Cind lumea arde, mai simti in gura gustul de cenusa..Chiar daca..
Imprejur e acelasi orizont..Si la asfintit, si la apus..Aceleasi culori repetate, de atitea miliarde de ani..
Viata e o suma de imagini, in miscare..Ca un film..In care technologia sugereaza realitatea..O realitate-reala, care e paralela cu propria noastra realitate..Pentru ca realitatea-ideala din mintea noastra e altfel..
Chiar, oare cum ar fi o lume utopic-ideala? Cum arata paradisul din noi? Cum sint oamenii din lumile imaginate?
Nu stiu, eu nu sint genul care sa poata conduce oameni, sau care sa fie prietenos-abil-diplomat..Nu pot sa fac compromisuri cu mine, sau cu ceilalti, pentru ca am fost educat sa respect adevarurile stiintifice..Nu stiu sa laud, imi e jena sa critic, nu pot sa jignesc..Pentru mine ceilalti sint fiinte cu capacitati diferite..Mai mult, sau mai putin educati..Unii prietenosi, altii mai rai..Fiecare, justificat, intr-un fel..
Noi traim intr-un anumit nivel al societatii..Care se schimba, continuu..Daca m-as fi nascut in alt spatiu, si timp, as fi fost cu totul altul..
Am trait intre lumi, intre societati diferite..Si a trebuit sa ma adaptez, sa invat valori sociale diferite..Desi eu am ramas acelasi..
De multe ori m-am gandit si eu cum vad altii lumea, viata, cum simt, ce simt...am ceva in comun cu ei, pot sa simt ce simt ei? Nu prea cred...cred doar ca filmul fiecaruia e unic, nu cred ca exista butonul "repeat" la nivelul universului, desi exista la nivel de individ. Nu de putine ori traim senzatia de deja-vu, care ce poate fi decat o repetare a unei secvente dintr-un film, al nostru, cu siguranta..dintr-o alta viata, dintr-un alt timp, dintr-un alt spatiu...Uneori visez sa calatoresc in spatiu cosmic, sa privesc planeta albastra de undeva de sus...deh, vis de copil...sa plutesc pe un nor pufos si sa admir stelele...ba si pe Luna as vrea sa ajung, ah ce poze as face :)))
ReplyDeleteCat despre condus oamenii...trebuie sa fii facut, ba nu, nascut pentru asta, sunt persoane care doar asta stiu, sa conduca. Si totusi, nu cred ca e usor sa conduci oamenii, cel putin mie mi-ar fi greu..plus ca e o mare responsabilitate, mult prea mare daca nu stii sa o gestionezi corect. Oamenii sensibili nu pot face asta...dar pot face multe altele chestii, muuuult mai interesante :)
Daaaa, cica cel mai greu lucru din lume e sa comunici cu oamenii..Mie mi se pare aproape imposibil:)) Ca nu mi-a reusit mai deloc, dar ma rog, o fi si firea mea, sau a lor, deschiderea, etc etc..Asa este, ca sa poti conduce oameni e un talent, pentru ca trebuie sa stii sa-i pacalesti diplomatic, si sa nu-ti prea pese de ce fel gindesc, si ce vor ei, de fapt..Bun, dar si oamenii care trebuie condusi au multe probleme, si mari..Asa ca, cel mai bine e, cum zicea sir Eminescu " nu spera, si nu ai teama/ ce e val, ca valul trece/ de te-ndeamna, de te cheama/ tu ramii la toate rece"..E mai sanatos sa stai cit mai retras, si cit mai impreuna cu oameni cu care ai ceva in comun..Altfel, e posibil sa apara plictiseala, sau super-plictiseala depresiva:))..
ReplyDeleteTe referi la blog in ceea ce priveste comunicarea, sau in general? Referitor la blog, e necesara o promovare, adica sa-l faci cunoscut, altfel cine sa stie ca tu existi si scrii atat de bine? Nu cred ca exista persoane care sa te citeasca si sa nu fie macar putin miscate...insa, uneori, ne limitam doar la a lectura, a medita la cele citite..alteori simtim nevoia sa ne spunem parerea, dar nu o facem, sau daca o facem ne gandim cum sa nu monopolizam discutia, subiectul...depinde de multe...Uite, daca esti de acord, eu o sa incerc sa iti promovez blogul pe diferite retele de net, asta pentru a te face cunoscut. Chiar e pacat sa nu ai cititori, si mai apoi parteneri de discutie, si astfel sa fii cunoscut de cati mai multi...trebuie sa ai "vad comercial", cum se zice in comert ;) A, si inca ceva...da si tu o raita pe alte bloguri, lasa un semn si vei vedea cum vin navala :))
ReplyDeleteUite, blogul meu e de fotografie, si desi am cca 150 persoane care ma urmaresc, putine sunt cele care imi trec pragul...si stii de ce? Pentru ca nici eu nu mai dau pe la aproape nimeni...pentru ca acest al doilea blog l-am facut in primul rand pentru mine (stiu, suna egoist, dar nu e asa, crede-ma), pentru sufletul meu ..e locul unde revin sa imi incarc bateriile, iar fotografia ma ajuta enorm.
So, "vizibilitatea" e primul pas in comunicare, sa te stie tot poporu';) .. apoi vei vedea cum vei duce dorul vremurilor cand era liniste pe blog :)))
Multumesc frumos April, esti ffff draguta:)
ReplyDelete