Zilele curgeau cu emotzii si dureri..Eram ascultatzi la ore, sau nu, ne traiam momentele cu asteptari, reusite, nereusite, fericiri, sau tristezi, cu note mici, sau mari..Si multe, ooo, cit de multe asteptari..Ca totul sa treaca, sa dispara, sa uitam si umilintzele, si sa ne eliberam..Sa ne putem refugia inapoi, in locurile uitate si confortabile..Dar toate continuau..Alte, si alte ore, de tot felul de stiintze..Pline cu informatii, date, nestiuturi pe care eram obligatzi sa le memoram, asa, una dupa alta..La gramada, toate..Fara logica, si fara pic de intzelegere pentru noi, cei atit de mici, si vulnerabili..Nu, fara nimic..Totul conform cu sistemul..Clar si sinistru.. Chiar daca atingea imposibilul..
Erai tu, singur, fatza de ceilaltzi, si de acelasi sistem..Si ce universala lectie invatai, atunci..Ce mult adevar ti se arata, atit de brutal si autentic..Cit de mult invatzai, in acele momente incarcate, despre viatza..Si despre cum va fi, dupa..
E adevarat ca trebuia sa invatam disciplina..Cea pe care o vom folosi, dupa..Desi..
Nu stiu, eu am perceput multe momente din viatza, ca fiind dureri absurde..Si scoala noastra, asa cum era atunci, era prea plina de ele..In fine..
Treceau orele, si scapam de toate..Eram liberi sa ne intoarcem la viata noastra, cea linistita..Si, ne stringeam catrafusele, si o luam, la pas, spre casa..Plecam, pe jos, spre statia de bus..Pe aceleasi strazi..Care, acum, ni se pareau infinit mai luminoase..Busul era la fel, si el..Imprejur nu se schimbase decit momentul..Si noi, eram altii..Mai obositi, dar atit de fericitzi, ca mai trecuse o zi..Si eram, iar, atit de liberi..Quand tu chantes, je chante avec toi, liberte..
Mai trecem, uneori, pe strazile pe care am trecut, cindva..Asa, ca sa ne reamintim locurile de atunci..Si sa ne privim in oglinzile timpului..
No comments:
Post a Comment