E inca anotimpul trecerilor noastre..La fel de rece, si distant..Ca atunci..Cu acelasi frig..Care doare la fel de tare ca unele priviri, gesturi, sau atitudini..A nins linistit peste bilciul inghetzat..S-au acoperit toate..Cu uitare..
Apoi a venit si noaptea..Ca sa mai stearga si ea ecourile zilei, ramase suspendate..S-au aprins becurile, si trecatorii s-au retras si ei, de pe strazi..Parca a inghetzat si timpul..Poate ca vom trai, asa, o iarna vesnica.. Parte si ea, din infinitul durerilor lumii..O iarna cosmica..Care a blocat si spatiul, si timpul..Si a construit din locuri, figuri 3D eterice, pline cu fluid spatzial..O iarna eterna..Statica..Ca o origine nestiuta a unui nou univers..Sau ca o vibratie muta, ce a strabatut spatiile spiralelor iar, si iar..Si care se amplifica, ca intr-o reactie in lantz, si creste in intensitate la fiecare trecere..Dar, la fel de tacuta..Ca la inceputuri..
Poate ca, totusi, si iarna asta e la fel de trecatoare, ca si celelalte..Un simplu anotimp..Care se naste, traieste, si moare..Ca orice fiintza..Poate..Cine stie?
Sau, poate iarna e doar o intimplare a vietilor noastre..Poate a venit sa se intilneasca cu noi, asa, pentru placerea revederii..Ca sa ne arate ceva..Ceva ce nu intelegem inca..Dar, la care, ne mai gindim..
No comments:
Post a Comment