Orizonturile au ramas la fel de orizontale..In toate directiile..Ca linii infinite care separa cerul de departe, de pamintul de departe..Si uneori asfintiturile de nopti..Sau noptile de rasarituri..Au ramas la fel..
Linia orizontului e locul geometric al tuturor puctelor de fuga..E o limita, pe care nimeni nu o atinge niciodata.. Si, poate, e si limita infinitului..Sau poate am vrea asta..Sa stim ca si infiniturile au limitele lor..Desi..
Traim printre multe infinituri..De toate felurile..Infinituri colorate sau uitate..Calde, sau reci..Frumoase, sau urite..Dar la fel de nesfirsite..
Nu vom putea intelege niciodata infinitul..Pentru ca nu avem cum..Dar ni se va parea ca il percepem, in felul nostru..
Mi se pare, de multe ori ca toate sentimentele si gindurile noastre profunde le primim de undeva, dintr-un infinit..Si, cind uitam ceva, la fel, se intoarce in infinit..Nu stiu cum, sau de ce..Doar asa cred..Sau poate mi se pare, pentru ca nu stiu nimic despre acele infinituri din care vin, sau spre care se duc toate..Pentru ca eu sint atit de finit..Ca si tine..
No comments:
Post a Comment