Acoperiri

Parca am fost in transa..Ca si cum un hipnotist nebun m-a adus intr-o stare de robot..Am trait perioada asta parca fara sa simt ceva inauntru..Cu simturile amortite..Functionind doar prin reactii cit de cit calculate..  Deconectat de la toate simtirile fiintei..De fapt, daca ma gindesc, poate ca e mai bine asa..Sa nu te implici decit foarte rar, si doar acolo unde e nevoie..Ca, daca ma gindesc bine, sensibilitatile mele m-au cam tras inapoi..Asa ca o sa incerc sa fiu detasat de toate, cum zic toti inteleptii..Sa vad cit o sa reusesc.. Lectia asta cu neimplicarea a fost buna..Am luat-o de nevoie..Desi imi trebuie trairile astea, ca na, fara ele, cum naiba..De fapt, poate pina la urma e bine sa traiesti cum simti doar tu..DAR; sa n-o arati cumva, cuiva, ca risti sa ti-o iei in freza..Decit..Asa ca, iti tragi masca pe mecla, si, cu ea asa montata, poti sa iesi oricind in lume..Mai adaugi la ea grimase, gesturi, cuvinte, etc..

Fiintza improbabila

Daca nu va e cu suparare, am citeva de zis..Ma uit la ce se promoveaza azi, adica..Bai nene, cliseele de azi arata un fel de om mediu doritor de sex, liber arbitru, si prostie efervescent-neurotica..Sa fie cit mai lunga si groasa o chestie care sa penetreze cit mai adinc, si brutal..Si sa se traga toti de toate, linga, muste, zgiriie, etc..Sa se orice, oricum, in orice fel, doar sa fie kinky si complet neobisnuit..Ha? E ceva.. Bine, cind e despre sau cu sex, na, e cu de toate, ca asa e fiinta doritoare de experimente..Si  la usa dormitorului cam lasi orice prejudecati, acolo, in spatiul ala, pentru ca esti doar tu si femeia ta, sa zicem..Sau doar tu cu tine, ca si amorul in 1 e o varianta absolut viabila..De fapt, pina la urma, tine de fiecare, ce simte ca ii e apropiat, ca toti avem nevoie de toate..Tine de punctele de vedere, pe care le acceptam, sau le vrem.Sau de cum simtim..Bine, oricum, pina la urma  totul e o alegere personala..Ca una e la mare, cind toti sint in putza goala, si alta in societate, unde tre'sa fim decentzi, pentru ca asa cere eticheta..Na..
Traim si noi, printre ceilaltzi..Si facem ce ni se cere..Ca sa, si sa..

Gindurile de dupa

Reach out, touch thoughts of the deeper you, like an explorer in the trying to discover the undiscovered truths.. Search out like there's no tomorrow, until the findings link to each other, building various logistical in your mind..And start from there..Again, and continuously..
Ieri fuse ultima mea zi cu oamenii aia..Ma rog..Drumul spre job a fost ok, cerul arata a ploaie, zic, na, sa vezi ca o sa fie patetica treaba..La job am avut de facut niste modele 3D de piese noi..Dupa atitea desene peste desene, peste alte desene, era cazul, ca, macar la final sa fac si eu ceva design, nene..Si le-am facut pe absolut toate, am savurat fiecare creatie a mea, am bibilit tot, dupa care am zis sa le fac si desenele, sa ramina pentru posteritate, hahaha..Si  injineru saf al meu s-a uitat la toate, si i-am simtit in atitudini regretul ca n-am facut mai mult design, ca as fi fost mult mai bun ca celalalt nene, dar, na, din start fusesem angajat doar pentru desene technice, si asta era decizia de sus de tot, ei nu aveau ce face ca sa schimbe ceva..
Inainte sa ne despartim, poate definitiv, cine stie, ne-am dat mina, si mi-a zis ca a fost incintat sa ma cunoasca, si ca e convins ca in viata reala sintem toti persoane mult mai dragute decit parem  in contexte din astea profesionale..Pe mine m-a mirat treaba asta, pentru ca eu sint ok, cred, in orice situatie, si deschis, dar probabil ca depinde de ei, de proiecte, presiuni profesionale, etcetc..Mi se filfiie..Pentru mine a fi om, si profesional trece de orice bariere..Nu esti intr-un fel undeva, si in altfel altundeva..Ma rog, asta e parerea mea neipocrita.. Ca azi cine sa mai stie ce si cum, cu cine, etc..Pe mine toate alambicarile si mizeriile ma fac sa zic la fel cum am zis tot timpul: sa-i fut pe toti..Eu le stiu pe ale mele si nu vreau sa ma amestec cu taritza pe care s-o manince pe urma cine stie ce porci..Ata ete, nene..Ori, ori.. Daca vrei sa fii ce esti, traiesti in spiritul valorilor in care te-ai format..Pentru ca asta te face adevarat, si stabil..Bine, o sa suferi mult pentru chestiile astea, dar iti asumi tot, pentru ca banuiai din start..Si asta nu e o chestie de inflexibilitate, sau de idei fixe si cretine, cum e la multi altii..In nici un caz..Asta tine de fiintza ta profunda, si de determinarea cu care esti hotarit sa iti faci tu singur drumul prin viata..Ma rog, sint multe de spus..Aici sint combinatii de personalitate, adevar, adaptare, credinte in valori, etcetc..
Eu mi-am construit drumul, ma rog, varianta mea proprie de drum, experimentind, si evaluind tot timpul, inginereste..Am primit, evident, multe injuraturi, ca altfel cum..Dar am contabilizat si reusitele, in balantza cu esecurile, si am vazut ca, prin ce am facut, dupa ce am analizat foarte atent, am construit enorm de multe..
Ieri, inginerul saf mi-a zis ca e incintat ca m-a cunoscut, si ca am facut foarte multe pentru companie, mi-a zis asa, ca la final, sincer, adica, pentru ca nu putea sa-mi spuna asta cind lucram ca le-as fi cerut o marire de salariu:)) Si asta m-a facut sa ma simt atit de bine..Dupa care, evident, l-am injurat in gind, si pe el , si compania, si tot neamul lor, ca mi-au facut ce mi-au facut..Dar, in drumul spre casa m-am simtit bine, si asta mi-a intarit parerea ca, dupa toate, si tot, singurele care conteaza sint valorile adevarate..

Treceri dintre sfirsituri si inceputuri

Miine e ultima zi de contract..Azi am constientizat asta, si m-a apucat asa o parere de rau, chiar daca n-am stat cu ei decit un pic mai mult de 2 luni, dar am fost colegi toata perioada asta, am combatut impreuna, am luptat, am invins, am mai si pierdut, ca in viata..Ma gindesc la ce ar putea fi de acum inainte..Mai bine, sau mai rau, cine naiba stie..Mi-am adus aminte cum in primele 3 saptamini am fost impreuna cu Ilie, inginer, roman, el era pe design, si cum i-am injurat pe toti, pe romaneste, de fapt i-am birfit, ca nu intelegeau, a fost distractiv.. El si-a inceput alt contract, pe urma, si am ramas singur acolo..Bine, nevasta patronului are parintii romani din Banat, intelege romaneste, dar vorbeste greu..Cu ea am schimbat doar citeva saluturi, ca eu aveam de lucru, si oricum nu era o relatie de prietenie, nu ceva de viitor, cel putin asa am inteles eu din cum a reactionat ea, era doar o relatie de biznis, eram angajat pe timp limitat, si ei sigur nu aveau nevoie de mine pe durata mai lunga, asa ca si eu am fost mai rece..Desi, poate, cine stie..Dar Ilie mi-a zis ca a incercat si el mai demult sa ramina angajat permanent, si nu a mers..Oricum, mergem inainte pe variantele posibile..Miine e marea scena de final, cu stringeri de miini, urari  de viitor luminos, si alte rahaturi siropoase..
Pentru mine a fost o perioada buna, si m-a ajutat mult tot ce mi s-a intimplat, am cunoscut oameni, m-am legat intr-un fel de ei prin natura lucrului impreuna..Si ii vad inca pe toti, ca posibili prieteni, chit ca intre noi au mai fost frictiuni, sau mici neintelegeri, dar am ramas toti pe baricade..Dupa ce trag linia ramin cu ceva amintiri placute..A fost, dincolo de toate, o conexiune intre suflete, si asta ramine..
Sa fie intr-un ceas bun, si sa ne fie viitorul asa cum simtim ca-l meritam:)..
Miine e ultima zi, si una a rememorarilor a tot ce am trait si simtit si eu, si ei, chiar daca vedem diferit, uneori, lucrurile..Asta e viata..Un sfirsit e intotdeauna un nou inceput..Asa cum a fost tot timpul..De fapt poate ca sfirsiturile, cele pline de nostalgii si tristetzi sint asa doar pentru ca fac loc unor inceputuri foarte puternice, si pline de degajari de energii cosmice chiar..Eu sint pentru inceputuri, ca asa am fost construit..Dar ma sensibilizeaza si sfirsiturile, ca na, sint si eu om, si cu sensibilitatea cit de cit normala:)..

Tic tac cotidian

Sint la scirbici..Azi dimineata nici nu vroiam sa mai vin, era asa bine in pat, si imi era asa de somn, da’ pina la urma a trebuit sa-mi misc curul propriu ca sa ma spal, imbrac, conduc, etcetc, o serie de operatii oribile dupa mine..Cel  mai bine e sa lucrezi de acasa, daca ai putea, ca azi sint tot felul de technologii ca sa te ajute, si nu mai trebuie sa consume atita energie inutil..Si acasa poti sa stai si in pielea goala daca ai chef, ce tot atitea tinute, si intretinute..Da asta e o chestie de viitor..Iar imi dau seama ca m-am nascut prea inainte, si ca timpul meu era cam peste cel putin 500 de ani...In fine..Acuma am venit de la wc, unde ma gindeam la piesele astea pe care le tot desenez, la precizii, tolerantze, acuratetze, etcetc..Daca ii dadeai cuiva sa-ti faca o piesa la precizia din desenele mele, cuiva prin anii 1800 cre’ca se uita crucis la tine, in sensul ca esti nebun, adica..Desi tu nu erai nebun, erai chiar foarte normal..Doar ca erai in timpul gresit pentru tine, si acolo era alt mental..In fine..Asa..Si ma gindeam la piese, iar, pe wc, si cum se prelucreaza ele..In facultate am facut un curs despre aschiere..Adica prelucrarea prin scoatere de aschii..Din piesa..Fie ca piesa vrea, sau nu..Ca poate nu ar vrea, daca ar intreba-o cineva..Da’ n-o intreaba, pentru ca na, n-ar raspunde..In fine..Pina la urma piesele alea seamana cu noi, pentru ca si noua ni se aschiaza sufletele in lupta asta de a supravietui, de un cineva ironic, frezor-rabotor-strungar-lacatush la baza, sau ceva..Abia astept sa se termine contractual cu ciocoflenderii astia, sa-mi iau o vacanta mica, dupa care o iau iar cu cautarile..Deseara o sa beau un vin sa ma ametesc un pic, sa dorm mai bine si sa visez frumos..Atita decit..Miine e o alta zi..Care, cum sa fie, o sa vedem abia miine..Ce timpenie..Abia astept sa scap de astia..Boul asta care cica mi-e saf contrazice absolut orice zic..Cred ca e cu capu’..Imi vineaza greselile, oricit de mici, si sare pe mine, fara sa ma jigneasca direct, ca el e subtil, si smecher..E sirb, sau ceva din zona aia..Si sa mai crezi in prietenia intre romani si sirbi, ca cica sintem vecini..De fapt na, acuma dupa ce am trecut oceanul ne-am schimbat, destul de mult..Sa-i fut pe toti, ca oricum nu le pasa de absolut nimic..Abia astept sa ajung acasa..Mai am 2 ore si gata, scap pe ziua de azi..Cel mai mult imi place cind ies din cladire, si vad masina, merg spre ea, intru, si trag un racnet de fericire, ca nu ma aude nici dracu, dupa care o iau incet spre casa..

Fiintzele

Timpul te mai umileste..Te reduce la tacerea aia profunda.. Te mai face din vultur, vierme..Dupa care, doar tu, prin ce forte proprii ramase mai ai, te ridici iar, la conditia de zbor..
Tu esti conform cu tine..Adica iti traiesti viata prin valorile tale, pentru ca e viata ta..Si iti accepti si propriile potentiale infringeri, oricare ar fi ele..Asta e firescul..Asa a fost de la inceput, nu e ceva nou..Ce e diferit e ca ce ai crezut ca ti se poate intimpla a fost cu totul altfel, si la alta scara..Adica nu ti-ai inchipuit ca mizeriile vor fi atit de dureroase si neasteptate..
In fine..Or sa se duca toate in haosul din care au venit..Si o sa ne revenim la fiintza..
Timpul merge pe caile lui..Si noi, pe variantele destinului..Cautam sa devenim, cit, si cum putem..Oamenii reali, care isi exista viatza..Cei adunati, printre ceilaltzi..

Drum interior

Lumea e un spital de nebuni, deja..Toti par ca au uitat sa-si ia pastilele..Si toti isi varsa toate frustrarile pe tine..Ma rog, lumea a fost catalogata subiectiv in multe feluri, dar dileala cred ca guverneaza acuma..Dileala agresiva, si nu una cit de cit controlata..
Si tu, singur, cauti sa te eliberezi de toate cite poti.. Cum faci? Urli in masina, cind nu te aude nimeni? Te izolezi? Dai pumni in peretzi? Scrii terapeutic? Bei? Te refugiezi in altceva? In ce?
O sa ajung un mutant..Sau ceva..Imi trebuie metode..Pe unele le folosesc deja..Dar imi trebuie ceva practic.. Tre'sa ma  analizez psihologic, singur..Sa ma introspectez, ca cica le gasim in noi, pe toate, doar ca trebuie sa stim unde sa cautam..Dificila chestie..Drum cu peripetii multe, prin tine..Sa te explorezi realist..Ca si cind ai fi altcineva..Trebe ceva curaj..

Imagini reflectate

Gindurile se rotesc spre nicaieri..Mai am in minte, inca, intimplarile de ieri..Si privirile care ma judeca, ale tuturor celorlalti..Dincolo de care e golul ala absolut, pe care l-am simtit dintotdeauna, de cind ma  simt printre ceilalti, cu care sa fiu impreuna..Golul care tot crestea spre un infinit, iar si iar, fara sa il simt..
Stii, si tu si eu simteam perfect la fel..Eram doar in lumi paralele..Printre ceilalti..Ca atunci cind ne-am nascut..
Ce e curios, ca si tu, si eu, ne priveam la fel in oglizile celorlalti..Doar ca imaginile nu ni se suprapuneau.. Eram doar variante reflectate..

Pasul alpha

Uita..Lasa tot, ca si cind nu ar fi existat niciodata..Lasa in urma..Si uita-te doar inainte, cu sperantza cu care vrei sa fii iubit, cu adevarat, de omul vietii tale..Priveste cu sperantza cu care vrei sa-ti faci o noua viata.. Ca si cind totul e la fel de adevarat ca atunci cind descopereai totul cu entuziasmul si energia fiintei noi..Si cind totul era limitat doar de imaginatia ta..
Cred ca spiritul asta al inceputurilor e in noi tot timpul..Si ca ne iubeste permanent..Suficient cit sa ne faca sa luam deciziile cele mai neintelese de ceilalti..Si sa ne creeze probleme existentiale tot timpul..Eh..Ne e prieten pe termen lung cit viata, si de asta il luam ca atare..Ne da fericiri atit de intense, cit ne da dureri.. Ne priveste de sus, si ne vorbeste cu cuvintele fiintei profunde din noi..E arogant, de multe ori, si dubios, si il contestam, admonestam, urim, iubim, dar ii sintem indatorati pentru absolut tot ce face pentru noi..Il urmam orbeste, pentru ca i-am dat increderea  totala..E lumina atit de calda de dupa toate durerile..E increderea ca trecerile noastre vor fi asa cum am crezut..E spiritul cald care ne calauzeste, de deasupra, prin toate, spre destinul nostru cel mai adevarat..Spre drumul catre noi insine, cautindu-ne, printre ceilalti..
Un pas, prin lume, e un inceput al unui ritm care se cauta pe sine, printre ritmurile celorlalti..Un pas e un inceput..Spre cu ceva ce pare cu totul altfel..

Dincolo

Odata la citeva secole se mai intimpla evenimente astronomice care sa ne uimeasca, cit sa ramina documentate..Oamenii au fost impresionati, atunci, si au consemnat..
Ma simt ca si cum ceva uimitor tocmai s-a intimplat, si, dupa uluirea lumii am ramas doar eu cu gindurile mele sa mai merg prin locurile doar de mine stiute..Si sa ma mai gindesc la toate, ritmat de pasii adaptati  care urmeaza..Sa le vad pe toate in secventze, ca intr-un film al mintii ce a reconstruit toate conform cu simturile mele..Constient ca sint urmasul atitor generatii care au facut cite au reusit, impreuna, atit de mult timp, inainte..Sint cel care a supravietuit, si, sa spuna, cu cuvintele lui, povestile tuturor..Singuratatea mea era o suma a singuratatilor tuturor, adunate..Eram ultimul ramas, din toti, care mai putea vorbi..
Acum, dupa toate, nu mai stiu ce imi mai pot aminti..Sint ca o statuie vie..
Timpul isi va aduce alte aduceri aminte..Straturile se vor aduna paralele, unele peste altele..Lumile se vor trece, si ne vor uita si pe noi..Apele timpului vor spala tot..
In mine sint toate amintirile mele..Asa cum eram, cum era, cum erai..Si cum ne priveam..Si toate astea or sa ramina dincolo de cuvinte, oricite au fost, sau vor veni..

Timpul inceputurilor

Declaratiile mele de iubire au fost intotdeauna lamentabile..Eram penibil cind trebuia sa declar ceva..Ca un adolescent..Am fost ultra-timid cind imi erau impuse lucruri la care trebuia lumea sa asiste, sa ma analizeze, si sa imi dea note..Imi era rusine si cind trebuia sa ma duc cu plugusorul la bunici..As fi preferat sa orice, chiar sa se desfaca pamintul in 2 si sa ma inunde lava, sa erupa toti vulcanii simultan, sa zbor instantaneu, sa dispar, sa devin invizibil, sa trec intr-un alt univers..Orice, decit sa simulez niste versuri tembele urmate de "urati maaaaaaaaa"..Ce mai tin minte, e privirea aia buna a bunicilor, amuzamentul de pe fata lor, zimbetele in cascada, si alaturarea la spectacolul meu penibil, cu prietenie, cumva..Na..
Bine, eu, spectacole penibile am dat tot timpul:)) Ca nu ma pricep sa ma fac placut, ba chiar dimpotriva.. Sint dificil, ciudat chiar, poate chiar ridicol cind lumea se holbeaza ostentativ la mine, sau cind e agresiva..
Cel mai eu ma simt intre 4 pereti, cind sint izolat, si pot sa-mi imaginez cite in luna si in stele..Sau cind am un partener de conversatii adevarat..In rest sint neplacut, cred..De aia prefer sa ramin nestiut pina cind sa fiu capabil sa comunic cite ceva, cu cineva..Si blogul asta e martor al nereusitelor mele in ale comunicarilor.. Asa m-am format, si asa am continuat sa cred in cevaul ala care cred ca e o transmisie a valorilor prin comunicarea cu spiritele deschise..
Ma vad iar pasind prin orasul adormit, la orele cind strazile sint pustii, si cind soarele isi arunca primele raze rosiatice..Cind e racoare, si aerul tacut..Si cind esti intr-o singuratate si izolare absoluta, oriunde te-ai duce, pe orice strazi..Timpul parca e blocat..Si pare ca va ramine asa..
E lumina..Semn ca noaptea a trecut, si ca o noua zi isi va aduce infiniturile ei, iar..Timp de gindit la planuri pentru urmatorii 1000 de ani..Si toate cite vor veni, incep chiar acum..

Intoarcerea la eu

S-au mai dus din ierni..Am iesit din cristale..Ne-au mai inviat si sperantzele..E mai multa lumina, si ziua e mai lunga..Vad cu imaginatia cimpurile verzi, copacii inalti cum mai arunca umbre lungi pe pamintul incalzit..Mi se amesteca in minte imaginile din copilarie, si lumile de atunci..Cind o piatra stind linga o alta piatra erau de fapt 2 balauri care se cercetau inainte sa porneasca o lupta surda..Sau poate 2 indragostiti care asteptau sa fie dezlegati de farmecele trecutului ca sa se poata intilni in spatiul acela gol..Care era de fapt un fel de rai al eliberarilor iubirilor interzise..Sau erau ce vroiam noi sa fie..La o adica puteau fi si 2 pietre, daca ne pierea entuziasmul..Sau nu..
In copilarie toate declaratiile ne erau absolut sincere..Si imaginatia neafectata de rele..Totul era direct, pur si perfect deschis..Si evident, posibil..
Mi-am adus aminte de copilarie nu pentru ca m-au apucat regretele, ci pentru ca am nevoie uneori sa mai cred in ceva in ce credeam demult..Sa ma mai plimb prin lumile alea, asa, ca si cind viata nu m-ar fi afectat.. Vreau sa cred ca pot sa intilnesc pe strada pe cineva, si, pe care sa intreb cum sta cu iubirea, si sa nu se sfiasca sa-mi explice, cu detalii, cum vede problema..Si sa ne para amindurora atit de firesc ca putem vorbi asa, ca intre prieteni..Sau ca intre posibili indragostiti..Mda..Dupa care sa ne despartim schimbind numere de telefon, si informatii, stiind ca vom vorbi din cind in cind, ca sa ne mai povestim cite ni s-au mai intimplat..

Sint lucruri, si lucruri, intimplari, si intimplari..Si toate vin din lumile lor..Si ne aduc lumile lor cu ele, odata.. De asta ne simtim ca, ni se impun dinafara logici straine, pe care le acceptam, cumva, ca na..Logicile acelor lumi..Cu toate imaginile impreuna..Si trairile acelea atit de profunde..Si le luam asa cum sint..De asta vreau sa-mi revin cit pot de des la lumile clare ale copilariei mele, la logicile lor, pentru ca pe ele le cunosc cel mai bine, si ele imi dau echilibru, si sperantza in mine, si in viitor..Acolo sint eu cel mai adevarat, si nealterat de nimic..Intact asa cum am fost la inceputurile timpurilor..Acolo sint eu cel pe care l-as privi oricind, in ochi, cu incredere..

Trecerile zilelor trecerilor

Cel mai ciudat e sa constati ca in viata asta ti se pot intimpla chestii mai nasoale, sau mai dragute, de cit ti-ai imaginat. Si nu ca nu iti puteai imagina, dar te gindeai ca-chestiile extreme li se intimpla doar altora, in special rautatile extreme..Maaaa rog, fie si cum e, ca oricum, fie ca vrem sau nu, tot tre’sa inghitzim tot, ca pelicanii..In fine.. Am asa impresia ca toti sint impotriva mea, si ca au fost impotriva mea chiar inainte sa ma cunoasca..Esti vinat cu ostilitate, iti sint cautate orice defecte, sau greseli, oricit de mici, ca sa aiba motive sa te taxeze ultra-brutal..In fine, daca ar fi, probabil, sa realizam toata dimensiunea, si dimensiunile monstruozitatilor ne-am cam ingrozi..Dar asa, traind naiv si nestiutori in ale relelor avem sansa la un pic de fericire..Behehe, cum zice oaia din turma.. Azi la scirbici fuse liniste..Ieri a fost nasol, atmosfera agresiva, izbituri multe, in serie, voci stridente si cretine, si parca toti se pindeau pe toti, ca sa ii prinda cu ceva..Agitatie..Rahat..Mizerii trecatoare, cum s-ar zice..Pe care unii nu se sfiesc sa le faca.. Un nene care lucra in spatele meu izbeste tot timpul, orice, oricind, si oricum, de parca de asta il plateste.. Ieri m-am si semi-certat cu el, ca e bou, si se da mare..Altii freaca menta masiv, dar se agita ca sifonul ca sa arate simularea asta a activitate autentica..Sint tot felul de exemplare, si manifestari..La printer m-am intilnit cu un coleg care m-a intrebat cum merge batalia..I-am zis ca eh, merge, ne luptam..Adica vorbim asa, la general, toti cu toti, ca sa nu se interpreteze..Bine, ca sa nu se interpreteze deloc putem sa tacem toti, simultan, si sa ne holbam unii la altii, ca babuinii..Ma rog.. Cica cunoasterea aduce multa durere, si nefericire..Chiar depresie..Mai bine un bou sanatos decit un savant bolnavicios.. Noroc ca nu-s nici bou, nici savant..Ma uit la ce am scris aici si-mi vine sa le sterg, dar le tin, ca sa nu uit prin ce am trecut..Decit..O sa-mi revina cheful si de mai vesele, mai incolo, cred..Decit..

Variantele incercarilor

Traim in lumile paradoxurilor..Paradoxalii din noi printre paradoxurile create de paradoxurile celorlalti.. Acceptam logicile ciudate pentru ca ele pare ca guverneaza..Nestiutul si absconsul a iesit la lumina..Toate abstracturile cindva ideale au devenit cevauri total diferite..Am iesit din zonele echilibrului just proportionat, de ceva timp..E vremea dezaxarilor si a manifestarilor grobian-extreme..Duritatea a evoluat, si acuma e o lupta a primitivismelor din fiecare..E timpul bestiilor sa vorbeasca acelasi limbaj atroce, doar mai adaptat technologiilor..E vremea sa scoatem sabiile, ca la asta se pricep toti..
Mie, sincer, de lupta nu mi-e frica, ca doar asa am trait..Mi-e frica doar de perversiuni..De trucuri, adica, pe care le invata cite unii, si reusesc..Bun, bine, pot sa le invat si trucurile lor ca sa-i pot invinge pe teren propriu.. Dar victoria asta, cum spunea poetul, parca mai mult m-ar intrista..Si  m-as injosi in ochii mei.. Desi, dupa atitea, cred ca chiar nu mai am vreo urma de mindrie..In fine..Ca vrem, sau nu, ne injosim continuu ca sa rezistam..O facem doar ca sa fim, si in nici un caz pentru ca am dori..Nici pe departe..
Mie, mult timp mi-a fost o scirba infinita pentru absolut tot ce tine de tot..De fiinte, de viata, de mine, de toate mizeriile insuportabile impuse..Am simtit o ura pe care nu am stiut cum s-o abordez, pentru ca simteam ca imi era complet straina..Uriasa, si de   neinteles..Si care ma inconjura, continuu..
Si am aplicat uitarea..Eterna, si inegalabila uitare..Am sters tot..Am fugit cit am putut de repede din calea mirsaviilor..M-am ascuns de  draci, demoni, sau orice imi putea veni dinafara..M-am eliberat de spasmele din vietile celorlalti..  Acuma sint aici..Dar inca in miscare..Pentru ca incerc sa previn ce va putea veni in momentul urmator..Sint iar gata de start..

Drumul printre oglinzi

Drumul e lung, inainte, intre doua paralele ce se unesc la infinit..E destinul ce ne duce in timp..
Am avut si curajul nebunului, si sperantza deprimatului, si dorintza fiintzei de a supravietui..Am trecut prin toate, asa cum am reusit..Am calatorit si prin iad, si rai, sa sa-mi revin iar, si iar..Ca si cind am vizitat acele locuri, constient, cumva..Constient ca orice experientza e o versiune de viatza din care poti invata, si dupa care revii pe culoarul asta infinit, al echilibrului tau propriu..
Viata e o cale..Calea ta..Cea aleasa de tine dintre determinarile posibile..In labirintul construit de oglinzile celorlalti..