Domnul M.E.

Nu am scris despre Eminescu atunci cind am aniversat x ani de la nastere sau moarte..Pentru ca nu am vrut sa fiu ipocrit..Si el nu a existat asa, cu date fixe, in timp, ca societatea sa-si demonstreze capacitatile de memorie..De fapt, a si zis in poezii despre cum a crezut ca va fi perceput..Si atunci, si in viitor..
NU..Eminescu, sau Eminovici, sau ce pseudonime ar fi folosit, era acelasi el..Nu stiu ce inaltime avea, stiu ca era uritel, si a avut o viata sociala profund nefericita..Ca a invatat mult, a gindit mult, a explorat enorm, si si-a aratat capacitatile uriase, in ce a compus..Daca el ar fi fost un contabil, undeva, sa zicem, atunci societatea asta l-ar fi uitat, asa cum a uitat, cu mare success pe multa lume..Dar nu..El si-a ales destinul, cu luciditate.. Stiind mult prea bine cum va fi perceput, de toti, in timp..
Vezi tu, exista oameni care gindesc altfel..Mult mai bine, mai profund, si mai adevarat..Si ei isi dau seama de asta, si accepta..Dar merg inainte, cu un curaj nebunesc..Pentru ca stiu ca asta e rolul lor, atit cit sint pe Terra..Si Domnul ME a fost unul dintre ei..
Si vezi, chiar daca ar fi fost apreciat atunci la valoarea si clasa lui reala, asta tot nu l-ar fi facut mai fericit.. Pentru ca stia in ce lume traieste..Poate ca ar fi fost mai fericit daca lumea care l-ar fi aclamat ar fi fost, cumva, mai buna..Atunci, poate ar fi zimbit, asa, un pic misterios in felul lui, si ar fi tacut..
Toti am trecut prin durerile lui..Toti avem romanul nescris al vietii proprii..Toti, in afara de el..