Muzica se aude mai slab, parca..Armoniile s-au mai rarit..Apoi s-au retras..Sala a ramas goala, dupa ce lumea a parasit petrecerea..Usile s-au inchis, luminile s-au stins, zgomotele au disparut..S-a oprit miscarea, viata, pasiunea..Timpul parca a plecat si el, odata cu ultimele zimbete, si urari..Prin ferestre mai trec razele lunii..Se mai disting mesele, scaunele, tacimurile ravasite pe mese, coloanele, peretii..E atita liniste..In aer parca au mai ramas ecourile..
O petrecere e si un mare spectacol, in care ne jucam intens, propriul rol..Traind scenele concentrat.. Comunicind celorlalti viata si manifestarile propriilor euri..Cu mai mult, sau mai putin talent, dar cu putere, si determinare..Pentru ca acolo, pe acea scena, rolul nostru e forma imaginata a propriei noastre libertati.. Care are atitea culori..Cu mult mai multe decit pe scenele gri, din cotidian..
Apoi, dupa ce cortina se lasa, urmeaza un mic ritual al imbracarii, aranjarii hainelor, al urarilor veselo-extaziante..Se pupa zgomotos oricine cu oricine, se dau miini cu miini, se imbratiseaza patetic toti cu toti.. Dupa care, pleaca, fiecare inapoi spre viata si realitatea lui..Pe aceleasi drumuri, cunoscute, prin zapada.. Aceleasi drumuri, dar altfel, cu mintea plina de detalii picante..Si cu retrairi, povestiri a ce a fost, cit de frumos-sublim-magnific s-au petrecut toate, si cite vom mai redescoperi, vorbind, in zilele ce vor veni..
Probabil ca asa ne justificam in mintea noastra, existentza..Cu ce, si cum am folosit timpul..Dind vina uneori si pe societate, situatie, care ne-au limitat, pentru ca altfel, oooooo, am fi cucerit galaxiile..Toate..
No comments:
Post a Comment