Lumea variantelor posibilitatzilor

Bai nene, nefericita de Romanica e un cazan sub presiune. Cum apare un subiect zemos, cum sar toate mediile cu news-uri, care mai de care mai cvasi-aberant, sau chiar fake, ca sa-si vinda marfa. Si asta confuzeaza pe toata lumea, ca nu-ti mai dai seama ce, unde, cind. Bine, e normal, daca stai sa te gindesti, ca la cit s-a jefuit, n-a mai ramas decit o mina de ruine. Se lupta romanii unii contra altora, de parca sint intr-un razboi civilo-psihologico-absurd, de ca si cum fiecare cauta sa-l distruga pe oricare, prin metode care mai de care mai barbare. E o prostie inimaginabila antrenata acolo, si un haos incredibil, care creste si creste, pina o sa ii termine pe toti. Institutiile sint praf si pulbere, au rezolvat tot, toti, de comun acord. Se moare pe capete in toate felurile, sint tot felul de exemple. Si toti sint nemultumiti ca nu SE face ceva, de parca ar trebui ca altcineva, din exterior, sa vina sa le rezolve problemele, ei nu-si asuma niciunul vreo responsabilitate. Pe specialisti i-au terminat, ca, na, nu vine nimeni sa-i invete pe ei, ca sint dashteptzi de bubuie. De asta au emigrat toti. Cei care au ramas sint ori prea atasatzi de joburi, de locuri, ori efectiv nu ar avea success in strainatate. Si toate astea cind tara e membra UE, si NATO. Ceva e putred in Romanica. Ceva fundamental nu functioneaza, sint multe mecanisme blocate. Sinistra situatie. Nu-mi pot imagina cum poti supravietui intr-un asa sistem, ca esti fix ca o frunza intr-o furtuna, te arunca in toate directiile, de nu mai stii cu cine, si cum sa te lupti. De asta nu exista niciun fel de reguli, dau toti pumni in toate directiile, si trebuie sa te feresti, ca daca nu ti-o trag in fatza, sigur te lucreaza pe la spate. Bine, si in alte societati trebuie sa fii atent, dar, parca e altceva, socialul e mai ordonat, exista predictibilitatzi, ai o schema generala de variante, nu-s toate la plesneala. In fine, nu fac o analiza serioasa a situatiei, ca au facut-o altii mai bine pregatiti, eu spun doar ce vad ca se intimpla. Cred ca de asta nici n-am putut sa-mi gasesc o consoarta, ca nu am acceptat niciodata cantitatea industriala de mizerii pe care ceilalti au acceptat-o ca pe ceva natural, "ca asa e lumea, ce sa-i faci". Hai nu zau. Chiar asa e? Toti marii nostri emigratzi s-au cam dezis de tzara aia de origine. Brincusi a plecat pe jos in Franta, PE JOS, fara bani, fara nimic, cu hainele de pe el. A devenit faimos, a avut bani, si cind s-a intors a remarcat ca i-a lasat prosti, si saraci, si i-a regasit si mai prosti, si mai saraci. E o mentalitate care frineaza orice evolutie, ba chiar genereaza involutie. Si e si o fudulie cosmica, o auto-suficientza a tuturor, dublata de o invidie la fel de cosmica. Nu se simte bine ghiorlanul pina nu arata el ca e smecher, ca a furat mai eficient, si e mai avut. E ceva de noaptea mintzii de ev mediu tirziu. Nu-mi place deloc sa scriu despre mizeriile astea, dar ma calca pe nervi, si tre'sa le exorcizez, hahaha. Ce porcarie. Romania trebuie sa-si faca ordine, si curatenie, daca vrea sa aiba vreo sansa, cit de mica. Eu unul, nu prea inteleg nimic, desi da, sint explicatii multe, la toate, dar, dincolo de ele, bai nene, e libertate, o libertate dupa care am tinjit toti anii aia de dictatura dementa, si care, uite, exista, o traim, acum chiar putem face ce ne dorim. De fapt asta e, ca ne-am dorit ceva pentru ego, nu pentru un "impreuna", pentru ca a fi impreuna e depasit, nu, ca vine din vremurile alea, iar acum e cu totul altceva. Na, de prosti n-am stiut ce sa facem cu libertatea asta, ca eram bine spalati pe creier. Parintii mei, profesori, ma obligau sa accept lumea aia, si sa-mi bag mintile in cap, ca nu-i invat eu pe ei, ca doar ei m-au facut pe mine, si nu am niciun drept sa-i contrazic. Dupa ce am emigrat am mai vorbit cu taica-meu pe net. I-am explicat tot ce am putut. N-a inteles nimic. A venit la mine, 6 luni. Mi-a facut viatza varza. Am rasuflat usurat cind a plecat. Apoi iar am vorbit pe net. Apoi 2 ani nu a mai dat niciun semn. I-am scris, disperat, pe el parea ca nu-l intereseaza. Atunci ne-am rupt definitiv. Asta dupa ce murise maica-mea, si suferisem ca un ciine, de nu mai eram om. Ai mei erau reci, asa am fost crescut, dupa un stil imbecil de sinistru, de asta mi-am luat cimpii. Am toate afectiunile psihice posibile, cred, dar le-am tinut sub control, pentru ca am mers pe drumul meu. Spun asta deschis, chiar daca unii par ca sint ultragiatzi de atita vulgaritate biografica. Asta e, am suferit, ma razbun spunind, ca asa sint eu, nu mimez, si nu maschez nimic. Si de cind sint aici am avut probleme, si le-am spus. Mi se balangane daca lumea nu e de acord cu mine, ca nu au trecut prin ce am trecut eu, si, oricum, am tras ponoasele cu virf si indesat, cum se spune. Asa ca, bai, la baie. Mentalitatea asta romaneasca te jigneste, pentru ca "gura lumii" e o mizerie istoriceste formata ca sa te distruga psihic, ca de altceva nu e buna. Asta ca sa te faca conform cu o infinitate a mediocrilor. O gura e o gura. Si i se poate pune si dop, cu oarece organe din dotare, hahaha. Asta ca sa nu fie dubii. Sau dube. Sau na. In fine. Repet, nu-mi place sa vorbesc negativ. Dar asta se intimpla, ca asa e lumea asta, cauta sa ti-o traga, si, daca te invinge, atunci se spune ca uite ce slab a fost ca n-a facut aia, sau ailalta, nu a fost "in rindul lumii". Ca romanii asa zic, te baga prin niste obscurantisme de ramii masca nene. N-am casa, n-am nevasta, n-am bani, n-am multe. Dar am niste chestii care sint infinit mai valoroase. Si o sa le valorizez in timp. Ca mai am ceva timp pina mor, cred, hahaha. A, si sa nu uit; care mi-a facut figuri l-am trecut la rubrica "uitatzi". Fara regrete, ca nu e frumos sa tradezi, sau sa inseli asteptarile, nu? E de bun simtz. Si cite am de facut le fac, in timp, ca nu pot tot deodata. De cedat nu cedez, asta e sigur, ca m-am luptat cu tot felul de monstri, nu ma doboara ei, oricit ar fi de tari. Poate imi gasesc si o partenera de drum, si de baricada, ca, na, luptam impreuna. Mai vedem. Lumea e deschisa in toate posibilitatzile ei.

Doi liberi

Ma deprima prostii, si prostiile lor cosmice. Nimic mai sinistru ca un prost, care e, si violent, pe deasupra, ca asta e absurdul total. De fapt orice defect al unui prost e, dupa mine, absolut inacceptabil. Chiar daca, acelasi defect l-ar avea un super-inteligent. Stiu, pare incorect ca judecata, pentru ca, in absolut, un defect e un defect, si punct. Ei, da, teoretic e valabil, dar practic, cind traiesti in lumea asta plina de ipocrizie, si mizerii, iti mai revezi criteriile. Ca un prost nu are doar defectele alea, si gata, ramine ce e. El e capabil de monstruozitatzi inimaginabile, pe care sa le explodeze oricind, ca o bomba cu ceas. Sub aparentze bonome, ba chiar benefice, pentru naivii care chiar cred ca prostul respectiv le-ar putea face. Si, sa avem pardon, zic prost generic, pentru ca includ in multzimea asta matematica si proaste. Proaste care nu-s atit de imbecile cit sa para pitzipoance. Sint multe. Si pe multe le-am intilnit chiar ghinionistul de mine. Na, se intimpla, e statistic posibil. Societatea le-a invatzat pe multe cretine de genul asta sa para ce nu sint. Sa pretinda altceva. Si tu, ca om normal, chiar crezi ca ce spun ele e chiar adevarat. Doar ca iti dai seama foarte repede de adevar, pentru ca se vede din avion ca sint niste vite incaltzate, care reproduc niste citate invatzate de cine stie pe unde. Si au si un tupeu absolut monstruos. Oho, sint de nedescris. Si sint multe asemenea exemplare. Ca le-am intilnit, de nu le-as fi inilnit in nefericirea mea. De la foste colege, la straine, cu care m-am conversat, la uite, oamene din politica, fara sa dam nume, ca le stiu toti. Sint atitea proaste parvenite, ca iti vine sa generalizezi negeneralizabilul nene. Cohorte de cretine se pretind atit de zgomotos ce nu ca nu sint, dar nu ar putea fi niciodata. Asta in detrimentul tipelor care sint ce sint, dar nu pot deschide gura de raul monstruoaselor. Pentru ca avem si niste femei ultra-destepte, dar care sint reduse la tacere. Cine, ce, cui sa-i pese? Si, de ce? Societatea romaneasca e pe dos, clar. Cei cu minte se separa de mizerii, si se retrag in banca lor. Sau emigreaza, ca sa-si gaseasca un loc mai permisiv, cit de cit. Pentru ca asta e singura sansa. Ce ma intriga e ca ele, cele valoroase nu au o combativitate a ideilor, cind le abordez, si ma trateaza ca pe un oarecare ostil. Asta chiar daca le chiar arat o potentziala prietenie in ale gindurilor. Sa fie vina mea? Sa fie defectele lor acumulate, sau o frica ancestrala de o agresivitate robotica? Poate fi orice, pentru ca o minte fabulos de adevarata se cam retrage in fatza oricarui aparent atac extern. Si e normal, si de absolut intzeles, pentru ca o fiintza vulnerabila sa se protejeze, e adevarat. Dar, cred ca o fiintza inteligenta stie sa cearna, si sa citeasca printre rinduri, ca nu e atit de naiva sa creada orice dulcegarie a unui dobitoc, nu? Spun asta pentru ca sint obosit de atita pretinsa "cunoastere" aparenta. Si de judecata dupa prejudecatzi ieftine. Bun exista si naivitatzi, si cautari esuate, si vise neimplinite. Dar nu mi le arunca mie in fatza, ca nu-s eu de vina pentru ce nu a functzionat in drumul tau prin lume. Ca eu sint eu, asa cum sint, si nu seman cu ceva, sau cineva care ti-a facut nasoale, pe traseu. Capisci? Pentru ca, si mie mi-au facut nasoale multe, dar nu fac din asta un show in care sa te ridiculizez. A, bun, ca sint sceptic si ironic, na, mea culpa, e pentru ca ma apar de lume in felul meu. Stiu ca pare ca te jignesc, dar asta e o prima parere, pentru ca eu chiar respect fiintza umana, si eu chiar vreau ca ea sa riposteze inteligent, si sa-mi vorbeasca pe o limba comuna. Eu "intzep" cu unele idei, dar nu fac din asta un show lamentabil, pentru ca eu vreau doar o dezbatere sincera, pe tot felul de subiecte. La liber. Asa ca si cind am fi prieteni de mult timp, si ne tachinam. Nimic mai putzin, nimic mai mult. Sintem doi oameni liberi, care se expun.

Frumos convergent

Lumile sint identice. Apoi sint diferite. Apoi seamana. Apoi se disting, si se separa. Lumile sint simple, in aparentza. Seamana in simplitate. Apoi lumile devin complicate, cind le privim in detalii. Si complicatul lor difera. Pentru ca e complicat totul, si asa a fost dintotdeauna. Noi am cautat sa simplificam, ca sa vedem ansamblul, si cum functioneaza el. Stiintza esentzializeaza asa, ca sa poata analiza, si gasi solutzii. Solutzii mari, solutzii mici, solutzii de toate felurile. Dar totul ramine complicat. Si asta ne deprima, pentru ca stim ca e totul un sistem rigid, in care noi sintem ca mustele prinse intr-o plasa de paianjen. Dar nu ne deprimam, totusi, pentru ca ne revenim, ca ne gindim ca si lumile sint o constructie a mintii omului, si, ca orice constructie, e facuta luind ca masura chiar omul, pentru ca omul e la baza tuturor lucrurilor, cum spuneau, demult, anticii, parca. Omul e centrul universului, asa cum era mai demult Pamintul, apoi Soarele, apoi Galaxia noastra cea de toate zilele numita si Calea Lactee, pentru ca aparea pe cer ca o dira alba. Ce interesant, noi sintem parte dintr-o Galaxie care e aplatizata, care seamana cu o caracatitza cu bratzele desfasurate in spirala. O Galaxie care are in centru o gaura neagra uriasa, care, probabil, in timp, va inghitzi totul. Sigur, ne vom ciocni de Andromeda, dar asta nu va schimba mult destinul nostru, pentru ca totul va avea un sfirsit ste-lar. Universul se expandeaza, se mareste, dar tot ce e acum va fi capturat de gaurile negre. Bine, asta se va intimpla in catralioane de catralioane de catralioane de ani, cind cine stie ce se va fi intimplat cu rasa umana. Pina atunci oamenii vor fi gasit metode sa supravietuiasca in spatziu, eventual. Daca nu, vom disparea, pur si simplu. Si tot ce am realizat ca civilizatzie va fi facut praf si pulbere. Ma gindesc cum a evoluat tot in istorie. Cum am trecut prin atitea etape imbecile, ca sa intelegem in ce lume traim. Cum am fost determinatzi sa credem ca ceva, anume e o valoare. Se aprecia virtutea, apoi moralitatea, apoi eroismul. Ca sa ce? Ca sa putem fi manipulatzi de smecheri care aveau ca valoare unica banul, ca era aur, diamante, sau altceva convertibil intr-o notiune unanim acceptata ca bani. Si acum banii inseamna proprietate, si putere, pentru ca poti cumpara cu ei, orice. Cu bani s-au dezvoltat afaceri imense, si s-au produs bunuri in cantitati industriale, care a ajutat, pentru ca s-au imbogatzit toti, si astazi traim cumparind produse din ce in ce mai perfectionate, si mai ieftine. Avem mai multe, si access la atitea, inclusiv cunoastere. Inca traim intr-o lume ce asociaza libertatea cu salbaticia unor manifestari, dar, in timp, cunoasterea va domina. Elita isi va aduce noi, si noi adeptzi, si se vor stratifica clasele sociale, intr-un alt fel. Cei cu adevarat buni vor fi adusi automat in ranguri superioare, si vor conduce. Dar totul se va face tinind cont de conditia umana, pentru ca toti vor fi fericitzi pe locurile sociale pe care se situeaza, si toti vor conlucra super-eficient pentru a construi proiecte pe care azi doar le visam. Nu va domina nimeni, asa cum s-a intimplat in istorie, pentru ca toti vor avea un rol social perfect determinat. Stratificarea sociala se va face functie de capacitatile reale ale fiecaruia, nu de altceva, si societatea va fi atit de inteligenta cit sa sesizeze rolul fiecaruia. Si toti vor fi stimulatzi sa-si dezvolte la maxim talentele. Suna utopic? Poate acum, dar in viitor gindirea va fi diferita. Ce rol vor avea inginerii? Unul pe care-l merita, asa ca toti ceilaltzi. Pentru ca, ca si acum, ei vor face legatura dintre teorie, si practica. Simplu. Si, in acest viitor posibil, computerul va ajuta enorm, pentru ca el va ajuta gindirea sa devina constructiva. Pentru ca ingineria e un stil, un sistem de analiza si sinteza, care e o interfatza intre un ideal, si un real perfect construibil. Ce vezi e ce a fost gindit dinainte, de cineva. Si, ce va fi, va fi ceva imaginat de un om care si-a folosit toata imaginatzia ca sa construiasca ceva util. E frumos. Cel mai frumos lucru din lume. Sa vezi cum toate converg ca sa devina de ajutor tuturor.

Un viitor ciudat

"Lumile vin, trec prin noi, si apoi se evapora; dispar. Spun asta ca sa mai cred ca pot fi superior in ceva. Superior lumilor. Ciudata viata asta. La inceput o vedeam ca un culoar intr-un labirint, care avea usi, din loc in loc, usi care cine stie unde duceau. Acuma mi se pare o alergatura printre oameni, de tot felul, care iti sar inainte, si te obliga sa-i ocolesti. Sau sar pe tine, si se agatza de ce pot, ca sa te incetineasca, sau chiar sa te opreasca. Timpul a schimbat enorm lumea. Pare ca nimic nu mai e previzibil. Daca a fost, vreodata. Parca si trecutul poate fi privit altfel. Toate incep sa devina altfel. Ceva ce odata era rigid, e acum mai moale. Miine va deveni complet fluid. Poimiine se va evapora, poate, si va lasa in loc un infinit nimic. Poate nimicul va fi inlocuit cu un alt tot, ca o reconstructie dupa un Big Bang aparut, asa, ca o sperantza la lumi noi. Desi, daca privim istoria, cam stim la ce viitor sa ne asteptam. Desi, si noi, ca fiintze, inainte sa ne nastem eram nimic. Asa cum vom fi dupa ce murim. Sau poate ne re-incarnam in altceva, in alta fiintza. Din universul asta, sau din altul. Cine poate sti, ceva, vreodata. A murit Rutger Hauer, din Blade Runner. Si asta m-a facut sa ma gindesc la variante de societati de viitor. Oare cum va fi? Desi, ce mai conteaza, oricum nu prind ceva din viitorul asta promis." Asa scria prietenul meu inginer, din secolul 21. Pe vremea aia exista literatura sci-fi, o chemau ei, de anticipat viitorul. Erau vremuri romantice. Apoi technologia a evoluat enorm de repede, ca i-a luat pe toti prin surprindere. Sci-fi-ul a devenit invechit moral. Si oamenii s-au adaptat foarte greu. Cei care au reusit, ca ceilalti s-au pierdut pe drum. Acum nici literatura nu mai exista. A, sau e ceva, dar e bizar rau de tot, aici a ajuns dupa atita evolutie. La fel si partea de vazut, care a inceput cu filmele 2D, apoi 3D, apoi cele in care iti erau antrenate toate simturile, dupa care filmele s-au facut si ele din ce in ce mai ciudate. De aia ii invidiez pe cei care au prins perioada de inceput. Au avut ce vedea. Erau si alte vremuri, alte mentalitatzi; mare parte din ele negate de timp, dar pastrate ca amintire, pentru nostalgici. Nu mai conteaza, e o blazare generala post o alta blazare generala, care si ea e post o alta. Au trecut revolutiile. S-a ultra-complicat lumea dupa ce s-a adunat atita cunoastere. In fine. De ce oare imi fac in cap tot istoricul asta? Mai bine ma uit pe geamul-autobuzului-visului-meu-de-noapte-din-oras. Ca sint in vis, n-am iesit inca din el, mai am timp suficient. Acum incerc ceva nou. Am activat un set de meniuri de care nu stiam. Un buton mi-a schimbat elevatia. Sint la inaltime, o, ce frumos, vad aproape tot orasul. Alt buton mi-a schimbat latitudinea si longitudinea. Altul face din noapte zi, altul ma plimba, ca sa testez paralaxa. "Stiai ca paralaxa te ajuta sa determini distanta pina la stele?" ma intreaba computerul. "Stiam" zic, doar ca nu are legatura cu mine. Si mi-am fixat un punct bun de observat, de sus, ca dintr-un turn invizibil. Apoi m-am jucat cu butonul timp, m-am plimbat inainte si inapoi, si am observat orasul la anumite etape istorice ale lui, de cind era padure, cimp, primele constructii, evolutia lui pina la un moment in care s-a acoperit de cladiri ciudate. Na, asta e, ciudatul a cucerit tot. De aia ma intorc eu in trecut, la vremurile alea, ca mi se par mai putin ciudate. Mai normale. Mai cum mi-ar fi placut si mie sa fie. Cred.

A-parentze

Datul cu parerea a devenit in Romanica sport natzional. Se speculeaza, evident, dorintza unor prosti abrutizatzi de a-si bate joc de altzii mai prosti ca ei. Se iau interviuri pe strada, se pun intrebari bune despre cutare, sau cutare fenomen, si intervievatul e incurajat sa spuna tot. Ori, na, e normal ca ce rezulta e de un ridicol comercializabil. Ca "te" rizi, ca uite baaaa, ce prost e, cum sa debiteze asemenea enormitatzi clampaul ala, uite-te la el ce mecla are, si ce grimase face. Ce prost eeeeee, mama ce bou, uite ba la el, e prost baaaa, mama ce deshteptzi sintem noi, pe linga el. Si na, ride un prost de o altfel de prostie, diferita de a lui. Ca el e dashtept, comparativ cu ala atit de prost, si care si arata ca un prost, si face ca un prost. Suna familiar? De ce nu? E libertate ba, ar spune unii, ce te bagi? Avem dreptul sa ridem de prosti, si tu esti prost ca nu intelegi asta, asa ca tai-o. Noua ne place micii, si manelele, ce vrei, vii sa te dai smecher? Si nu poti argumenta, ca na, micii si manelele sint valori universale, pe care tu, ba, ala de te dai elevat nu le intzelegi ca esti prost, capisci?  Si zici mersi ca n-ai luat si un pumn in freza. Ca ei sint oameni hotaritzi, care se bazeaza pe starea de fapt; ca micii si manelele sint o origine a tot, adica a unei civilizatzii noi, interzisa de regimul de trista amintire. Si, na, admitzi ca micii si manelele sint valori nedemontabile, ca lumea se bazeaza pe ele. Si admitzi ca esti o minoritate care e tolerata, si care ar trebui sa multzumeasca adinc societatzii, care-ti permite sa coexisti cu o majoritate bine infipta. In fine. Exista si alte puncte de vedere, mai argumentate, dar, ele ramin in suspensie. Ce m-a mirat pe mine, pina la a ramine masca, e tupeul astora. In west, cretinilor li se taie macaroana, ca societatea are valori bine formate, in timp. Dar la noi, cretinul are intiietate nene. El e dictator absolut pe domeniul lui, si daca te pui cu el risti sa ti se taie macaroana. Mi s-a, si ni s-a intimplat tot timpul. Am intrat pe un site de socializare, ca sa-mi gasesc partenera. La intro, toate bune si frumoase, ne prezentam, vorbim despre unele, altele, lucruri generale cu care sintem de acord. Apoi incepem discutii pe diverse teme. Si omul ala care parea de bun simtz incepe si debiteaza niste chestii care ma fac ko. Mut. Pina intr-acolo incit sa ma intreb daca eu nu cumva gindesc gresit. Si ramin in starea asta un timp. Dupa care, imi revin, si spun o chestie auzita de la Carla's: da-te-n chizda ma-ti! Hai ca nu e chiar asa, si bag argumentele mele. La care, evident, interlocu-autoarea ma injura. Ca e libertate, si nu mi se permite sa o contrazic. Clar. Ca e libertate la ce zice ea, nu si la ce cred eu. Ca ea se bazeaza pe niste chestii actuale, nu pe aiurelile mele depasite. Si na. Si ete cum am mai ratat o posibila relatzie. Bine, acuma si eu sint naiv, ca nu prea poti gasi pe cineva, daca nu ai valori comune, iar valorile astea le au unele care sint ultra-sictirite de mediu, si aparent arogante. Ca asa e. Si le dau dreptate, pentru ca au fost asaltate de giboni, se feresc de orice li se pare suspect; iar eu chiar sint suspect, ca asa am devenit, de cind am evoluat, hahaha. E prostie in ecuatzie? Pai de ce sa nu fie? Si eu ce mai fac, prin zona, atunci? Ca pare ca sint intr-un loc ciudat, si ca ar trebui sa ma retrag strategic, si sa abordez altceva. Clar. Ce variante am? Pai tot printr-o zona sociala, in care, na, variantele seamana. Ca asa e. Ca asa s-a intimplat. Si vezi ca exista infinite motive sa te urasca lumea, si sa te injure. Daca acceptzi e nasol. Daca nu, success in continuare. Exista cazuri absolut rarisime, cind cineva zice ca te iubeste. Si n-ai cum sa crezi. Ba te gindesti ca vrea sa faca misto de tine. Baaaaaa, ce iubesti tu, pe mine, sau o imagine pe care ti-ai format-o, despre mine, ha? Ca eu nu-s ala din poze. Sint un om ca toti oamenii, cu bune, si rele, ce pula mea faci declaratzii aici, daca nu iti dai seama de context, ha? Esti capabila sa suportzi partea nasoala din mine? Ma indoiesc sincer de asta. Vrei partea de vis, doar, aha, pai aia nu e separata, ca eu sint un pachet cu de toate, ca o saorma, hahaha. Na. Asta e cu dileala. Una de aici, una de acolo, se combina. Si eu ramin cu o iluzie. Pai na, nu la asta ma asteptam?

Drumuri prin timp

Exista un timing, o cronologie a tot, o istorie a unor fapte, sau situatii. Lumile au decurs unele din altele, s-au schimbat, a fost o succesiune de lumi conectate firesc intre ele. Lumile apropiate in timp seamana, si de aceea se mai pot schimba intre ele. Dar cele indepartate in timp sint complet diferite; sint cu totul altele. Ceva s-a intimplat acum 1000 de ani nu se mai poate intimpla identic, in sensul repercuRsiunilor (eu l-am invatzat cu R, si il spun cu R; asta nu inseamna habotnicie, ci atasare de ceva; il pot spune fara R, ca sa fiu "actual" desi asta e absurd, pentru ca R e un detaliu putin important, cuvintul isi pastreaza semnificatzia; de altfel multe modificari aduse limbii, de Academie ingreuneaza comunicarea, si vor disparea, evident, in fine, nu mai zic de limba, ca aici sint multe interpretari, si sint destui care sa sara la mine, ori eu sint pacifist, hahaha). Reluam. Ce a fost, a fost. Acum istoria e mai rapida, lucrurile se intimpla mai complex, si mai repede. Te uiti doar la technologii, si intelegi. Trecutul nu se mai poate intimpla identic. Pot fi doar asemanari. Ma uitam la "Jurassic World; Fallen Kingdom" (film artisticeste impecabil, dar puerilo-previzibil), si ma gindeam daca, dincolo de interesanto-atractivul situatiei, scenariul ar fi posibil, adica sa reinvii dinozaurii, dupa mai bine de 60 de milioane de ani de la completa lor disparitzie. Ei erau perfect adaptati pentru lumea de atunci, incluzind aici si bacterii, microbi, microorganisme. Acum sint altele, mai avansate, si dinozaurilor le-ar trebui un sistem imunitar upgradat. Iar asta presupune sa cunosti in detaliu cum functioneaza ADNul, ceea ce presupune o cunoastere, si o technologie ce va fi peste multe mii de ani, sau poate mai mult, cine stie (sau mai putin, orice e posibil, ca se cerceteaza azi masiv). In viitor vor exista probabil computere care vor putea simula cum vor afecta organismele modificarile din ADN, si se vor putea construi fiintze pe care doar ni le imaginam (totul e ca sa poata fi controlat procesul, si sa nu fie accesibil unora cu intentzii rele, in fine). Nu avem de unde sti cum vor evolua lucrurile, acum doar speculam. Bine, pe masura ce timpul trece, si educatia creste, si capacitatea noastra de a opera cu atit de multa cunoastere. Si cind educatia e ultra-ridicata, si moralitatea e mare, pentru ca educatia aduce multe valori, la pachet. Sigur, pot exista si exceptii, mengele gen, sau shticler gen, de dementzi aparent buni; dar in viitor vor exista si mecanisme ca astia sa poata fi controlatzi, pentru ca na, lumea va sti sa se protejeze, asa incit istoria sa nu se repete in relele ei extreme (cel putin). E mult de spus, si acum noi doar ne dam cu parerea. Sigur, sint multe idei interesante la care sa ne gindim, mai ales ca acum e o serie de descoperiri in cascada, de ramii masca, pentru ca nu te-ai fi gindit ca imaginatzia a mers atit de departe. Si inca sintem la inceput. Proiectul meu nu a fost inca pus in aplicare. Poate il fac, intr-o zi, mai ales ca e ultra-bun, si versatil. Tananaaaaa. Na. Lumea nu ma finantzeaza pe mine, ca arunca cu bani in directii ciudate, ca asa e la business, investesc toti unde isi imagineaza ca au cistig rapid, si mare. Ca isi dau si ei seama ca viata e scurta. Si ca nu iau cu ei, dincolo, nimic. Aici fac asta probabil pentru ca le place puterea banilor, ca puterea e un drog, totusi. Sa fie la ei. Eu am in cap mai multe proiecte ale mele, asta e drogul meu. Sa vad daca reuseste vreunul, si ma imbogatzesc (hahaha). Oricum, daca as face bani tot in cercetare i-as baga, nu m-ar tenta sa adun averi, si sa ma plictisesc, asta ar fi o timpenie. Ca de asta avem creier, ca sa-l folosim, nu?

Lumea posibilitatzilor

Lumile isi schimba locurile, intre ele. Ceva devine altceva. Ceva ce a fost dinainte prestabilit se transforma brusc, si se auto-determina. Lumile isi schimba destinele intre ele. Ce bine ar fi sa putem si noi, asta. Sa devenim altii, pe un altfel de drum, pe care l-am visat. Nu ca n-ar fi posibil. Dar societatea asta, cu mentalitatile ei ne impinge spre un  fel de ceva. Si na, ne mai lasam dusi de val, cumva, daca asta ne satisface, apoi ne blocheaza, ne inseala asteptarile, si ne paraseste, de parca doar ea ne poate decide ce sintem, sau ce vrem sa fim. Promisiunile sociale sint o pacaleala. Totul e la ce ne dorim, si ce facem, pentru asta, cu mai multa, sau mai putina inteligentza sociala. Avem unele succese, avem esecuri, si asta e un dat, pe care cautam sa-l folosim, invatzind, si cautind. Promisul din tot e, evident, o iluzie, pentru ca ce pare nu e identic cu ce e posibil. E fluid tot. Oamenii, viatza, visurile, idealurile. Trecutul, viitorul, chiar si prezentul. Ce ne dorim e un drum spre un alt eu, pina la urma. Pentru ca traim in lumea asta, a unor transformari nestiute.
Ieri am fost iar prizonier in lumile amintirilor. M-am plimbat prin orasul cu o mie de peisaje nocturne. Am vazut iar strazi, cladiri, oameni prinsi in activitatzi  diferite. Dar toate pareau ca sint blocate, pentru ca nimic nu se misca. De parca timpul se oprise pentru ei. Ce frumos, sa vezi o noapte de vara, in esentza fiintzei ei. Blocatzi, intr-o varianta a existentzei posibil eterne. In care noi putem decide ca sa fim, asa cum ne dorim. Oameni vis, si care isi pot construi drumurile, asa  cum doar imaginatzia proprie le poate. Ca sa le satisfaca dorintzele profunde. Ieri am fost asa cum au decis trecuturile. Azi poate devin altceva. Hm, viatza asta e schimbatoare. Sint ce gindesc, si ce simt. Sint liber. Si am sa fac ce pot, ca sa simt ce pot deveni. Nu e complicat. E doar ce e firesc, pentru ca e din mine. Eu sint ce sint. Si am inainte atitea posibilitatzi. Iar lumea, sa fie ce e, sau ce crede ca poate deveni, in timp.

Proiecte

Zilele astea Simona Halep isi plimba trofeul de la Wimbledon, si si-l arata la toata lumea. Na, e munca ei, si oamenii se bucura pentru ea, ca e tot romanca. A cistigat ceva bani; ma uitam pe Wiki, in cariera ei a cistigat peste 33 de milioane de coco. Plus alt banet din sponsorizari, reclame, etc. Citi bani, bai nene. Iti trebuie ceva tarie, si calm, ca sa nu te ia pe sus tornada asta, ca e usor sa-i faci praf, clar, mai ales ca sint tentatii atit de multe in lumea asta atit de inselatoare. Bine, ea are si oamenii ei de incredere in familie, plus altii cu bani, tot din tenis, care sint seriosi, si sinceri: Nastase, Tiriac (ce nume, hahaha), antrenorii ei, Cahill mai ales. Tiriac e miliardar in coco, deci ala e cel mai tare, dar are 80 de ani, la virsta asta mi-as cumpara o casa intr-o zona retrasa din vreo insula exotica, si as naviga pe net toata ziua, mi-as gasi o nevasta serioasa, m-as plimba, as face ceva, daca na, as fi un fost mare sportiv. As minca ce, si cit vreau, m-as imbata cu unii prieteni, as inota, as mai juca un tenis, dar nu as mai fi in atentia presei, clar. Eu, cel putin, ca el vad ca mai vrea sa fie activ, in administratie. La 80 de ani. E cam mult, totusi, si timpul e ffff limitat, pentru el. Noi toti avem timpul limitat, ca, na, nu stii cit traiesti. Dar hai sa zic ca nu as as avea chiar un miliard, ci 33 de milioane, ca Simona, ce as face eu cu banii? Hm. Unii ar zice, ca-i depozitezi intr-o banca, sau in mai multe banci, si traiesti din dobinzi, ca sint si ele uriase, na, ai o viata cum vrei, tu, si vreo 2-3 generatii dupa tine. Si, totusi, daca ai vrea sa faci ceva cu adevarat misto? Ceva cum face Musk, sa inventezi lucruri pe care lumea sa le foloseasca in viitor, si asa sa si ramii in amintirea oamenilor, dupa ce nu mai esti. Bine, nu la magnitudinea aia, ca nu lansezi rachete in spatiu, si nu construiesti chestii care cer investitii care sa-ti depaseasca cu mult bugetul. Sa inventezi tot felul de chestii foarte-foarte-foarte practice, ca sa ajute oamenii obisnuiti in rutina zilnica. Asta mi se pare colosal. Buuun. Inainte de toate, iti fixezi un buget, bani pe care, eventual, i-ai putea pierde, ca nu stii niciodata; sa zicem un 10 milioane de coco. Dupa decizia asta majora, iti iei un timp sa te destresezi, dematerializezi (hahaha), si sa te calmezi profund, ca sa poti fi lucid. O saptamina maninci bine, bei bine, te duci la bazin, faci inot, dus, sauna, masaj, te barbieresti, tunzi, frezezi, te relaxezi total. Dupa o saptamina vezi cum stai, daca esti apt. Daca nu, inca o saptamina faci la fel. Si mai faci o saptamina, daca e cazul. Pina cind esti ok cu tine, si simti ca esti in echilibru cu tot cosmosul. Atunci angajezi un nene de absoluta incredere, un renascentist, bun la toate, si care sa iti fie fidel pe tot traseul. Pentru asta testezi cit, si cum poti, pe multi. E de preferat un idealist, care stie multe, are valori, si , pe care, banii sa nu-l prea intereseze, dar care sa fie pasionat la fel ca tine. Cind l-ai gasit, l-ai angajat. Apoi cauti inca unul, la fel, ca sa fie o contra-pondere la primul, si ca sa iasa idei bune, si interesante din argumentele valabile, ale lor. Apoi mai cauti unul. Si iti faci o mini-echipa de start. Te asiguri ca ei nu pot conspira contra ta, si incepi sa le dai directzii. Pe unul il faci manager (care e dotat natural pentru asta), pe altul sef pe inginerie, altul cu finantzele, etc. Si le zici: bai oamenii mei, adunati-mi o echipa mica de ingineri, si oameni cu idei, pentru ca avem multe de analizat impreuna. Si ei cauta pina gasesc. Ii testeaza, le verifica capacitatile, si mi-i recomanda. Eu ii iau, si ne retragem intr-un loc linistit, intr-o mica sala, unde incepem munca adevarata. Facem un brainstorming epic. Punem pe masa toate ideile posibile, toate variantele, tot ce exista, ca sa gasim solutiile la inventiile noastre. O sa fie efort mare, pentru ca vor fi si batalii de argumente, si urlete, pumni in masa, eventuale demisii, dar asta e. Rezultatul conteaza, pina la urma. Vom gasi multe variante, asta e normal, si toate bune. De ales le aleg eu, pentru ca stiu cum vreau sa functioneze device-ul respectiv, stiu parametrii, si limitarile, desi, si ele, se mai modifica pe traseu, dar baza o am clara. O prima regula: sa fie usor de folosit; o a doua regula: sa ofere posibilitati multiple; o a treia regula: sa fie fiabil; o a patra regula: sa poata determina constructia altor device-uri specifice; o a cincea regula: sa fie perfectionat, ca sa nu ofere altor concurentzi de pe piata oportunitatea construirii unei variante imbunatatite, care sa-i faca mai competitivi. Clar. Munca e uriasa, dar e ultra-interesanta. E adevarat ca imi trebuie echipa, ca singur nu pot sa gasesc toate solutiile. Desi, poate intr-o zi chiar ma enervez si le gasesc. Orice ar fi. Eu singur. Ca na, n-am banii suficientzi sa platesc atitia oameni. Totul e sa ma pun in starea aia de a reusi. Bine, singur e mai greu, dar e bine sa cred ca na, in vremurile astea de uimitoare reusite ale altora, eu sa nu pot sa fac ceva ce pare atit de usor de atins. Desi solutiile simple si eficiente sint cele mai greu de obtinut, stiu asta toti.

Compromis si acceptare

Totul depinde de un sistem de valori social, unul local, si unul din mintea fiecaruia. Intr-o societate avansata, sistemul de valori al societatii e mai avansat, si mai bazat pe multa cunoastere, si experientze ale trecutului. Dupa WW2 lumea a invatat ca asa orori nu vor trebui sa se mai repete. Nu la scara aceea, pentru ca ele se mai intimpla prin unele zone ale globului. Eu am trecut printr-un soc cultural, ca orice emigrant. Am vazut o lume mult mai avansata in toate, cu mecanisme mai fine, si mai fiabile, uimitoare din multe puncte de vedere. Apoi am lucrat in multe companii. Am vazut, la fel, multe lucruri infinit mai elaborate ca in Romania, si relatii sociale mai corecte. Teoretic. Apoi am vazut oamenii, care semanau cu mine, dar erau muult mai adaptatzi realitatii asteia. Eu eram un idealist naiv, si cautator sa explorez, sa cunosc, si sa-mi fac cit mai multi prieteni, ca sa simt ca traiesc. Ca de asta si plecasem de acolo, ca sa imi fac alta viata aici. Si am cunoscut, multi, si mi-am dat seama cit de schimbatoare e fiintza umana, pentru ca, aceiasi care iti zimbeau si iti vorbeau frumos aveau interese legate de tine, deveneau duri, rai, si gata sa te termine, cind li se parea ca le stateai in cale. Ring a bell? Si atunci mi-am revizuit idealismul, si am inceput sa devin realist, adica sa incerc sa-i cunosc pe cei cu care imparteam o companie, un loc, un apartament, etc, ca sa vad la inceput dimensiunea raului pe care mi-l pot face, si cum sa ma feresc de asta. Asta cere timp, si analiza buna, ca oamenii una spun, si alta fac, si de multe ori nu spun nimic, si te observa sa-ti vada punctele sensibile. Asta cam e regula, ca nu gasesti sinceritate cam pe nicaieri, toti cauta sa-si faca maxim pentru ei, in felul lor, dupa cit ii duce mintea. Pe unii mai mult, pe altii mai putin. Un patron de companie, de ex, stie sa fie mult mai diplomat, si sa ti-o traga eficient, daca nu stoarce de la tine cit vrea el. Sint cazuri si cazuri, situatii si situatii, clar, ca nu seamana intre ele. Sa luam un caz teoretic. Tu esti un inginer, te angajezi undeva, o companie mica. De la inceput ti se pun in circa multe, pentru ca trebuie sa fii bun la toate, ca astia nu angajeaza oameni specializati (in companiile mici, in cele mari e altceva). Deci tu esti un renascentist, rezolvi orice problema de inginerie/calcul/decizie/analiza/etc. Si tu treci prin tot felul de situatii, in care ingineria ta intra in conflict cu felul de a gindi al sefului, pentru ca, na, ala e un cretin sinistru, care se crede in prostia lui cu o treapta deasupra ta, si nu intelege nimic din nimic, pentru ca nu stie nimic; el e bun doar sa faca calcule economice aproximative. Ideile ingineresti il cam incurca, si vede ca nu are ce face, si atunci se ia de tine, adica de persoana ta, si devii, pentru el, unul care va fi dat afara cit de curind. Eventual cu racnete, ca sa dea un exemplu, ca el e sef. Alta situatie: o companie mica, esti angajat sa inginer. Intre oamenii de acolo sint unele compromisuri, ca ei fac suduri de toate felurile, nu fac robotzi, sau masini automate. Si ai sef un tip tinar, dragutz, placut, slab, si inalt, care e si el designer. La inceput toate sint ok, apoi incep sa te enerveze niste ghiolbaneli, mitocanii, mizerii care sint acceptate de unii ca normale, si care fac lucrurile functionale. Tu incepi sa mai zici, ca asa, ca pe dincolo, si incepi sa le deranjezi echilibrul care a functionat perfect inainte sa apari tu. Ii bulversezi, cumva. Si, atunci, cine va fi scos din micul sistem de aici? Ca, oricum sistemul va ramine cum a fost, nicio sansa de evolutie. Tu vei fi primul care va zbura. Eventual cu racnete, ca sa ti se demonstreze ca nu te pui cu echilibrul. Si asta pentru ca seful e sef. Sigur, nu e peste tot asa, eu arat doar unele dintre posibilitati. Cind esti angajat intr-o companie mai mare e cu totul altceva, pentru ca acolo chiar trebuie respectate regulile. Desi sefii sint si ei oameni, si daca nu le convine ceva automat te vad ca pe un idiot gica-contra, care e acolo sa-i incurce, si sa-l abata de la a-si face "datoria". Asta chiar daca argumentezi cu date reale. Sigur, exista compromisuri, si ele fac ca lucrurile sa fie acceptate, pentru ca nu-i poti multumi pe toti, dar depinde cit de mari, si cit de mult te pot afecta personal. Oricum, solutia nu e sa consideri ca absolut toate cite ti se intimpla sint mizerabile, si ca ei sint complet imbecili, pentru ca au si ei ratiunile lor, sa faca ce fac. Dar nici sa accepti ceva ce depaseste firescul. Sint multi oameni care lasa de la ei, ca sa faca lucrurile functionale, mici eroi ai muncii, si ei sint de admirat. Si sint multi. Pe ei ii tot caut. Sigur, folosesc multe filtre ca sa-i separ.

Aventuri la cumparaturi

Mi-am cumparat azi mincare, mai multe, am fost la DS pentru ceva conserve divine de fasoleeeee, cola pexi fara calorici, conserve de macrou, cubuletze de pui, paste cinezesti la plastic (ce bune-s), apoi un mall cu S (uit numele) pui la rotizor, rosii n-am mai luat ca erau 2.50 lb, cam 6 kilul, mai da-o in pisici, ce naiba le-au scumpit asa, ca e vara, nu e ca le-ar importa din Africa, sau ceva, la fel si cartofii, 5 lei canadieni o pungutza cam mica, ete na, si n-am luat, imi bag picioarele, pai oameni sintem, nu miliardari de carton presat. Ce pana mea bai, acestia, bagati ce preturi vreti voi? Lasa ca nu le mai cumpara lumea, se reorienteaza pe altele. Cica Subway a iesit de pe piatza, asa am auzit, nu stiu daca e real, si aveau niste sendviciuri mistoace tare, cu de toate in ele, gustoase, relativ sanatoase, dar cam scumpe, pai un sub te ajungea si la 10 lei, asta cind un pui la rotisor e 11. Pai na. Bine, piata se regleaza, ca daca-s scumpe dau faliment, ca lumea nu da bani multi pe cocalareli. La un restaurant n-am mai fost din cretacic, tot de preturi, si ma mir ca se duce lumea, pai iti iei marfa, gatesti acasa si te costa 1/3 din pretz, pai ce afacere faci? Plus ca la restaurant e si o atmosfera de semianalfabetzi care se manifesta ciudato-violent, e adevarat ca nu la toate, ca depinde de oamenii de acolo, de zona, etc. Care are bani multi isi permite sa-i arunce pe fandoseli colorate, desi, na. De fapt, sa fie, cine vrea se duce, cine nu, sta acasa, si-si gateste exact ce vrea, si cum vrea. Pe mine si ingramadeala ma oboseste, si manifestarile haotice, si ciudate ma irita. Ca manifestarile astea mi se par pitecantropice. Un om inteligent, si nefrustrat sta in banca lui, nu se manifesta ca un clovn iesit la pensie. In fine. E libertate, si unii se dau in barci. Am vazut la mall bame congelate, ieftine si bune, si ma cam bate gindul sa-mi fac, ca n-am mincat demuult de tot, poate iau dupa ce termin mincarea asta, ca eu din principiu nu arunc mincare. Asa, dupa ce am iesit din primul mall mi-a luat bere si vin, si din ultimul mall Wholesale Club, mi-am luat conserve de rosii, maioneza, piine, morcovi cogelatzi pentru ciorba, si usturoi. Si asta a fost tot. Nu mi-am luat nimic dulce, mai incolo poate, o ciocolunga, si alune, deocamdata am sa supravietuiesc vreo 2 saptamini. Imi fac mini-ciorbe, ca de obicei. Mergeau si niste salate, de vara, sa vad cind gasesc rosii cu preturi mai umane, si castraveti la fel, sau poate ma supar si-mi iau castraveti acri la borcan si rezolv cu o varianta dintr-un univers paralel, mai ieftin universul asta. E o aventura la cumparaturi, ca vezi tot felul de lume. E o caldura afara de dai in primire, da' io aveam geaca pe mine, ca era inorat, si am transpirat ca un armasar pur singe (hahaha) de la atita alergatura. In rest a fost misto. N-am mai luat, cum luam de obicei, cite o felie de pizza, ca ma gindeam ca am suficienta mincare acasa, si pizza asta a lor e o chestie care e cam semi-comestibila, si iti da si o stare de cyborg; ca si cipshii de cartofi. Pe astia ma gindesc in ce ii prajesc de au gustul ala de uleiuri technice. Ah, am uitat sa caut varza, ca merge si o salata de varza. Tura viitoare. Acuma gata, maninc ce am, ca nici asa nu e bine sa bagi in tine prea mult ca se depunde, si te misti mai greu. Cel mai mobil ma simt cind imi e foame, nu stiu de ce, si atunci parca si gindesc ma bine. In fine, sint multe de spus, ca de obicei. Postul trecut am zis de elipsa, ca de o conica, ca de o figura geometrica. Ce frumos. Pai fara matematici am da in bilbiiala. Bine, am uitat mult, clar, dar logica mi-a ramas, pe ea ma bazez in cam tot. Si pe nevoia de nou, pe cautari, pe ceva care sa ma faca sa simt ca evoluez. Na, asta da motivatzie.

Impact varza, si o elipsa

Filmul de ieri incepuse bine, si chiar am zis, ca, uite, se poate si asa ceva, bun si fara violentza de aia de te angoaseaza, ba chiar imi puneam mari sperantze ca va fi un film memorabil, si partea a 2a va continua genial. Dacit ca n-a fost, nu doar memorabil, ci deloc deloc. O porcarie mai mare n-am vazut in viatza mea. A plouat cu aberatzii. La banii cheltuiti nu au cumparat si sfaturile unui om de stiintza, ca, na, cum am zis, ei sint dashteptzi in cap, nene, si ei decid, ce, si cum. Ce cretineala. Bai si ce bine incepuse. Na. In partea a 2a ei vor sa modifice traiectoria Lunii, si, la inceput trimit de pe Pamint niste bombe, care nu au efect, apoi trimit o echipa pe Luna, ca sa puna o bomba mai babana, si mai detonatoare in crapatura lasata de ciocnirea cu bolovanul, ca sa trimita bolovanul spre Soare (hahaha), si sa repuna Luna pe traiectoria initiala (hahaha), si na, echipa e cit pe ce sa esueze, dar se incordeaza, si nu esueaza, ba chiar bomba esplodeaza, bolovanul e aruncat spre Soare, si Luna se rupe in 2 bucati, care ramin aproape una de alta (chiar daca au primit impuls initial, nu se departeaza, cum ar face-o in lumea reala). Si explozia e facuta cind Luna e la maximul distantei de Pamint. Cum naiba de n-a scapat in spatiu, nu stiu, daca i s-a micsorat masa, si avea viteza, la o distanta uriasa de Pamint. Si, din nou, bai nene, un corp ceresc "satelizeaza" pe o traiectorie eliptica, in care corpul greu (cum e Soarele pentru Sistemul Solar) e IN FOCARUL ELIPSEI, NU IN CENTRU! Oricine stie asta; ma rog, oricine, in afara de unii. Elipsa e o curba "conica" inchisa (spre deosebire de hiperbola, sau parabola, care tot conice sint), adica e intersectia dintre un con/cilindru, cu un plan, si e locul geometric al punctelor a caror suma a distantelor la punctele numite "focare" e constanta. Adica, daca focarele sint A, si B, o elipsa care trece printr-un punct exterior C satisface CA+CB=constant, unde constant e o valoare fixa, aceeasi, pentru toate punctele C, de pe elipsa. Capisci? Exemplu: suma distantelor este 5. si focarele sint date, distanta dintre ele e mai mica decit 5. Constructia e simpla: luan o plansa, fixam focarele cu bolduri, legam de bolduri o atza cu lungimea de 5. Trecem sub atza un pix/creion, si intindem atza. Am obtinut un punct C, care e sigur pe elipsa. Cu pixul trasam curba pe hirtie, limitatzi de atza, care trebuie sa fie intinsa. Si asta e. Acuma elipsele, functie de distanta focala, suma distantelor, pot avea forme diferite. Cercul e un caz particular de elipsa, in care focarele coincid. Si, prin rotirea elipsei in jurul unei axe de simetrie obtinem un elipsoid. Na, matematica e usoara, da' iti trebuie un om care sa stie sa o explice, sa fie profesor bun. Bun, acuma ca am facut varza filmul, o sa trec sa ma gindesc la proiectul meu, sa mi-l rezolv in cap, si pe urma sa vad detaliile. Pampam.
PS Asa e si in viata, ceva incepe bine, si, in majoritatea cazurilor se sfirseste incredibil de prost.

Impact gravitatzional

Ma uit acuma la un film Impact, productie Canada-Germania, mini-serie din 2 filme. Bine facut, efecte speciale, science fiction care discuta niste posibile probleme care ni se pot intimpla, si, care, vin din spatziu. Filmul nu e de actiune de aia care sa-ti tina stomacul strins, cu zdruncinaturi, sarituri de pe elicoptere, mii de mortzi, si catastrofe nashpa (e doar cu dezastre naturale). E calm, firesc, dialoguri directe, e cam prea static, dar, hai sa zicem, ca e cu asteptari, si cautari de solutii ca sa rezolvam o problema mondiala majora. Acuma sint la jumatea filmului, habar n-am daca solutia au gasit-o, dar am muuulte de zis, ca m-a provocat. Am citit in Wiki, ca comunitatea stiintifica nu a raspuns, ca filmul are probleme grave de intelegere, si interpretare a gravitatziei. Adica, ca regizorul, producatorul, sau altii care finantzau, au zis ca partea stiintzifica nu conteaza, ca scoatem noi din tot, si aratam, doar ce e senzatzional, si publicul o sa puna botul, ca e prosti, si inghit tot, ca pelicanii. Acuma, na, in secolul asta super-technologizat, si in care stiintza e peste tot, sa te dai mare cu niste chestii puerile ca sa storci bani doar din senzatzionalisme e cam penibil, si stupid, dar, na, sefii filmului asta s-au crezut suficient de dashteptzi cit sa zica ca ei stiu mai bine decit un om de stiintza ce, si cum e cu gravitatzia asta. Bine, acuma cam toti sefii se cred ultra-competentzi, desi nu-s decit niste cre-tini din cre-tacic. Sau, in termeni moderni, niste flat-earthers, adica clampai care cred ca Pamintul e plat (evident ca nu e, ca na, avem un miliard de surse care zic asta, dar earth-flat-erismul asta cre'ca e o afacere, ca produce niste bani, sau ceva, altfel n-ar exista). Bun, filmul e asa: un bolovan cosmic loveste Luna, bolovanul fiind o bucata dintr-un corp numit stiintific "pitica cenusie" (interesant, in cosmos sint tot felul de curiozitati). Bolovanul asta e super-dens, deci are masa uriasa, si genereaza si cimp magnetic puternic; dupa ce izbeste Luna, ramine in interiorul ei, facind ca Luna sa aiba, acum, masa de 2 ori cit masa Pamintului, si sa-si schimbe traiectoria, in una eliptica in jurul Pamintului. Avind o masa atit de mare, cind se apropie de Pamint are o forta de atractie mare, si face corpurile sa leviteze, sa pluteasca in spatiu, fie ca-s oameni, masini, trenuri, etc, ceea ce duce la accidente. Cimpul magnetic urias blocheaza orice foloseste elctricitate. Urmeaza apoi ca, scenariu posibil, Luna se apropie de Pamint cu viteza, apoi un impact dupa care va disparea viata, vor disparea oceanele, etc, totul in termenul limita de 39 de zile. Asta e in ce am vazut pina acum din film. Probabil in partea a 2a vine Bruce Willis si ne salveaza, ca in Arma-ghidon. Buuun, sa vedem ce e real, si ce e truc ieftin, in film. Sa o luam cu inceputul. Spun asta cunoscind fizica din liceu, si anul 1 de facultate, plus mecanica de liceu si anul 2 de fac (in care erau multe ecuatii diferentziale, de-ti venea sa o iei la goana, in fine). Ciocnirea Luna-bolovan e una plastica, pentru ca dupa ciocnire a rezultat un singur corp; dupa  ciocnire corpul a avut o apropiere de Pamint, de fapt o schimbare de traiectorie, din aproape cerc, in elipsa. Daca Luna ar fi fost pe o elipsa, atunci Pamintul ar fi fost intr-unul din focarele elipsei, nu in centru (cum parca arata filmul, daca nu, mea culpa), asa ne spune Kepler. Si daca Luna ar fi avut brusc o masa atit de mare, mai mare ca a Pamintului, atunci Pamintul si Luna s-ar fi invirtit unul in jurul celuilalt, nu ar fi fost Luna doar un satelit, ca inainte, deci nu ar fi fost vorba de nicio traiectorie eliptica bai nene. Sa ne uitam la Sistemul Solar. In centru e Soarele, cu o masa uriasa, imprejurul lui se invirt planetele/satelitii, cu mase mici. Intre Soare si o planeta oarecare e o forta de atractie gravitationala. Soarele atrage planeta, asa cum si planeta atrage Soarele, cu aceeasi fortza. Doar ca fortza asta nu afecteaza Soarele cel masiv, asa cum afecteaza planeta, si, atunci, Soarele ramine aproape fix, pe cind planeta se invirte in jurul Soarelui, captiva in cimpul lui gravitational. Dar daca prin Sistemul Solar ar trece un corp cu o masa comparabila cu a Soarelui asta ar afecta tot sistemul,  poate planetele vor fi aruncate in spatiu, si Soarele va devia de la miscarea actuala, sau va intra in "hora" cu acel corp, rotindu-se unul in jurul celuilalt, pina se vor uni. Orice scenariu e posibil, functie de mase, viteze, directii, etc. Bun. Efectul de levitatzie din film e posibil, aici au nimerit-o, pentru ca, tu esti pe Pamint, si deasupra ta apare o planeta ca Pamintul, la distantza mica, tu vei fi atras de ambele planete cu fortze egale, si vei cam pluti intre ele, teoretic. Intre Luna si Pamint exista niste locuri geometrice unde fortza de atractie a Lunii este egala, si de sens contrar cu cea a Pamintului, si corpul respectiv e in imponderabilitate (nu-mi ceretzi locurile alea, ca-s calcule de facut aici). Asa. In film ei arata cum corpurile leviteaza, si cum cad brusc. Bai nene, nu cad brusc, ca fortza gravitationala nu scade brusc, ci gradual, asa cum apare, asa dispare. O alta chestie in film era cu problemele cu curentul electric. Pai daca obiectul ala genereaza cimp magnetic atit de mare, in orice obiect conductor apare curent electric, asa spune fizica. Deci si in corpul uman. Deci nu se vor praji doar computerele, ci, poate si oamenii, animalele, plantele, etc. Asta daca nu sint ecranate in custi Faraday (metalice compacte, fata gauri in ele). Si, in fine, mai sint, probabil inca multe alte greseli de ordin stiintific, in film, dar astea despre care am spus sint cele care sar in ochi, sint mult prea evidente si pentru un elev de liceu, chiar. Challenge-ul asta a fost bun, ca mi-am mai adus aminte de fizica din liceu, si uite, am descoperit ce motivationale functioneaza pentru mine. Sa vedem cum e partea 2a a filmului, si ce solutii gasesc pamintenii sa nu le cada in cap Luna. Sint curios daca mai apar greseli. Si sa nu uit, mi-a mai venit idei bune pentru proiectul meu, citeva solutii technice, dar mai am inca multe de rezolvat. Daca as avea o echipa buna ar rezolva tot in maxim 2-3 luni. Pina atunci tre'sa bat capul singur cu ele. Pampam.

Calatorii virtuale

Nu mai am chef sa mai scriu, ca nu mai traiesc agitat, am invatat sa-mi bag picioarele in toate mizeriile cretino-idiotzilor agresivi, si sa-i las in baltoaca lor. Unii ma mai injura, de aia nu mai vreau sa am de-a face vreodata cu cineva, la cit de violente sint vremurile astea, e prea multa libertate la manifestari salbatice, ar trebui respectate reguli sociale mai clare, ceva care sa stimuleze echilibrul, imaginatia, si creativitatea, si izolati toti nemernicii (ca 1 mar stricat, se spune, poate strica 1 lada de mere sanatoase, asa cam e si cu socialul, ca ala stricatul pare sa aiba mai mult success, in fine). Sa-i uitam pe dementzi, si sa ne concentram la ceva mai frumos. Nasol cu depresia asta, ca esti asediat de monstruozitatzi de absolut peste tot, si atunci te mai uiti pe net la lucruri interesante. De chestii de bucatarie/gatit, nu mai zic, ca e pe yt cu mincare muuuult, de la gadgeturi, cum sa gatesti, mese festive, fomisti/mincatori-expertzi (aia de maninca cit 10 persoane), etcetc. Cind ma uit la asa ceva, la inceput admir partea artistico-practica, dar dupa citeva minute mi se face o foame cosmica, si fac switch pe altceva. Ceva "gen" filmari din masina/bicicleta/tren (apropo, de ce e negramatical sa zici "gen", adica e de prost gust, pentru ca e ultra-folosit de tute? sau "decit"? a, ca poti folosi "doar", e adevarat, dar decit e mai specific, parca, si mai kinky. oricum, limba are atitea aberatzii in ea, ca e macelarita de toti idiotii in toate felurile. uneori nici nu te mai gindesti daca cineva e gramatical corect (cu toata politia gramaticii gata sa te aresteze, hahaha). mie mi-ar conveni mai mult sa aiba substantza in ce spune, nu in cum spune, clar, ca limba e un instrument de comunicare, o folosesti ca sa spui ceva, nu ca sa bati cimpii, si sa consumi timpul celorlaltzi. unora ar trebui sa li se interzica-chiar sa foloseasca unele cuvinte, ca sa nu le banalo-ridiculizeze, sa nu le strice. (alta chestie, de ce e nasol cu cacao-foniile? adica nu poti sa spui, cum am zis eu, "interzica-chiar", ca are cachi, sau caca in el, dar folosesti cuvinte ca populatzie, copulare, etc. aici e chestia nu de elevat-ism, cit de fudulie grobiana). bine, fiecare foloseste limba vorbita ca sa-si arate inteligentza, sau prostia, ca se vede clar, chiar daca unii vor sa para altceva (unii de la atita ipocrizie se impleticesc in propriile cuvinte, si expresii, de nu mai intelegi nimic, stiu eu un caz, hahaha). ma rog, sint mult de spus de limba, dar sa inchidem paranteza, si sa revenim). Ziceam ca ma uit la filmari din masina, sau tren, si imi place sa vad cum se schimba peisajul. Prefer filmarile prin oras, ca sa vad locurile cum mai sint, si sa scriu despre ele in calatoriile cu busul de noapte (hahaha, nu fac acolo nici o descriere, doar imi imaginez locurile, dar vorbesc la modul general, ca sa fie valabil pentru toate din oras). Imi face bine sa vad pe ecran schimbarile astea de peisaj, ca daca as fi in tren/masina, as fi stresat ca e spatiul mic, si mai sint cu alti oameni suuuuficient de imbecili (ca-s multi, si probabilitatea sa dai de ei e mare), care nu au altceva mai bun de facut decit sa se holbeze la tine, si ii vezi dupa miscari-ca nu ai cu cine comunica, si atunci, sub stresul ala devin constient ca-s intr-un vehicol in miscare, si asta ma oboseste. Daca as avea cu cine conversa, sau ceva bun de citit, sau sa pot dormi, ar fi mai suportabil, clar. Bine, trenurile sint ultra-interesante, ca-s cu multi oameni in spatiu mic, si izolat de exterior, ca e in miscare. Poti scoate de aici, si din situatiile astea multe subiecte interesante. Cel mai fain e ca oamenii din tren sa nu te poata vedea, si sa poata trece prin tine, ca si cind ai fi facut din aer, sa vezi grotescul din comportamentul lor cum devine ridicol, uneori, si ai gasi mult umor involuntar, cit sa scrii citeva carti bune. Cred ca cel mai bine suport autocarul, ca atunci cind mergeam in tabere, sau navele, ca in plimbarile spre Braila. De fapt autocarul e cam naspa ca te cam zdruncina, si face miscari bruste, chiar daca scaunele sint comode. Cel putin asa era pe vremea cind eram eu mai mic. Incerc sa ma gindesc la niste variante de scene intimplate in bus/tren/vapor, ceva cu mister, si science fiction. Ca daca n-are nave spatziale, si idei bune, si aplicabile, e aiurea.

Timpul lumilor noastre

Lumile au evoluat. Si noi ne-am tinut dupa ele. Am alergat ca sa ne evoluam si noi. Miscarea e inertziala, si ne face bine, ca sa ne pastram conditia fizica. Facem un pas, inainte de care facem o jumatate de pas, inainte de care facem un sfert, inainte de care o zecime, inainte de care.., etc. Facem pasi. Completam intregul sirurilor, ca sa justificam inertzia. Glumesc, ce naiba sa justificam un principiu al mecanicii classice? In fine, lucrurile se compun, si se aranjeaza de la sine, in lumea asta a fiintzelor inteligente. La care noi sintem parte. Vazut de sus pare, totul, un spectacol impresionant. Cum ar fi sa vedem filmul evolutiilor viitoare, derulat cu viteza, ca in Masina Timpului? Sa vedem cum dispar cladiri, si, in locul lor apar alte constructii, cum incepe lumea sa inventeze tot felul de robotzi, si masinarii, care fac planeta mai calda, si prietenoasa, cum navele spatiale incep sa se plimbe prin sistemul solar, si mai departe de el. Si asta peste mii, sau sute de mii de ani, cind noi vom avea toti atomii care ne compun, reciclatzi deja. Bine, asta e norocul nostru, sa traim vremurile astea, si nu cele trecute, sau viitoare. Asa ne e dat. Asa e viatza, cu bune, si rele. Si inca, azi e cu mult mai multe bune, ca inainte. Te gindesti ca puteai sa te nasti german, si sa ai virsta maturitatzii in ww2. Ce faceai? Luptai contra unora, omorai, ca sa nu fii omorit, si, daca scapai, te duceau in Siberia. Sau te nasteai fiu de magnat, sau de printz, de rege, de regina, si te plictiseai toata viatza, pina crapai, nestiind cum e viata reala. Sau erai un om obisnuit, ca erai sub o dictatura, sau alta, sau intr-o democratie, sau alta, si iti faceai o familie, traiai ceva, aveai niste idealuri vagi, erai confuz, mai aveai si revelatzii, dar mergeai inainte. Lumea e intr-o continua transformare, si e compusa si din desteptzi, care trag inainte, si din prosti, care trag inapoi. E o lupta care-pe-care, in care fiecare isi foloseste maximul de posibilitatzi. Ce va fi, vom vedea, e orice posibil. Toti sint agitatzi pina la disperare, si cauta sa-si atinga toate competentzele de care sint capabili. Si asta ne face nefericitzi. Totul e sa nu ne panicam, sa ne relaxam, si sa gindim cu propria minte. Pentru ca noi ne traim viatza noastra proprie, si nimeni nu ar trebui sa ne decida drumul. E adevarat ca traim in vremurile astea, care ne cam traiesc ele pe noi, si ne consumam pe detalii. In loc ca noi sa stim sa facem diferentza intre adevar, si iluzie. Pentru ca dintotdeauna lumea a fost asa, o jungla urbana semi-civilizata, si care cauta sa te duca spre margini, daca nu esti suficient de "modern" in stil. Stii ca nu contezi pentru nimeni, si nimic, si ca toti au luptat ca sa se impuna, iar tu esti prins intre toate jocurile, si interesele lor. Pentru ca iti dai seama, ca esti ce esti, daca sustzii, sau faci, sau determini ceva ce isi doresc unii, sau altzii. Si ca esti o piesa minuscula intr-un mecanism social urias, care te pune sa faci ce vrea el. Lumea e perversa, pentru ca foloseste atita cunoastere, si strategie, cita n-ai sa intzelegi tu, ca om, niciodata. Asa a fost in toata istoria. Ce poti realiza e aici, si acum, lucruri valabile, si care sint de viitor, poate, dar la nivel macro nu prea ai ceva cu care sa contezi. Asta daca te gindesti ca ai vrea sa contezi. Pentru ca, in dileala asta a impunerii, cel mai sanatos e sa fii tu insutzi, cu tine, si sa fii dedicat propriilor tale valori. Orice ar fi, si s-ar intimpla. Oricite drame ar fi fost, sau vor fi, in toata istoria. Viatza e un dar, si trebuie respectat. Si lumea  va merge continuu, pe drumul ei, propriu, cu tine, sau fara tine. Asa e totul. Si noi traim timpul nostru pretzios in lumea asta.

Fara titlu

Teatru, 1 act, o scena, nava spatziala, personaje A, capitan, B, C, D subalterni.
A: Drepti, pentru onor la mine, zeeeeeentaz-arm. Ba, de ce n-avetz armele la voi sa le prezentatz? B: Sefu' a perdut majoru cheia da la rastel. A: Baaaa, va spulber, venitz la mine fara sa prezentatz arm? B: Sefu, nu e cheia, si nu e arme. A: Baaa, sintetz vaci, trebuia sa aducetz rastelu in circa, ce, ma contrazicetz pe fatza, si discutatz ordinu'? B: Sefu' nu pe fatza, da erea greu rastelu. A: B, culcat, dreptzi, culcat, dreptzi. Mama voastra de reptile! B, ce justificare ai sa zici ca a pierdut cheia, si e greu rastelu'? B: Sefu, asa e el, greu, e de la proiectare. A: Baaaa, v-ati aliat cu proiectarea, conspiratzi contra mea, mama voastra de rebeli tembeli. Gata, fara arme, ca-s periculoase in mina unor prosti ca voi. Ba, dati onoru' fara arme. Zecutareaaaaa! [B, C, D dau onorul]. A: Bravo. Asa. Bai subordonatzilor, v-am chemat sa va ie-valuez. Adica sa vad care ie mai prost, si care mai dash-tept. Ca sa stiu pe care promovez, si pe care il trimit dupe semintze. Clar? B: Da sefu', eu nu maninc semintze. A: Boule, nu tu, ailaltzi, ca sintetz o adunatura. B: Sefu, eu, nu. A: Toti ba, ca daca nu iereatzi nu va chemam in bloc. B: Da sefu, sa traitzi in bloc. A: Ba, acuma, asa, intre noi, care credetz ca e mai destept, si care mai prost? B: Sefu', eu sint destept. A: Esti prost. B: De ce sefu? A: PEntru ca zici ca esti destept. Baaaaa, ca sa fii destept tre'sa aratzi, nu sa zici. B: Arat sefu'. A: Ia. B: Iau sefu'. A: Baaaa, boule nu iei, ia, arata ca esti destept. B:Sefu, sint mai destept ca C, si ca D. A: Da? Cum? B: Pai, sefu, ei se ia dupa mine, si ce fac eu face si ei, si ma repeta, si ma copiaza. A: Sa mori tu! B: Sefu, sa moara ei, ca-s dependentzi. A: Cum te copiaza ma, ce esti fun profesor de bune maniere, si dansuri? B: Sefu, nu sint, da am stil, recunosc, si ei ma copiaza. A: Bai B, te lauzi, sa vedem ce zic si ei. C, ce zici? C: Sefu, nu zic, ca sa nu-l contrazic. A: Pe cine, ma? C: Pe B. A: Baaaaa, pai de aia te-am adus aici, ca sa va contrazicetz, sa vad care e mai dashtept, ca vreau sa-i dau afara pe prosti. C: Atunci dati-l afara pe B, ca e prost. B: Ce? Eu prost? Sint mai destept ca C, si D impreuna, ca am demonstrat asta de cind cu chestia aia, care, stiti voi. Si, daca ma enervatzi va demostrez iar, ca mai stiti cind am facut chestia aia, si voi v-atzi aliat, si v-am tras-o, si iar v-atzi aliat, si iar v-am tras-o, ca va credeatzi smecheri, dar n-a fost asa, si acuma, sincer, si pe viitor, daca va aliatz, iar v-o trag, da' avetz experientza la luat, asa ca, na. A: C, si D, v-atzi aliat contra lui B? C: Sefu, a fost asa, o chestie. Si B a reusit el, ceva, dar nu asa cum zice. A: Baaaa, va dau afara! C: Afara, in spatziu? A: Da, afara, ca meritatz, bai boilor, ca atz neglijat ca B e mai inteligent ca voi, si atz vrut sa-l scurt-circuitatzi. C: Sefu, noi doar l-am injurat, ca si el ne-a injurat. A: Ba, bine ca nu v-atz batut, ca era belea. Va spulber, va zic, cu mine nu tzine insubordonarea! Atzi conspirat, acuma transpiratzi 'ratzi ai naibii de trepadushi microcosmici. Azi-miine aterizam pe vreo planeta mai de doamne-ajuta, si ne facem de ris cu jocurile voastre de culise. Baaaa, la mine nu tzine cu bambiliciuri. B, da-i o palma lui C. C, da-i o palma lui D. D, da-i un pumn in mecla lui B. Asa. Sa vedem cit stil avetzi cind va batetzi. Mama ce incompetentzi am in  subordine. Stiam eu ca sintetz adusi pe pile. Nici sa va batetzi nu stitzi. Mai bine va las, si ma duc sa ma imbat singur. La loc comanda!

Sufletele de dincolo

Totul e ceva. A fost inainte altceva, si acum s-a transformat. Lumea e un loc al jocurilor intereselor. cineva vrea ceva, altcineva vrea altceva. Nimic nu e stabil, si totul se joaca la o ruleta a variantelor lumii. As alerga pe cimpurile pe care nava mi le arata. As merge pe toate directiile, ca sa ma simt asa cum sint. Am un aici, si un acum. Dincolo de ele nu stiu ce poate fi. Sint un simplu calator. Ieri am fost cineva, astazi sint cu totul altul. Lumea mi-a aratat tot timpul alte fetze. Si eu am intrat in toate jocurile, ca sa vad ceva ce simt, in ceva ce simt altzii. Spatziile si-au revenit. si eu am ramas aici,  ca sa observ, dincolo de ceilaltzi, si de mine, cum evolueaza toate. E o stabilitate in aer. Viata celorlaltzi e constanta. Am intrat iar in visul cumparat. A fost simplu, pentru ca totul e, ca in viatza, platit. Si am ramas iar, la geam, sa privesc lumea. Cineva mi s-a alaturat. Cine esti? Am intrebat. Cine sa fiu? Mi-a raspuns o voce calda. Sint cineva, ca si tine. Un observator al lumilor. Si de ce esti singura, am intrebat. Pentru ca sint identica cu toate personajele aduse aici, de program. Semanam in absolut, toate. Serios? Da, mi-a raspuns ea, pentru ca totul e o constructzie logica. Un timp determina un loc, si un loc determina personajele care sa-i reprezinte. Hm, am spus, si eu ce loc sa am in acest timp, si spatziu? Pentru ca e, totusi, visul meu, nu crezi? Da, este spatziul si timpul tau, in masura in care tu esti un personaj de aici, asa cum sintem si noi. Dar asta nu te determina sa fii altceva decit esti, nu crezi? Cum adica, am replicat, nu eu pot decide asupra lucrurilor care se intimpla in visul platit de mine? Ba da, mi-a raspuns, tu poti face, si spune, orice, dar viata dimprejur e, cumva, independenta, si fiintzele sint reale, chiar daca sint construite dupa chipul si asemanarea altora. Bun, am zis, si atunci, ele par reale, sau chiar sint? Hahaha, ce naiv esti, pai tu ai platit pentru ele, deci ele trebuie sa para reale. Asa, si daca eu chiar vreau ca ele sa fie reale, ce trebuie sa fac? Nu stiu, mi-a raspuns. Poate sa crezi in ele? Poate sa-ti imaginezi ca tu traiesti chiar aici, printre ele? Da. Ciudat, ca personajele din visele astea sa-mi puna asa intrebari fundamentale. Si eu chiar sa ma gindesc la ele. Am un retard al intzelegerii lumii, clar. Pentru ca nu vad cum ceva e altceva, si altcevaul asta imi vorbeste despre ceva ce depaseste minimul social. Ma simt bine, si chiar imi place. Pentru ca am posibilitatea sa vad toate altfel. Si ca pot sa comunic pe o alta lungime de unda. Lumea de deasupra ma cauta, ca sa comunicam. Eu inca stau, si observ tot ce ma inconjoara, si imi imaginez ca, dincolo de orice, exista niste suflete cu care pot comunica sincer, si liber. Totul e ca si ele sa aiba curaj sa ma abordeze.

Salvari spatziale

Teatru in 1 act, cu 1 scena, personaje A, B, C, D, etc. O nava spatziala, personajele sint in cabina de comanda. Prin ecrane se vad stele, si galaxii.

A: Capitane, trebuie sa facem ceva. B: Capitane, trebuie sa facem ceva. A: Capitane, de ce ii spui ce am zis si eu? B: Eu vorbeam cu alt capitan. A: E un singur capitan, eu. B: Ba sint mai multi, si eu sint. A: De unde stii? B: De la C, si el e capitan. A: De cind? B: De cind e si D. A: D e capitan? D: Da, sint. A: Si de ce n-ai zis? D:Eram ocupat, sa fac ceva, ca un capitan face ceva. A: Si eu fac ceva, nu te da mare. B: Si eu, toti facem ceva. A: Si ce facem? B: Nu stiu, ne purtam frumos unii cu altzii, ca sintem toti capitani. D: Si ne zimbim artistic, ca in filme, in timp ce admiram cerul. A: Eu nu stiam ca sintem atitia capitani. E prea multa birocratzie, tre'sa-i reducem. B: Da, sa-i reducem. D: C trebuie verificat daca-i competent. C: Ba D trebuie verificat, ca nu l-am vazut la teste, a intrat pe pile. A: Si B trebuie verificat, ca si el a chiulit la cursuri, ca avea intilniri cu gagici la bar. B: Si A trebuie verificat, ca nu l-am vazut pe liste. A: Sinteti toti pile? B: Da, ca si tine, ce te miri? A: Ale cui pile, daca nu va suparati? Ca ale mele sint mai tari. B: Sa nu intram in detalii, ca intram in rahat. A: Asa e, sa ne respectam reciproc pilele. B: Si sa le pastram secrete, ca sa stam pe functzii. C: Sa atam, dar sa facem ceva. D: Ce sa facem nene, nu vezi ca nu e nimic de facut, ca nava e automatizata? A: Da, nava e robotizata, dar noi nu sintem, ca sintem oameni, si de aia trebuie sa facem ceva. D: Trebuie? Sa faca subalternii, ca cam freaca menta. A: Noi raspundem de tot, deci sa le dam ordine, ca sa faca macar ei ceva. B: Da? Ce ordine? A: Nu stiu, sa faca curat in cabina, sa gateasca, sa iasa in spatziu. B: Ete na, ca astea-s ordine. Asa ceva poate oricine, trebe ordine de alea, ca in filme. A: Lasa filmele. Sa dam ordine sa faca sendviciuri cu salam si rosii, sa-i vedem daca pot. B: Da, bine zis, la sendvici e o chestie, sa-l chemam pe C. C, vino urgent. C: Da capitane, sa traitzi. A: normal ca sa traiesc, ce, imi impui tu mie asta? Ba, te degradez de-ti sare smaltzul! C: Capitane, si eu sint capitan, nu aveti voie sa ma degradatzi!. A: Bine, nu te mai degradez, daca esti competent. Fa-mi un salam cu sendvici si cu rosii!. C: Poate invers! A: Un sendvici invers? Cu salamul pe afara? Baaa, esti clar incompetent, cine ma-ta te-a invatzat sa gatesti sendvici? C: Capitane, invers, adica sendviciul cu salam, nu salamul cu sendvici, hahaha, asta e comica! A: Boule, am zis asa sa iti testez vigilentza. Bravo, acuma fa-ti treaba de bucatar. C: Capitane, imediat, ce nu fac eu pentru sigurantza navei. Capitane, de care piine, de care salam, si de care rosii? A: Ha? Nu ma lua cu detalii, ca sa simulezi ca esti mai destept. Cu de care e mai calitative, ba, nu ai invatat respectul pentru capitan? C: Ba da, capitane, stai sa ma consult cu D, ca el e mai competent la salamuri. D: La sendviciuri recomand sa fie competente, deci C decide, ca sa avem pe cine sa dam vina! A: Exact, C sa faca sendviciul, altfel il facem de ris in consiliu. C: Ce consiliu? A: Consiliul de evaluat competentzele lui C, ca sa se stie public! Ha. C: Asa? Daca sendvicul e o competentza a capitanului, ei bine, capitane, fa-ti-l singur. Ha! D: Corect, orice capitan trebuie sa aibe competentza sendviciului! A: Lasatzi gargara! Sint cel mai capitan, asa ca facetzi toti sendvicuri! Nu ne tragem de sireturi! B: Bine capitane, face fiecare sendviciul lui, si si-l maninca. Altfel iese din politica! A: La munca, nu la intins mina! B: Capitane, eu zic sa nu ne mai dam ordine unul altuia, ca e ridicol. Sa ne faca sendviciuri subalternii, ca de aia isi iau leafa. Si sa ne aduca si sucuri, si cafele. Pai pe ce naiba isi iau salariile? A: Da, sa-i punem la munca, ca sa isi justifice salariile. D: Capitane, am dat ordine. Acuma, dupa toate, nu meritam si noi un alcool exotic, ceva? Si citeva dame sa ne danseze erotic? a: Bine zici, sintem prea obositzi sa mai dam ordine, trebuie sa ne relaxam. Sa vina sendviciurile, si bauturile, ca noi avem decizii importante de luat! D: Capitane, cind sa le zic sa le aduca? A: Mai incolo. Bautura inainte de toate. Ah ce viata de ciine, numai capitan sa nu fii! D: Asa e, capitane, sa ne imbatam, si sa servim patria! Sa facem ce trebuie ca sa salvam nava. A: Lasa ca o salvam mai incolo. Avem alte prioritatzi!

Motivatzionale

N-am complexe care sa ma traga inapoi, sau idealuri maretze, care sa ma traga inainte. Stau in momentul asta, ca intr-un loc bun, dintr-o casa construita intr-un copac dintr-o jungla, si ma holbez la toata increngatura aia verde. Pastrez o distantza fata de ce poate fi rau, ca sa nu ma afecteze pe termen lung. Ma rog, asa cum  pot, ca nu-s expert in distantze, sau in auto-protectie. Dar distantza asta tine si binele departe, adica binele ala care iti poate veni de la oameni, pentru ca e tricky, ca oamenii au in ei si bine, si rau, si, daca vrei binele, trebuia sa accepti si ceva rau, la pachet, ca, na, nimic nu e ieftin, bun, si mult, ca nu traim intr-o lume ideala. Depinde acuma de dozele in care e fiecare; cit de mult bine vine impreuna cu cit de mult rau, si asta simti, folosesti instinctul, ca o formula de aplicat, mai simpla, sau mai complicata nu s-a inventat inca. Cum zic, nu-s specialist in lucrurile astea, ma ghidez si eu dupa ce, si cum pot. Am vazut un film de actiune, care, na, m-a cam bulversat, ca filmele astea mai noi sint exagerat de violente, si de dark, si te cam confuzeaza, ca tu te uiti la ele ca sa simti, si sa traiesti ceva ce nu traiesti in viata reala, asta anosta si gri. Vrei sa-ti iei energie de la personaje, si actiune, sa te incarci energetico-afectiv, si primesti in schimb niste chestii care te fac sa te gindesti ca lumea asta e sinistra rau de tot, nene. Parca mai interesant ti se pare, dupa cite un film de asta, sa te intilnesti cu o persoana reala, cu care sa discuti ceva, orice, dar sa o simti asa cum e, sa o vezi cum se misca, si vorbeste, si cauta sa comunice cu tine. Asta desi stii ca, poate, nu ti-ar spune nimic interesant, ci ar cam bate cimpii despre aiureli colorate. Ma rog, spectacolul e omul in sine, nu ce spune, pentru ca poti sa-i reduci sonorul cu niste mecanisme ale mintzii, si sa-i vezi doar body language-ul, gesturile, si mimica. Sigur, te frustreaza ca e un show partzial, fara idei, dar iti zici ca asa e contemporan, mai mult forma, si mai da-l naibii de fond, ca daca chiar vrei valori iei si citesti ceva inteligent, sau cauti maxime pe net, sau te gindesti la ceva ce te-a impresionat in trecut, sau na, maninci ceva bun, sau bei un vin care sa te ameteasca, si sa te elibereze de unele mici-mari obsesii. Bine, nu te apuci sa citesti chestii motivatzionale, ca alea sint atit de artificiale, ca te sperie ce robotizari idioate cauta sa aplice unii, ca sa spere la succesul lor. Si alea sint ale lor, si straine tzie, clar. Ceva care sa te motiveze gasesti in trecutul tau, in ce te-a motivat mai demult sa faci unele lucruri. Si e greu al naibii sa vezi ca, vreodata, ceva pozitiv, si bun, si frumos te-a impins sa faci, pentru ca multe au venit din disperare, clar, si dintr-o nevoie extrema de ceva dupa care agonizai. Ca altfel, ai fi ramas in inertzia ta cosmica. Si speri, ca sa nu disperi. Cica sportul iti da self esteem, ca faci chestii pe care le simtzi. Ma apuc de culturism, ca in studentzie, sau de karate, ca in liceu. Sau de tenis, ca in generala, sau de inot, ca la facultate. Nu m-am tinut de niciun sport, ca ma plictiseau, dupa ce treceam de entuziasmul de inceput. Ce inconsecvent sint. Si nici ceva motivational nu gasesc, in ceva, sa ma determine nene, sa caut, si sa realizez mai mult. Sint un lenesh fara solutzieeee, nu m-ajuta nici o revolutzieee. De fapt, na, chestia cu proiectul ala care sa fie, ma ambitzioneaza, cit de cit, dar imi trebuie oameni cu care sa il definitivez, ca nu-s vreun geniu al inventziilor sa rezolv tot, singur, na, azi toate sint complicate, si fiecare isi are domeniul lui. Imi place ca imi mai vin idei, si le pun la pastrare in memorie, ca, in rest n-am vreo chestie extraordinara cu care sa ma laud. Imi trebuie o partenera de dialog. Un om al meu, cu care sa impart toate chestiile vietzii asteia. E nasol singur, ca te simti izolat, sa nu poti sa-ti dai drumul la idei, si sa nu vezi ca poti comunica cu un om, ca tine. Mai bine un cintec vesel sa cintam: berea dupa vin e-un chin, vinul dupa bere e o placereeeeeee. Restul e printre rinduri.

Timp ne-explicat

Tot stau si ma gindesc, daca trecutul meu m-a ajutat, cumva. Mai ales prin toate piedicile cretine puse, evident, de toti cretinii. Pentru ca toate au fost impotriva libertatzii de gindire. Cred ca am o problema cu o parte din trecutul meu, mai ales cu perioada liceului. Scoala in sine era serioasa, dar oamenii de acolo, uh, mare parte niste dictatori nemernici, care se impuneau foarte brutal. Ma mai uit la unele poze cu reuniunea de n-spe ani de la terminare, si vad fix aceleasi atitudini ale colegilor, pe care le stiam. Astia nu s-au schimbat aproape deloc. Care a fost serios, si si-a vazut de treaba, a ramas la fel. Care nu, a continuat in propriul stil smecheresc. Sint vreo citiva pe care i-as pocni si acuma, dupa atitia ani, la fel de dezaxatzi au ramas, pe cuvintul meu; noroc ca nu-i mai intilnesc. Noi am fost 4 clase de mate-fizica, si una de mecanica. Eu eram la C, cu toti profii tembeli adunatzi. La A erau smecherii, cei cu pile, aveau profi mai normali ca stil, dar foarte buni. Eu am facut mate cu Ursu, un diliu care isi cauta participantzi la olimpiade internatzionale, nu-l interesa sa predea matematica asa cum trebuie, si ne teroriza pe toti. Era o tensiune la orele lui de te lua cu ametzeli, mai ales cind striga cine sa treaca la tabla, sa-l asculte din problemele date ca tema, sau alte probleme selectate de el, de la olimpiade. Si erau toate problemele astea exclusiv bazate pe "observatii", adica observam de la inceput ca, inainte sa pornim la rezolvare, adica nu era matematica cit era smechereala logica. Ba cretinule, du-te in ma-ta, ca nu asa abordezi o problema, nu te folosesti de trucuri ca sa te dai mare. Matematica e logica pura, si constructzie graduala, pina la solutzia intuita. Doar ca asta nu facea el. Cei de la A faceau cu Chita Popovici, o adevarata doamna, din toate punctele de vedere. Mai era de mate si Emil Dumitrescu, un tip inalt, frumos, sobru, elegant in stil, si care, la fel, explica matematica asa cum trebuie. A predat si in Africa, era cunoscator de multe. Daca as fi facut cu ei, poate altfel ar fi fost si traiectoria mea prin lume. Desi, pina la urma tot in Galati as fi facut facultatea, ca nu eram eu omul sa ma plimb prin lume. De altfel si emigrarea mea a fost ceva neobisnuit, dar absolutamente necesara, clar. Bun, in rest am avut profi, care mai de care fosti inspectori, care erau ultra-arogantzi, si care te obligau sa memorezi cuvint cu cuvint toate balariile. Bai ce i-am urit pe toti astia. Toata dileala lumii era la orele lor. Si zic asta vazind, in timp, ca, in afara de un exercitiu de memorie, nu m-a ajutat cu nimic. Asta a fost si in facultate, mai tirziu, dar, macar acolo toti erau mai relaxatzi, si ne vorbeau cu "dv", ca si cind ne-ar respecta, hahaha. In fine, liceul a fost, pentru mine, cel putin o mare aberatzie. Pentru ca tu, ca om, erai un zero in fatza puterii alora. Toti cautau sa te faca un robot care memoreaza, si reproduce, punct. Nu contai, pentru ca ei aveau metode sa te rezolve, daca ieseai din rind. Dar m-au oripilat atitudinile colegilor, pentru ca ei se presupune ca erau colegi de suferintza. Asta daca am fi trait intr-o lume normala la cap. Pentru ca ei pareau, mai degraba aliatzi cu toti impilatorii astia ajunsi profesori-dictatori. Era o tradare maxima, si o asociere cu puterea, de nu-ti dai seama, de parca am fi fost apriori dusmani. Pare dezgustator, dupa vremurile actuale, dar e ce s-a intimplat, efectiv. In fine, e o prosteala imensa, pentru ca nu te puteai specializa pe un domeniu al tau, pe care sa vrei sa-l urmezi dupa, pentru ca trebuia sa iti divizezi atentia pe 10000 de directii. Si noi, toti a trebuit sa suportam asta. Bine, fiecare dintre fostii colegi de liceu a mers pe drumul lui. Toti au studiat cite ceva, si s-au specializat pe un domeniu. Vremurile alea au trecut, dar pe mine tot ma obsedeaza, pentru ca mai am inca multe de lamurit. Le fac, in timp.

Consecintzele deciziilor

Mda, nu mai am nimic de zis, ca am terminat demult cu ideile, acuma sint la interpretari, hahaha. Bine, idei noi apar si din interpretari, ca realizezi niste adevaruri, printre alte adevaruri. Ma uit pe fb ce dashteapta e lumea, si ce hotarit isi spune fiecare explicatia, ca omul/oama tre'sa argumenteze, sa te ingroape in detalii, si sa te sufoce cu amanunte, ca sa arate ca e dash-tept. Si na, cedezi, ca daca ar fi sa ai rabdare sa-i desfiintzei shandramaua ti-ar lua multa energie, si nu prea merita. Il lasi pe om sa creada ca te-a convins, si sa se simta bine. Si, oricum, orice ai fi facut, el nu te-ar fi crezut, daca l-ai fi criticat, ca, na, el e imbatabil. Citeam despre un studiu asupra self-esteemului, e si un nume dat, nu l-am retinut, efectul X (sa-i zicem) o chestie psihologica, ca prostii au o incredere in ei supra-dimensionata, pe cind desteptii una sub-dimensionata, si ca de aia marea parte a sefilor sint prosti, si nu destepti. Desi e un complex aici, pentru ca nu doar de asta sint sefii prosti. Un sef trebuie sa fie abil, sa stie sa manevreze niste resurse, in primul rind. Apoi, trebuie sa fie ultra-rezistent la contestatzii de toate felurile, de la ironiile cele mai fine, la injuraturile cele mai grobiene, ba chiar sa-i placa sa se lupte pentru opiniile sale, cu oricine, fie ca-s bune (opiniile), fie ca nu, el sa fie combatant. Sint sefi, si sefi, unii sint buni sa conduca imperii, altii sint buni generali in lupte, altii sint buni manageri la companii mai mari, sau mai mici, si altii isi conduc micile lor afaceri de familie. Dar, toti conduc ceva. Competentzele lor sint diverse. Se spune ca cine poate sa faca, face, cine nu poate sa faca invatza pe altzii, si cine nu poate sa invetze pe altzii, conduce. Aici sint muuuulte de spus, suficient cit sa umpli o biblioteca mare, ca sint cazuri, si cazuri, situatzii si situatzii, in tot felul de contexte de moment, sau istorice. Eu, ca si multi altii, i-am injurat copios pe sefi, pentru ca i-am vazut facind greseli copilaresti, din prostie, si am sa-i injur continuu, atita timp cit el, un bou, ia decizii care ma afecteaza. Si nu zic asta ironic, sau din invidie, ca nu pot fi eu sef, in locul lui, pentru ca eu chiar nu vreau, in viata vietilor mele sa fiu, vreodata, sef. Zic din frustrare, clar. Si de aia mai zic ca cel mai bun sef e unul perfect impartzial, cum e un computer. Desi, si aici am rezerve, ca, sa zicem, din interesele companiei, si computerul ar putea lua decizii nasoale pentru mine. Si as injura si computerul. Na, asta e, pentru ca seful, si angajatul au interese diferite, si conflictul asta va exista cit e lumea. Sau nu, ca poate viitorul va gasi niste solutii mult mai bune, dar depinde si de mentalitate, de oameni, de valori sociale, etc. Sint multe de zis aici, ca problema asta exista de cind e omul pe pamint. Si omul e diferit, care mai prost, care mai destept, care mai curajos, sau nu, mai deschis, sau nu, etcetc. Si asta cu sefia tine de organizare sociala. Mai exista si o sefie mica. Fiecare familie are un sef, si fiecare om e propriul sef, pentru ca fiecare isi construieste viatza asa cum crede, si cum gindeste. Eu am viziunile mele, si fac lucrurile in felul meu, dar altzii le fac in felul lor, si iau deciziile ghidatzi de o combinatzie inima-ratziune, care e diferita de a mea, si, pe care, uneori, nu o intzeleg, dar na, nu poti sti ce il motiveaza pe om sa actioneze asa. Pentru ca unii au avut probleme mari in trecut, altii vor sa-si demonstreze ca pot, altii o fac la smecherie, sau din plictiseala, etc. Oricum, ca e ratziune, sau nu, in decizii, asta se poate vedea la rezultat, chiar daca rezultatul asta mai depinde si de altzii. E complicat cind e vorba de oameni, ca au, fiecare universurile lor perfect explicate de ratiunile punctelor lor de vedere corect sustzinute (pentru ei). Na, de asta e cam aiurea sa judeci cu argumentele tale atitudinea lor, pentru ca nu-i cunosti. Dar poti sa judeci, folosind o corectitudine mai generala, cumva, cum fac totzi. Desi te incarci inutil cu altceva. Si mai bine sa-ti folosesti energia pentru tine. Chiar daca e o chestie de social, principii, moralitate. Mai bine lasi societatea sa o faca, ca oricum ea decide, ce, si cum.
PS Intre timp mi-am defragmentat hard diskul, sper sa mearga mai bine computerul meu. Ca am scris asta in pauza de reasezare de file-uri. A fost un exercitziu bun si pentru mine, de re-asezat niste idei. Poza nu e una care sa imi placa neaparat, dar e artistica, si e cu mare, ca sa dea senzatzia de vacantza eliberatoare.

Divinul fiintzei

Viata e un joc. Pe care il invetzi, jucindu-te, cu tot felul de lucruri, care pentru unii par serioase, pentru altii nu, dar e un joc, pe care il faci continuu, de cind te nasti, si pina in ultima zi. Cind te nasti ai doar sentimente pure, pe care le arati, cu o maxima sinceritate. Apoi, in timp, inveti ca jocul asta are unele reguli, care te fac sa simti ceva intr-un anume fel, si altceva in alt fel. Inveti sa cunosti, experimentind toate actiunile posibile, care sa aiba toate rezultatele posibile, care sa fie catalogate intr-un fel, sau altul, de ceilaltzi. Invetzi sa te privesti, prin ceilaltzi, si sa faci acele lucruri care sa te faca sa te simti bine. Apoi incepi sa te descoperi, sa vezi ce iti place, ce nu, ce le place celorlaltzi, si ce nu. Si aduni informatzii, ca sa incepi sa cunosti lumea. Vezi ca ce se spune e o iluzie, si ca ce e adevarat e in lucrurile profunde, pe care le admira totzi, ipocrit. Si incepi sa aduni, si sa discerni, punind fatza-in-fatza atitea, ca sa descoperi adevarurile, ca un detectiv profesionist. Vezi ca imprejur sint atitea minciuni, si tu te lupti cu toate, pentru ca iti dai seama de ele, ca sa pastrezi pentru tine doar ce merita. Unii oameni iti devin, pe traseu, dusmani, pentru ca le-ai spus unele adevaruri. Inveti din asta ca sint unii fatzarnici, prefacutzi, mincinosi, si dezgustatori. Treci de ei, si cauti oameni adevaratzi, pentru sufletul tau. Si cauti, stiind, ca, undeva, ei exista, desi intilnesti doar amagiri. Vezi prosti, mizerabili, scirbosi, dementzi, pina cind, undeva-cindva mai apare cineva care pare cu mult mai adevarat decit totzi pusi impreuna. Si te concentrezi pe el. Pentru ca il simti altfel. E special, si unic, pentru ca analizeaza altfel lumea, si spune adevarurile in fatza, si nu-i e frica de intunericul din ceilaltzi. Si incepi sa conversezi cu el, si te desfaci in toata plenitudinea sufletului tau. Si el asculta, si raspunde inteligent, si te domina, apoi te intzelege. Ca sa fie asa. Pentru ca, in timp, se vede adevarul. Si totul e o iluzie bine construita. Iar tu te indepartezi, ranit, ca sa cauti altceva ce nu ar fi la fel. Urmeaza un alt sir de idiotzi, pina, cind, o alta varianta adevarata revine. E reala, sau e tot o iluzie? Cel mai probabil ca da, pentru ca, in mare parte, tot ce ni se ofera sint doar iluzii. Si noi raminem sa ne miram, iar. Si sa ne intrebam: de ce? Nu meritam mai mult? Nu sintem capabili sa ne apropiem oameni adevaratzi? Ba da, doar ca nu avem norocul sa-i intilnim, pentru ca ne sufoca iluziile. Si cei adevaratzi par insignifiantzi in fata jocului asta grobian al unor promisiuni goale. Ne acopera flascul incapabil, si artificial, cu aparentze. Sigur ca-l putem vedea, si pune intr-un loc al proscrisilor, dar, dincolo de asta, ce mai credem ca mai poate fi adevarat, daca aparent toate sint mizerii? Si, noi, cine mai sintem? Ce a mai ramas sa fie asa cum ar fi trebuit sa fie? Evident ca nu e un raspuns general valabil. Si noi continuam sa fim, asa cum putem. Ca sa demonstram ca viata ne-a ales ca sa demonstram ca exista in noi un divin al fiintzei.  Care merge inainte, si evolueaza.