Amintirile te mai duc, pe nava lor, spre locurile si timpurile fericite ale tineretzilor..Te iau pe sus, asa, fara sa te anuntze, te trec prin timp, si te lasa acolo, si atunci..Ca sa te vezi pe tine, asa, pur si simplu..Ca intr-o oglinda temporala, ce ti s-a intimplat doar ca sa te faca sa te mai gindesti la el, la timp, si la propriile tale treceri..
Cind coboram din bus, stateam un pic, in statie, ca sa inchida usile, si sa plece..Apoi priveam strada, stinga-dreapta, si o luam la fuga, pe Aleea Trandafirilor, printre blocuri si case boieresti, tzinta spre liceu..Nu era timp de admirat peisajul, ca se apropia ora 8 si am fi intirziat..Mai aveam timp sa vedem cum trec, pe linga noi, in viteza, toate, si cladiri, si copaci, stradutze, ca intr-un film pe rewind..Ajungeam in fata liceului, treceam prin parculetzul din fatza, treceam de poarta elevilor, apoi ne prelingeam pe linga ziduri pina la intrarea efectiva in liceu, unde, stateam la rind si asteptam sa fim verificatzi daca aveam sapca+matricola cusuta+ uniforma in regula+ghiozdan, etc..Intram in liceu, si alergam pe holuri, spre clasa, luam curbele cu scurtziituri, treceam efectiv prin usa, aruncam geanta pe banca, scoteam in viteza caiete, carti, bagam restul inauntru in banca, ne asezam in pozitia regulamentara, ne gindeam la ce ora avem, si asteptam..Aici se termina drumul, si urmau orele efective..
Fiecare profesor avea ticurile lui, si metodele proprii de ascultat, si notat..Tremuram la fiecare ora, pentru ca oricind puteam fi asculati, la orice obiect..Si profesorii nostri erau, mare parte, fosti inspectori, si nu prea aveau mila..Bine, mai erau unii colegi mult mai bine priviti, pentru ca se pregateau metodic, si nu dezamageau.. Ei stiau cam tot..La toate obiectele invatzau bine..Luau note mari, si erau campioni.. Erau privitzi cu un fel de respect, cit puteam avea atunci, ca fiind elevi stabili, si seriosi..In care profesorii aveau incredere..Ca intotdeauna vor fi conformi cu ei-insisi..Buni..Elevii buni, cei ce nu faceau, niciodata, erori..
Eu nu am putut fi bun..Am fost un mediocru, atunci..Nu am putut sa trec unele standarde..De lucrurile impuse atit de dur, si de imprevizibil..Nici atunci, si nici dupa..
Ah, anii de liceu...iar m-ai catapultat in timp :) Amintirile din acea perioada a inocentei sunt cele mai frumoase, mai vii, mai efervescente, si desi nu reusesc sa-mi amintesc decat franturi, citindu-te imi revin amintirile ca pe banda. Simt cum imi lumineaza sufletul cand ma intorc acolo, in acele vremuri...uneori evadam in trecut, ne legam de amintirile frumoase pentru a trece mai departe de anumite obstacole. Stiu, nu e prea bine sa evadezi in trecut, si nici sa visezi prea mult la viitor, ci sa traiesti in prezent. Doar ca nu intodeauna putem...
ReplyDeleteSe spune ca perioada studentiei e cea mai frumoasa din viata, asa si este, insa anii de liceu au ceva aparte, au savoarea lor, e perioada adolescentei cand crezi ca tot ce zboara se mananca :))
Am ras in hohote cand ai amintit de "curbele luate cu scartaituri" pe holurile liceului....daaa, asa faceau toti baietii, era amuzant dar si periculos, te puteai trezi cu un cot in ceafa daca nu erai atenta, la ce viteza aveau ei :)
Mediocri am fost majoritatea in acea perioada, insa asta nu ne-a oprit din drumul nostru catre un ceva ce ne-am dorit. Stiu destui copii foarte buni in liceu, dar care s-au pierdut pe drum neputand intra la faculta (stii si tu cat de greu se intra pe atunci), si au renuntat la visul lor, uneori din motive care nu tineau direct de ei. Perseverenta e cheia succesului..sau, ma rog, a atingerii unui target bine stabilit.
Ziceai in ultima postare ca ceea ce scrii tu nu va avea valoare literara...nu e asa, si stii si tu asta. Dovada va fi cartea care o vei scrie, cand o fi, la pensie poate, ca atunci oricum e plictiseala mare :))....asa, si astept un exemplar cu dedicatie :) Tu nu trebuie sa ai nevoie de confirmarea celorlalti, mereu vor fi persoane pro si contra, la fel cum e cu tot ce exista sau se face in lumea asta. Unora le place ce si cum scrii, altora nu, asta e...trebuie sa acceptam ca nu putem fi pe placul tuturor. Fiecare are un mic univers in jurul lui, persoane cu care rezoneaza, si asta e important. Ceilalti au alte universuri, fiecare cu lungimea sa de unda :)
Are Reinhold Niebuhr o vorba ..."Da-mi, Doamne, seninatate ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele" ...hai ca iar m-am lungit la scris cat o zi de post, desi imi propusesem s-o las mai moale cu comentariile, nu-mi place sa monopolizez discutia, blogul...Citesc si meditez...dar uneori nu ma rabd sa nu comentez :) Sa ai spor in toate!!
Multumesc frumos April, esti ffffff draguta:) Promit sa dau o carte cu autograf:) Daaaa, e multa lume cu probleme, si care se ia de mine fara sa-i zic nimic, ma gindesc daca le-as zice ceva, ce ar iesi:))
ReplyDeleteMultumesc frumos ca imi scrii pe blog, ca lumea nu se inghesuie.
Mai, perioada de liceu e foarte concentrata, atunci ti se intimpla multe neintimplate. si inveti cantitati uriase de chestii despre viata, despre oameni..Sint multe:)