Am inceput sa scriu, mai demult..De prin liceu..Fara sa imi explic, de ce..Doar asa, ca sa spun ce simt..Sa ma eliberez de lucrurile care mi se aduna, in minte..Fara sa imi propun sa scriu despre ceva anume..Doar sa pun pe hirtie ce cred..Asa cum le percep eu..
Stiu ca ce scriu nu va avea valoare literara, si nu va ramine in memoria timpului..Stiu ca nu am pregatirea si talentul marilor creatori..Si ca ce scriu se va evapora, asa, ca si cind n-ar fi existat niciodata..Dar, ceva, cred ca va ramine..Nu stiu ce, exact..Ceva, o adiere, ca un vint de primavara pe obrazul atit de incercat, de frigul timpului..Poate..
Saturday, January 26, 2013
Strazile timpului
Zilele curgeau cu emotzii si dureri..Eram ascultatzi la ore, sau nu, ne traiam momentele cu asteptari, reusite, nereusite, fericiri, sau tristezi, cu note mici, sau mari..Si multe, ooo, cit de multe asteptari..Ca totul sa treaca, sa dispara, sa uitam si umilintzele, si sa ne eliberam..Sa ne putem refugia inapoi, in locurile uitate si confortabile..Dar toate continuau..Alte, si alte ore, de tot felul de stiintze..Pline cu informatii, date, nestiuturi pe care eram obligatzi sa le memoram, asa, una dupa alta..La gramada, toate..Fara logica, si fara pic de intzelegere pentru noi, cei atit de mici, si vulnerabili..Nu, fara nimic..Totul conform cu sistemul..Clar si sinistru.. Chiar daca atingea imposibilul..
Erai tu, singur, fatza de ceilaltzi, si de acelasi sistem..Si ce universala lectie invatai, atunci..Ce mult adevar ti se arata, atit de brutal si autentic..Cit de mult invatzai, in acele momente incarcate, despre viatza..Si despre cum va fi, dupa..
E adevarat ca trebuia sa invatam disciplina..Cea pe care o vom folosi, dupa..Desi..
Nu stiu, eu am perceput multe momente din viatza, ca fiind dureri absurde..Si scoala noastra, asa cum era atunci, era prea plina de ele..In fine..
Treceau orele, si scapam de toate..Eram liberi sa ne intoarcem la viata noastra, cea linistita..Si, ne stringeam catrafusele, si o luam, la pas, spre casa..Plecam, pe jos, spre statia de bus..Pe aceleasi strazi..Care, acum, ni se pareau infinit mai luminoase..Busul era la fel, si el..Imprejur nu se schimbase decit momentul..Si noi, eram altii..Mai obositi, dar atit de fericitzi, ca mai trecuse o zi..Si eram, iar, atit de liberi..Quand tu chantes, je chante avec toi, liberte..
Mai trecem, uneori, pe strazile pe care am trecut, cindva..Asa, ca sa ne reamintim locurile de atunci..Si sa ne privim in oglinzile timpului..
Erai tu, singur, fatza de ceilaltzi, si de acelasi sistem..Si ce universala lectie invatai, atunci..Ce mult adevar ti se arata, atit de brutal si autentic..Cit de mult invatzai, in acele momente incarcate, despre viatza..Si despre cum va fi, dupa..
E adevarat ca trebuia sa invatam disciplina..Cea pe care o vom folosi, dupa..Desi..
Nu stiu, eu am perceput multe momente din viatza, ca fiind dureri absurde..Si scoala noastra, asa cum era atunci, era prea plina de ele..In fine..
Treceau orele, si scapam de toate..Eram liberi sa ne intoarcem la viata noastra, cea linistita..Si, ne stringeam catrafusele, si o luam, la pas, spre casa..Plecam, pe jos, spre statia de bus..Pe aceleasi strazi..Care, acum, ni se pareau infinit mai luminoase..Busul era la fel, si el..Imprejur nu se schimbase decit momentul..Si noi, eram altii..Mai obositi, dar atit de fericitzi, ca mai trecuse o zi..Si eram, iar, atit de liberi..Quand tu chantes, je chante avec toi, liberte..
Mai trecem, uneori, pe strazile pe care am trecut, cindva..Asa, ca sa ne reamintim locurile de atunci..Si sa ne privim in oglinzile timpului..
Holuri si rechizite
Amintirile te mai duc, pe nava lor, spre locurile si timpurile fericite ale tineretzilor..Te iau pe sus, asa, fara sa te anuntze, te trec prin timp, si te lasa acolo, si atunci..Ca sa te vezi pe tine, asa, pur si simplu..Ca intr-o oglinda temporala, ce ti s-a intimplat doar ca sa te faca sa te mai gindesti la el, la timp, si la propriile tale treceri..
Cind coboram din bus, stateam un pic, in statie, ca sa inchida usile, si sa plece..Apoi priveam strada, stinga-dreapta, si o luam la fuga, pe Aleea Trandafirilor, printre blocuri si case boieresti, tzinta spre liceu..Nu era timp de admirat peisajul, ca se apropia ora 8 si am fi intirziat..Mai aveam timp sa vedem cum trec, pe linga noi, in viteza, toate, si cladiri, si copaci, stradutze, ca intr-un film pe rewind..Ajungeam in fata liceului, treceam prin parculetzul din fatza, treceam de poarta elevilor, apoi ne prelingeam pe linga ziduri pina la intrarea efectiva in liceu, unde, stateam la rind si asteptam sa fim verificatzi daca aveam sapca+matricola cusuta+ uniforma in regula+ghiozdan, etc..Intram in liceu, si alergam pe holuri, spre clasa, luam curbele cu scurtziituri, treceam efectiv prin usa, aruncam geanta pe banca, scoteam in viteza caiete, carti, bagam restul inauntru in banca, ne asezam in pozitia regulamentara, ne gindeam la ce ora avem, si asteptam..Aici se termina drumul, si urmau orele efective..
Fiecare profesor avea ticurile lui, si metodele proprii de ascultat, si notat..Tremuram la fiecare ora, pentru ca oricind puteam fi asculati, la orice obiect..Si profesorii nostri erau, mare parte, fosti inspectori, si nu prea aveau mila..Bine, mai erau unii colegi mult mai bine priviti, pentru ca se pregateau metodic, si nu dezamageau.. Ei stiau cam tot..La toate obiectele invatzau bine..Luau note mari, si erau campioni.. Erau privitzi cu un fel de respect, cit puteam avea atunci, ca fiind elevi stabili, si seriosi..In care profesorii aveau incredere..Ca intotdeauna vor fi conformi cu ei-insisi..Buni..Elevii buni, cei ce nu faceau, niciodata, erori..
Eu nu am putut fi bun..Am fost un mediocru, atunci..Nu am putut sa trec unele standarde..De lucrurile impuse atit de dur, si de imprevizibil..Nici atunci, si nici dupa..
Cind coboram din bus, stateam un pic, in statie, ca sa inchida usile, si sa plece..Apoi priveam strada, stinga-dreapta, si o luam la fuga, pe Aleea Trandafirilor, printre blocuri si case boieresti, tzinta spre liceu..Nu era timp de admirat peisajul, ca se apropia ora 8 si am fi intirziat..Mai aveam timp sa vedem cum trec, pe linga noi, in viteza, toate, si cladiri, si copaci, stradutze, ca intr-un film pe rewind..Ajungeam in fata liceului, treceam prin parculetzul din fatza, treceam de poarta elevilor, apoi ne prelingeam pe linga ziduri pina la intrarea efectiva in liceu, unde, stateam la rind si asteptam sa fim verificatzi daca aveam sapca+matricola cusuta+ uniforma in regula+ghiozdan, etc..Intram in liceu, si alergam pe holuri, spre clasa, luam curbele cu scurtziituri, treceam efectiv prin usa, aruncam geanta pe banca, scoteam in viteza caiete, carti, bagam restul inauntru in banca, ne asezam in pozitia regulamentara, ne gindeam la ce ora avem, si asteptam..Aici se termina drumul, si urmau orele efective..
Fiecare profesor avea ticurile lui, si metodele proprii de ascultat, si notat..Tremuram la fiecare ora, pentru ca oricind puteam fi asculati, la orice obiect..Si profesorii nostri erau, mare parte, fosti inspectori, si nu prea aveau mila..Bine, mai erau unii colegi mult mai bine priviti, pentru ca se pregateau metodic, si nu dezamageau.. Ei stiau cam tot..La toate obiectele invatzau bine..Luau note mari, si erau campioni.. Erau privitzi cu un fel de respect, cit puteam avea atunci, ca fiind elevi stabili, si seriosi..In care profesorii aveau incredere..Ca intotdeauna vor fi conformi cu ei-insisi..Buni..Elevii buni, cei ce nu faceau, niciodata, erori..
Eu nu am putut fi bun..Am fost un mediocru, atunci..Nu am putut sa trec unele standarde..De lucrurile impuse atit de dur, si de imprevizibil..Nici atunci, si nici dupa..
Drumuri
Pentru mine, locurile au amintiri..Au trairi profunde, au senzatii, mirari, extazuri, placeri sau dureri..
Am trait primii mei 30 de ani in orasul de la Dunare..Cel construit doar pe stinga fluviului, care nu are poduri, prafuit, uitat de civilizatie, si de locuitorii lui..Cu multi tei, cu strazi alambicate, si trecut glorios..Orasul mozaic-amestec de lumi, si care, parca si-a uitat trecutul, prezentul, si viitorul..Orasul cel fara de timp si spatziu, dar cu un fluviu, si o faleza construite atent, de un spirit ce a trecut, asa, in viteza prin locurile astea..
Prin orasul asta sint aranjate, asa stiintifico-estetic, ca intr-un muzeu, si amintirile mele, cum spuneam..Cele atit de dulci-amare..Dar pline de o viata adevarata, de elanurile, visurile, si naivitatile acelui timp..
Drumul spre liceu era o adevarata aventura..Aveam un ghiozdan plin..Cu manuale, carti, caiete de notitze, de teme, penar, etc..Cred ca avea cam 10 kg, asa la o prima aproximare..Bun, si, dimineatza, dupa ce ma trezeam, cu greu, ma duceam la baie, ma spalam, apoi ma imbracam cu tzinuta standard, luam ghiozdanul, pachetul cu mincare, si plecam voios nevoie mare spre locul suferintzelor sociale, scoala..Adica liceul..Mate fizica..Alecsandri..
De la mine pina la liceu era un drum cu busul cam de 30-35 de minute, pe timp de vara, si cam 40-45 de minute iarna..Erau busuri din alea babane, cu burduf, care scirtziiau din toate incheieturile posibile, si te izbeau de toti peretzii pe tot parcursul..Asta cind erau mai libere..Dar noi le prindeam la dus pline ochi, si cautam sa ne strecuram printre ceilaltzi, care deja erau strinsi unii in altii ca sardelele..Bun, gaseam un loc, o bara de care sa ne agatzam cumva, si urma sa asteptam in pozitia asta, pina la destinatzie..Se intimpla, fericit bineinteles, sa avem ca partener de drum, si de care sa ne lipim, cite o duduie mai tinerica, sau o eleva..Si atunci era mai ceva ca in romanele siropoase..Pentru ca ne simteam reciproc anatomia, asa ad-hoc, pe toata calatoria..Era fabulos sa ai o experientza erotica, asa, de dimineatza, cind toti erau semi-adormitzi..Si, mai profitai cumva, pretinzind ca iti tragi geanta mai sus, ca sa simti-pipai si alte zone de corp ale partenerei de voiaj..Dar, toate se terminau inavitabil cind ajungeai la statia terminus..Unde coborai atent, ca sa nu aluneci, si, de unde o luai la goana spre liceu..Avind in minte episodul dragutz care a fost in autobuz..Si, care, poate, s-ar putea repeta si miine..Cine stie..
Am trait primii mei 30 de ani in orasul de la Dunare..Cel construit doar pe stinga fluviului, care nu are poduri, prafuit, uitat de civilizatie, si de locuitorii lui..Cu multi tei, cu strazi alambicate, si trecut glorios..Orasul mozaic-amestec de lumi, si care, parca si-a uitat trecutul, prezentul, si viitorul..Orasul cel fara de timp si spatziu, dar cu un fluviu, si o faleza construite atent, de un spirit ce a trecut, asa, in viteza prin locurile astea..
Prin orasul asta sint aranjate, asa stiintifico-estetic, ca intr-un muzeu, si amintirile mele, cum spuneam..Cele atit de dulci-amare..Dar pline de o viata adevarata, de elanurile, visurile, si naivitatile acelui timp..
Drumul spre liceu era o adevarata aventura..Aveam un ghiozdan plin..Cu manuale, carti, caiete de notitze, de teme, penar, etc..Cred ca avea cam 10 kg, asa la o prima aproximare..Bun, si, dimineatza, dupa ce ma trezeam, cu greu, ma duceam la baie, ma spalam, apoi ma imbracam cu tzinuta standard, luam ghiozdanul, pachetul cu mincare, si plecam voios nevoie mare spre locul suferintzelor sociale, scoala..Adica liceul..Mate fizica..Alecsandri..
De la mine pina la liceu era un drum cu busul cam de 30-35 de minute, pe timp de vara, si cam 40-45 de minute iarna..Erau busuri din alea babane, cu burduf, care scirtziiau din toate incheieturile posibile, si te izbeau de toti peretzii pe tot parcursul..Asta cind erau mai libere..Dar noi le prindeam la dus pline ochi, si cautam sa ne strecuram printre ceilaltzi, care deja erau strinsi unii in altii ca sardelele..Bun, gaseam un loc, o bara de care sa ne agatzam cumva, si urma sa asteptam in pozitia asta, pina la destinatzie..Se intimpla, fericit bineinteles, sa avem ca partener de drum, si de care sa ne lipim, cite o duduie mai tinerica, sau o eleva..Si atunci era mai ceva ca in romanele siropoase..Pentru ca ne simteam reciproc anatomia, asa ad-hoc, pe toata calatoria..Era fabulos sa ai o experientza erotica, asa, de dimineatza, cind toti erau semi-adormitzi..Si, mai profitai cumva, pretinzind ca iti tragi geanta mai sus, ca sa simti-pipai si alte zone de corp ale partenerei de voiaj..Dar, toate se terminau inavitabil cind ajungeai la statia terminus..Unde coborai atent, ca sa nu aluneci, si, de unde o luai la goana spre liceu..Avind in minte episodul dragutz care a fost in autobuz..Si, care, poate, s-ar putea repeta si miine..Cine stie..
Spirale cristalizate
E inca anotimpul trecerilor noastre..La fel de rece, si distant..Ca atunci..Cu acelasi frig..Care doare la fel de tare ca unele priviri, gesturi, sau atitudini..A nins linistit peste bilciul inghetzat..S-au acoperit toate..Cu uitare..
Apoi a venit si noaptea..Ca sa mai stearga si ea ecourile zilei, ramase suspendate..S-au aprins becurile, si trecatorii s-au retras si ei, de pe strazi..Parca a inghetzat si timpul..Poate ca vom trai, asa, o iarna vesnica.. Parte si ea, din infinitul durerilor lumii..O iarna cosmica..Care a blocat si spatiul, si timpul..Si a construit din locuri, figuri 3D eterice, pline cu fluid spatzial..O iarna eterna..Statica..Ca o origine nestiuta a unui nou univers..Sau ca o vibratie muta, ce a strabatut spatiile spiralelor iar, si iar..Si care se amplifica, ca intr-o reactie in lantz, si creste in intensitate la fiecare trecere..Dar, la fel de tacuta..Ca la inceputuri..
Poate ca, totusi, si iarna asta e la fel de trecatoare, ca si celelalte..Un simplu anotimp..Care se naste, traieste, si moare..Ca orice fiintza..Poate..Cine stie?
Sau, poate iarna e doar o intimplare a vietilor noastre..Poate a venit sa se intilneasca cu noi, asa, pentru placerea revederii..Ca sa ne arate ceva..Ceva ce nu intelegem inca..Dar, la care, ne mai gindim..
Friday, January 25, 2013
Aici
Artistii mari, cei care ramin, peste timpuri, sint cei care au scris lucruri profund adevarate..
Sint oamenii care ne-au spus ce simtim, toti, tot timpul..Cei care ne-au aratat cine sintem..Si acum, si atunci, si dincolo de timp..
Sint oamenii care ne-au spus ce simtim, toti, tot timpul..Cei care ne-au aratat cine sintem..Si acum, si atunci, si dincolo de timp..
Sinusoide
O cultura e o suma de valori, adunata..Un spirit care umbla pe deasupra noastra, si ne determina trairile, si gindurile..O suma de lumi adunate, care se leaga, ca un sistem, si ne priveste, de desupra, din lumi de valori, devenite, in timp, classice..
Noi ne traim viata, liniar, adaptindu-ne la toate valorile sociale ale societatii in care traim..Care sint in constiintza tuturor..Valori elaborate, in timp..
Ascultam unele armonii, sau citim versuri scrise de clasici..Toate ne impresioneaza prin fortza adevarului din ele..Si ne pune, si pe noi, sa meditam, un timp, si sa cautam raspunsuri la intrebarile despre noi-insine..Sau despre lumea in care traim..Cine sintem? Ce destin vom avea? Ce destin va avea lumea? Unde mergem?
E complicat..Totul e intr-o schimbare accelerata..Doar timpul va vedea ce va fi..Noi sintem prea mici, ca sa anticipam..Noi doar speculam..
Noi ne traim viata, liniar, adaptindu-ne la toate valorile sociale ale societatii in care traim..Care sint in constiintza tuturor..Valori elaborate, in timp..
Ascultam unele armonii, sau citim versuri scrise de clasici..Toate ne impresioneaza prin fortza adevarului din ele..Si ne pune, si pe noi, sa meditam, un timp, si sa cautam raspunsuri la intrebarile despre noi-insine..Sau despre lumea in care traim..Cine sintem? Ce destin vom avea? Ce destin va avea lumea? Unde mergem?
E complicat..Totul e intr-o schimbare accelerata..Doar timpul va vedea ce va fi..Noi sintem prea mici, ca sa anticipam..Noi doar speculam..
Domnul M.E.
Nu am scris despre Eminescu atunci cind am aniversat x ani de la nastere sau moarte..Pentru ca nu am vrut sa fiu ipocrit..Si el nu a existat asa, cu date fixe, in timp, ca societatea sa-si demonstreze capacitatile de memorie..De fapt, a si zis in poezii despre cum a crezut ca va fi perceput..Si atunci, si in viitor..
NU..Eminescu, sau Eminovici, sau ce pseudonime ar fi folosit, era acelasi el..Nu stiu ce inaltime avea, stiu ca era uritel, si a avut o viata sociala profund nefericita..Ca a invatat mult, a gindit mult, a explorat enorm, si si-a aratat capacitatile uriase, in ce a compus..Daca el ar fi fost un contabil, undeva, sa zicem, atunci societatea asta l-ar fi uitat, asa cum a uitat, cu mare success pe multa lume..Dar nu..El si-a ales destinul, cu luciditate.. Stiind mult prea bine cum va fi perceput, de toti, in timp..
Vezi tu, exista oameni care gindesc altfel..Mult mai bine, mai profund, si mai adevarat..Si ei isi dau seama de asta, si accepta..Dar merg inainte, cu un curaj nebunesc..Pentru ca stiu ca asta e rolul lor, atit cit sint pe Terra..Si Domnul ME a fost unul dintre ei..
Si vezi, chiar daca ar fi fost apreciat atunci la valoarea si clasa lui reala, asta tot nu l-ar fi facut mai fericit.. Pentru ca stia in ce lume traieste..Poate ca ar fi fost mai fericit daca lumea care l-ar fi aclamat ar fi fost, cumva, mai buna..Atunci, poate ar fi zimbit, asa, un pic misterios in felul lui, si ar fi tacut..
Toti am trecut prin durerile lui..Toti avem romanul nescris al vietii proprii..Toti, in afara de el..
NU..Eminescu, sau Eminovici, sau ce pseudonime ar fi folosit, era acelasi el..Nu stiu ce inaltime avea, stiu ca era uritel, si a avut o viata sociala profund nefericita..Ca a invatat mult, a gindit mult, a explorat enorm, si si-a aratat capacitatile uriase, in ce a compus..Daca el ar fi fost un contabil, undeva, sa zicem, atunci societatea asta l-ar fi uitat, asa cum a uitat, cu mare success pe multa lume..Dar nu..El si-a ales destinul, cu luciditate.. Stiind mult prea bine cum va fi perceput, de toti, in timp..
Vezi tu, exista oameni care gindesc altfel..Mult mai bine, mai profund, si mai adevarat..Si ei isi dau seama de asta, si accepta..Dar merg inainte, cu un curaj nebunesc..Pentru ca stiu ca asta e rolul lor, atit cit sint pe Terra..Si Domnul ME a fost unul dintre ei..
Si vezi, chiar daca ar fi fost apreciat atunci la valoarea si clasa lui reala, asta tot nu l-ar fi facut mai fericit.. Pentru ca stia in ce lume traieste..Poate ca ar fi fost mai fericit daca lumea care l-ar fi aclamat ar fi fost, cumva, mai buna..Atunci, poate ar fi zimbit, asa, un pic misterios in felul lui, si ar fi tacut..
Toti am trecut prin durerile lui..Toti avem romanul nescris al vietii proprii..Toti, in afara de el..
Re-construiri
Armoniile ne vin in ajutor, cind gindurile au fugit..Si le aduc inapoi, pe rind..Trag de ele cu determinarea dorintzei celei mari..Le indeamna, le cheama, le promit, fac orice..Probabil ca sentimentele adevarate atrag gindurile cele inalte..Si invers..
Adevarurile ne mai aluneca, printre degete..Le mai vedem cum se ascund printre copaci, pe strazile cu cladiri cu amintiri decolorate..
Cred ca cea mai intensa traire e aceea dintre asteptari..Ca atunci cind stii ca ceva incredibil urmeaza sa ti se intimple..Cind simti ca ti se invirt imprejur miliarde de posibilitati, fiecare atit de pasionanta, ca iti depaseste asteptarile, si asa uriase..Si cind stii ca pasii pe care ii vei face iti vor schimba complet toata fiintza..Cind stii ca dupa ce vei fi trait, vei deveni altcineva..Ca si cind te vei fi nascut din nou, cu toate eurile pornite de la zero, pe alte nivele..Si mult mai capabil de atitea noi explorari..
Adevarurile ne mai aluneca, printre degete..Le mai vedem cum se ascund printre copaci, pe strazile cu cladiri cu amintiri decolorate..
Cred ca cea mai intensa traire e aceea dintre asteptari..Ca atunci cind stii ca ceva incredibil urmeaza sa ti se intimple..Cind simti ca ti se invirt imprejur miliarde de posibilitati, fiecare atit de pasionanta, ca iti depaseste asteptarile, si asa uriase..Si cind stii ca pasii pe care ii vei face iti vor schimba complet toata fiintza..Cind stii ca dupa ce vei fi trait, vei deveni altcineva..Ca si cind te vei fi nascut din nou, cu toate eurile pornite de la zero, pe alte nivele..Si mult mai capabil de atitea noi explorari..
There, for me
Este un cintec foarte frumos, cu Sarah Brightman, si sir Bocelli, care se cheama "There, for me"..Si, in cintec, autorul isi intreaba partenera, daca va fi acolo, linga el, cind va avea nevoie de ea..E o intrebare simpla, si pe care fiecare din noi a pus-o, cuiva, cindva..
Sintem fiinte sensibile, si vulnerabile..Sintem fiinte cu suflet, si care se adapteaza, din mers, la o lume foarte primitiva, si agresiva..Iar pe drumul vietii, trecem uneori prin momente dificile..
Stiu, nu e datoria nimanui sa fie acolo, cind tu ai nevoie..E doar o intimplare fericita, cind e asa..
Stiu, fiecare am avut prieteni, mai mult, sau mai putin..Cu care am parcurs, impreuna, un anumit timp..Dupa care am revenit la singuratate..Iar..
E posibil ca doar singuratatea sa fie acolo..In camera, alaturi..
Sintem fiinte sensibile, si vulnerabile..Sintem fiinte cu suflet, si care se adapteaza, din mers, la o lume foarte primitiva, si agresiva..Iar pe drumul vietii, trecem uneori prin momente dificile..
Stiu, nu e datoria nimanui sa fie acolo, cind tu ai nevoie..E doar o intimplare fericita, cind e asa..
Stiu, fiecare am avut prieteni, mai mult, sau mai putin..Cu care am parcurs, impreuna, un anumit timp..Dupa care am revenit la singuratate..Iar..
E posibil ca doar singuratatea sa fie acolo..In camera, alaturi..
Sunday, January 20, 2013
Infinituri orizontale
Orizonturile au ramas la fel de orizontale..In toate directiile..Ca linii infinite care separa cerul de departe, de pamintul de departe..Si uneori asfintiturile de nopti..Sau noptile de rasarituri..Au ramas la fel..
Linia orizontului e locul geometric al tuturor puctelor de fuga..E o limita, pe care nimeni nu o atinge niciodata.. Si, poate, e si limita infinitului..Sau poate am vrea asta..Sa stim ca si infiniturile au limitele lor..Desi..
Traim printre multe infinituri..De toate felurile..Infinituri colorate sau uitate..Calde, sau reci..Frumoase, sau urite..Dar la fel de nesfirsite..
Nu vom putea intelege niciodata infinitul..Pentru ca nu avem cum..Dar ni se va parea ca il percepem, in felul nostru..
Mi se pare, de multe ori ca toate sentimentele si gindurile noastre profunde le primim de undeva, dintr-un infinit..Si, cind uitam ceva, la fel, se intoarce in infinit..Nu stiu cum, sau de ce..Doar asa cred..Sau poate mi se pare, pentru ca nu stiu nimic despre acele infinituri din care vin, sau spre care se duc toate..Pentru ca eu sint atit de finit..Ca si tine..
Linia orizontului e locul geometric al tuturor puctelor de fuga..E o limita, pe care nimeni nu o atinge niciodata.. Si, poate, e si limita infinitului..Sau poate am vrea asta..Sa stim ca si infiniturile au limitele lor..Desi..
Traim printre multe infinituri..De toate felurile..Infinituri colorate sau uitate..Calde, sau reci..Frumoase, sau urite..Dar la fel de nesfirsite..
Nu vom putea intelege niciodata infinitul..Pentru ca nu avem cum..Dar ni se va parea ca il percepem, in felul nostru..
Mi se pare, de multe ori ca toate sentimentele si gindurile noastre profunde le primim de undeva, dintr-un infinit..Si, cind uitam ceva, la fel, se intoarce in infinit..Nu stiu cum, sau de ce..Doar asa cred..Sau poate mi se pare, pentru ca nu stiu nimic despre acele infinituri din care vin, sau spre care se duc toate..Pentru ca eu sint atit de finit..Ca si tine..
Saturday, January 19, 2013
Precizia pasiunilor
Un pas..Faci un pas inainte..Apoi unul inapoi..Ai ajuns la locul initzial..Apoi unul stinga..Unul inainte..Unul dreapta..Inainte..
Faci pasi..Care se aduna..Faci un fel de balet patratic..Cu pasi pe toate axele plane..Care sint 2...X si Y.. Sau invers, ca le poti roti intre ele..Cum vrei..Da..Te deplasezi cu valori discrete..Adica determinate..Pleci din punctul A, ipotetic..Si ajungi in pct B..Probabil..Sau in C..Dar intre A si B nu ai mers pe un segment de dreapta..Ai mers altfel..Ai dansat liniar..Si ai parcurs spatiul..Ai calatorit si prin timp..Prin timp ai mers pe o dreapta.. Prin spatiu, nu..Spatiul are mai multe grade de libertate..Stiintific vorbind, are 6..3 deplasari pe axele principale, si 3 rotiri in jurul axelor principale..Orice translatie sau rotatie din spatiu e o combinatie vectoriala intre cele 6 initziale..E simplu..E exact..De asta si stiintele care se ocupa cu exactitatile se numesc stiinte exacte..Pentru ca-considera doar partea concret-obiectiva a realitatii perceptibile..
Dar se intimpla ca si cei care studiaza stiintele exacte sa aiba suflet, si sensibilitate.. Dar, care e mascata.. Pentru ca o demonstratie matematica, sau un calcul "ingineresc" nu au atasate in dreptul formulelor si intensitatea cu care un om simte..Iar lumea nu intelege pasiunea pentru abstract..Pentru ca nu o cunoaste.. Lumea vrea sa rezoneze la ceva ce poate sa priceapa..Si sa se entuziasmeze la trairi imediate si explicate pe intelesul tuturor..E normal..
De fapt, e adevarat..Ce ne trebuie noua educatie si cunoastere? Ca s-a dovedit ca-cunoasterea adevarului ne face nefericitzi..Dar, e la fel de adevarat ca adevarul ne elibereaza..Deci avem optiuni: ori fericire, ori adevar..Daca le-am putea combina pe amindoua ar iesi ceva interesant..
Friday, January 18, 2013
Anost
Miercuri oamenii sint cercuri..Bine ca nu sint poligoane regulate..Sau figuri 3D nedeterminate..Si daca miercuri sint asa, atunci in celelalte zile ce sint? Poate ca sint figuri de stil..Cu fitze si fente..
Habar n-am despre ce sa mai scriu..Simt ca ma invirt in cerc..In cercul celor de miercuri..Bine, acuma sincer vorbind, sint miliarde si miliarde de subiecte..Dar tre'sa ai si rabdare, si sa mai si faci efortul sa te gindesti la ceva..Sa-ti aduci din minte toate imaginile alea, si sa le faci parte dintr-un film..Pe care sa-l traduci in cuvinte..
Azi nu mai e fun..Toti vor lucruri ieftine si distractive..Nu mai e pasiunea pentru idei, si concepte, cum era.. Nu..Pen'ca venim de la servici obositi, si vrem sa vedem/citim ceva usor..Sa ne fie comod, sa ne relaxam.. Ca si asa ne streseaza la servici..Acasa sintem liberi sa ne simtim bine..Ziarele si tv-urile vineaza subiecte facilo-stupido-socante..Cine a divortzat, cine a mai dat coltzul, mitocanii gratuite, si absurditatzi..Asta e..
De fapt, na..Azi entertainerii sint la mare pretz..Aia de distreaza lumea..Restul nu mai conteaza..Ca si asa e peste tot o confuzie generalizata..Nu mai conteaza mai nimic..Toate vin si se duc asa, ca sa fie..Easy come, easy go..Si lumea se prosteste vazind cu ochii..De fapt, ce mai conteaza ce si cum? Ca oricum nu-i pasa absolut nimanui..Fiecare isi face numarul lui..Ca dintotdeauna..Nimic nou sub soare..
Habar n-am despre ce sa mai scriu..Simt ca ma invirt in cerc..In cercul celor de miercuri..Bine, acuma sincer vorbind, sint miliarde si miliarde de subiecte..Dar tre'sa ai si rabdare, si sa mai si faci efortul sa te gindesti la ceva..Sa-ti aduci din minte toate imaginile alea, si sa le faci parte dintr-un film..Pe care sa-l traduci in cuvinte..
Azi nu mai e fun..Toti vor lucruri ieftine si distractive..Nu mai e pasiunea pentru idei, si concepte, cum era.. Nu..Pen'ca venim de la servici obositi, si vrem sa vedem/citim ceva usor..Sa ne fie comod, sa ne relaxam.. Ca si asa ne streseaza la servici..Acasa sintem liberi sa ne simtim bine..Ziarele si tv-urile vineaza subiecte facilo-stupido-socante..Cine a divortzat, cine a mai dat coltzul, mitocanii gratuite, si absurditatzi..Asta e..
De fapt, na..Azi entertainerii sint la mare pretz..Aia de distreaza lumea..Restul nu mai conteaza..Ca si asa e peste tot o confuzie generalizata..Nu mai conteaza mai nimic..Toate vin si se duc asa, ca sa fie..Easy come, easy go..Si lumea se prosteste vazind cu ochii..De fapt, ce mai conteaza ce si cum? Ca oricum nu-i pasa absolut nimanui..Fiecare isi face numarul lui..Ca dintotdeauna..Nimic nou sub soare..
Thursday, January 17, 2013
Intre asteptari
E iarna, a trecut de mijloc, da tot e..Mai ninge, mai bate vinturile, ne mai gindim la Craciun, si la cit de repede a trecut..Ce veselie a fost, cita bucurie, cita mincare, ce atmosfera..A fost..Acuma nu mai e, fiindca a trecut..
Au trecut toate, de parca n-au fost niciodata..Iar e liniste..Prea multa liniste..A ramas sa ne mai holbam la vitrine, si sa ne amintim..
Asa e si viata noastra..Un sir de asteptari mari, luungi de tot, printre evenimente placute.. O trecere, asa, parca fara sens, spre ceva..
De fapt noi meritam mai mult..Cred..
Au trecut toate, de parca n-au fost niciodata..Iar e liniste..Prea multa liniste..A ramas sa ne mai holbam la vitrine, si sa ne amintim..
Asa e si viata noastra..Un sir de asteptari mari, luungi de tot, printre evenimente placute.. O trecere, asa, parca fara sens, spre ceva..
De fapt noi meritam mai mult..Cred..
Adevaruri si logici
Si miine e vineri..Si iar o sa fall in love with..Iar o sa recitam versuri care ne mai vin prin minte..Dar nu de alea complicate..Nu, doar de alea care ni s-au lipit de trairile imediate..Ce minune ca esti, ce mirare ca sint.. De fapt, ar trebui sa rescriem cam toate poeziile din lume, asa ca sa ni se potriveasca..Pai suna mai bine: ce minune ca esti, ce minune ca sint, ce minune ca ne-am intilnit:)..Si poezia sa se cheme, cum altfel, Minune.. Sau na, cu variante: ce mirare ca esti, ce mirare ca sint, ce mirare e intre noi..
Ce fabulos ca sintem, ce incredibil ca ne iubim..Sau, mai simplu: ce fabulos..Si aici se includ toate persoanele, plus iubirea dintre ele..Care, si ea, e fabuloasa, ca doar include tot..
Daaaaa, poezia ar trebui simplificata, asa ca sa includa pe toata lumea..Si toti sa inteleaga din ea ce vor.. Sau ce pot..Doar e arta, si arta e vazuta diferit, din punctul/punctele proprii de vedere..
Ce minune, ca ce mirare, ca sintem, am fost, si vom fi..Asta e mai matematic adevarata..Dap..Am folosit logica matematica, ca-sa generalizam citeva adevaruri din ipoteza..Adevaruri care se presupun a fi definite axiomatic, sau ceva..Dupa care, desfasuram demonstratia, in termenii logico-precisi din capul nostru..
Acuma, si daca mai amestecam logicile, ce asa mare chestie..Ca si logicile astea uneori sint clare, alteori nu, dar le folosim..Si ne plimbam printre ele, si prin notiuni liber, si alegem ce ne convine..Chiar daca la sfirsit toate se termina in coada de peshte..In fine..
Iar imi aduc aminte de scoala..Si de cit de silitori erau unii/unele...Mai mult unele..Care invatau pe de rost tot, absolut tot, stiau si virgulele, si asezarea in pagina, in detaliu..Eu n-am fost capabil de asa ceva..De aia m-am facut inginer..Ma rog..Dar am si eu calitatile mele..Mai ramine sa le descopar..In weekend fac o introspectzie.. Sau mai multe..Ca sa ma simt si eu mai sostificat..Sofosticat..Sositificat..Soti-fisticat..In fine, ai inteles contextul..Ca la mine, de joi imi intra mintea in vacantza:))
Ce fabulos ca sintem, ce incredibil ca ne iubim..Sau, mai simplu: ce fabulos..Si aici se includ toate persoanele, plus iubirea dintre ele..Care, si ea, e fabuloasa, ca doar include tot..
Daaaaa, poezia ar trebui simplificata, asa ca sa includa pe toata lumea..Si toti sa inteleaga din ea ce vor.. Sau ce pot..Doar e arta, si arta e vazuta diferit, din punctul/punctele proprii de vedere..
Ce minune, ca ce mirare, ca sintem, am fost, si vom fi..Asta e mai matematic adevarata..Dap..Am folosit logica matematica, ca-sa generalizam citeva adevaruri din ipoteza..Adevaruri care se presupun a fi definite axiomatic, sau ceva..Dupa care, desfasuram demonstratia, in termenii logico-precisi din capul nostru..
Acuma, si daca mai amestecam logicile, ce asa mare chestie..Ca si logicile astea uneori sint clare, alteori nu, dar le folosim..Si ne plimbam printre ele, si prin notiuni liber, si alegem ce ne convine..Chiar daca la sfirsit toate se termina in coada de peshte..In fine..
Iar imi aduc aminte de scoala..Si de cit de silitori erau unii/unele...Mai mult unele..Care invatau pe de rost tot, absolut tot, stiau si virgulele, si asezarea in pagina, in detaliu..Eu n-am fost capabil de asa ceva..De aia m-am facut inginer..Ma rog..Dar am si eu calitatile mele..Mai ramine sa le descopar..In weekend fac o introspectzie.. Sau mai multe..Ca sa ma simt si eu mai sostificat..Sofosticat..Sositificat..Soti-fisticat..In fine, ai inteles contextul..Ca la mine, de joi imi intra mintea in vacantza:))
Intre Joi si Vineri
Orasul s-a acoperit cu alb..Si-a schimbat doar culoarea..Temperatura a ramas tot gri..Oamenii tot gri, norii la fel..Bilciul s-a decolorat si el, odata cu promisiunile..Toate s-au schimbat..Sau poate au revenit la culoarea starii lor de baza..Gri..Cri cri cri anotimp gri, am uitat sa mai zimbim..Pentru ca locuind intre gri-uri, ni s-a transmis si noua boala gri..
Chiar, oare unde s-au ascuns restul culorilor? Hiberneaza si ele, pina la primavara, oare? Hm..Pai de ce sint dependente de temperatura? De fapt asa e, vad si eu dimineatza cind intru in masina congelata, si imi vine si mie sa fug inapoi in pat..E de inteles..Doar sintem sensibili..Nu toti, dar cei mai multi..Cei mai multi dintre cei mai multi, dintre cei mai multi..
Miine e vineri..Sintem cu 1 picior jumate in weekend..Traiasca libertatea!:))..De fapt e bine..Ca de miercuri-joi deja simtim mirosul de weekend..Iar vineri ii simtim si gustul..I'm in love the fridays..Ca na, simbata e extazul, si duminica-luni agonia..Sau invers..Dar vineri e delirul..Sintem plini de trairi eliberatoare:)) Ca la 23 August..Sau invers:))
PS Dap, toamna a zis poetul ca e gri, dar erea subiectiv, si melancolic, asa ca..
Sunday, January 13, 2013
A-mor
Povestile de dragoste sint, asa cum se si intituleaza, povesti..Pentru ca sint atiiiiit de pline de mistere, intimplari, trairi ultra-pasionale, ginduri, momente, etc etc si care se apropie mai degraba de un divin spiritual, decit de realitate..Daaa, o poveste de amor e plina de conflicte, de armistitii, de cuceriri, retrageri, explorari, etc etc..E o intilnire de gradul 14 intre 2 civilizatii diferite..Sau un joc pasional, al trairilor, duse dincolo de tot, dincolo chiar si de imaginatia fiecaruia..Sau e un contact al unor lumi, cu alte lumi..Lumi construite, cred, pe aceleasi valori fundamentale, dar cu viziuni putin diferite, ale fiecaruia, in parte..Artistii au reflectat amorul in toate felurile posibile si imposibile..Si inca nu l-au terminat de definit, sa zic asa..Mai sint multe de spus.. Enorm de multe..Iremediabil, chiar..
De fapt, probabil ca amorul asta are de 10000000000 de ori mai multe laturi decit are sufletul propriu..Cine stie..Si chestia e ca nu-l poti determina ce e, sau cum e, amorul..Pentru ca, a-l determina inseamna sa consideri, sa cunosti toate amorurile care au existat pe Terra..De cind au aparut fiintele constiente, sa zic asa..Ceea ce e, practic, imposibil..
Asa ca, amorul are semnificatie diferita pentru fiecare..E subiectiv..Si fabulos de complicat..Pentru ca se pot concepe un numar mai mare de variante de amor, decit numarul total al particulelor elementare din tot Universul..Iar noi traim, cit traim, doar o varianta din toate..Una dar buna:) Si care ne face sa simtim ca traim..
Amorul ramine complicat..O treaba de experti:)))
Saturday, January 12, 2013
Ipocrizii
Ma enerveaza prostia..Adica am alergie, ma face sa explodez..Nu mai suport idiotii cu idei putine si fixe, si care ma obliga sa gindesc, sau sa simt ca ei..Asta e imposibil..Si de-a dreptul incalificabil..Pai na..
Si, tabu-urile sint chestii de prostie..Bun, inteleg, sint anumite realitati sociale, care ne fac sa ne comportam intr-un anume fel..Asta e de inteles..Dar de ce e mai acceptabila violentza, decit nuditatea? Asta nu pricep.. Adica ma fac ca nu pricep, pentru ca imi dau seama de cita impocrizie e prin societatea asta..Bun..
Eu as da o lege, ca sa se interzica violentza, si cei care o fac, fie ca e cu pistoale, sau verbala, sau manifestata in toate formele ei, sa fie in afara legii..Clar..Afara cu impostura, si prostia..Sa ramina doar aia de au ceva idei in creier, si capacitati sa le construiasca..Restul, la gunoi..Iar mediocrii sa fie tolerati, doar..
Si as mai da o lege, ca sa fie legalizat nudismul..Dom'le, care vrea sa stea in pielea goala, sa fie lasat in pace.. Ce daca e nud? Ce daca nu are un corp asa cum apare prin reviste? E om, e normal, e firesc..Si nudistii sint mult mai draguti si deschisi..Ca ei au trecut de ipocriziile astea ale societatii..Si sint si curajosi, as zice..Plus ca ei nu cred ca ar face, sau ar vrea sa faca rau, cuiva..Nu..Ei doar isi traiesc viata lor..
Nu pricep de ce ar putea fi corpul omenesc interzis sa-l vezi? Ca doar toti avem picioare, miini, cap, git, sini, sex, piele, si toti comunicam..Bun, e adevarat ca sintem jenati sa aparem goi in context social..Dar nu e vina noastra..Pentru ca societatea ne-a impus sa gindim asa..Ma rog, sint timpuri, si timpuri..Daca ne gindim bine, omenirea a evoluat..Si costumele de baie de acuma, daca le-ar fi purtat cineva, cu, sa zicem, 50 de ani in urma, ar fi fost un mare scandal..Si asa e si cu nudsmul..Acuma nu e acceptat, inca..In fine..Mai vorbim peste 50 de ani..Cine mai apuca:))))))
Si, tabu-urile sint chestii de prostie..Bun, inteleg, sint anumite realitati sociale, care ne fac sa ne comportam intr-un anume fel..Asta e de inteles..Dar de ce e mai acceptabila violentza, decit nuditatea? Asta nu pricep.. Adica ma fac ca nu pricep, pentru ca imi dau seama de cita impocrizie e prin societatea asta..Bun..
Eu as da o lege, ca sa se interzica violentza, si cei care o fac, fie ca e cu pistoale, sau verbala, sau manifestata in toate formele ei, sa fie in afara legii..Clar..Afara cu impostura, si prostia..Sa ramina doar aia de au ceva idei in creier, si capacitati sa le construiasca..Restul, la gunoi..Iar mediocrii sa fie tolerati, doar..
Si as mai da o lege, ca sa fie legalizat nudismul..Dom'le, care vrea sa stea in pielea goala, sa fie lasat in pace.. Ce daca e nud? Ce daca nu are un corp asa cum apare prin reviste? E om, e normal, e firesc..Si nudistii sint mult mai draguti si deschisi..Ca ei au trecut de ipocriziile astea ale societatii..Si sint si curajosi, as zice..Plus ca ei nu cred ca ar face, sau ar vrea sa faca rau, cuiva..Nu..Ei doar isi traiesc viata lor..
Nu pricep de ce ar putea fi corpul omenesc interzis sa-l vezi? Ca doar toti avem picioare, miini, cap, git, sini, sex, piele, si toti comunicam..Bun, e adevarat ca sintem jenati sa aparem goi in context social..Dar nu e vina noastra..Pentru ca societatea ne-a impus sa gindim asa..Ma rog, sint timpuri, si timpuri..Daca ne gindim bine, omenirea a evoluat..Si costumele de baie de acuma, daca le-ar fi purtat cineva, cu, sa zicem, 50 de ani in urma, ar fi fost un mare scandal..Si asa e si cu nudsmul..Acuma nu e acceptat, inca..In fine..Mai vorbim peste 50 de ani..Cine mai apuca:))))))
Teme de iarna
E tot iarna, e tot iarna, e tot iarna..Bine ca e, ca daca nu era, nu se exista, si noi nu o percepeam asa..Da ea e, in continuare, acuma e pe la mijloc, si e frig, si e la fel de iarna, cita a fost anul trecut pe vremea asta.. Ca daca iarna nu e, nimic nu e..Adica na, ar fi putut fi o iarna de aia cu caldura multa si soare orbitor..Da nu e iarna de aia tropicala..Nu, e de ailalta netropicala..Facuta ca sa ne congeleze..Pai na..Nu te pui cu natura, asa cum nu te pui cu timpul..Ca chiar daca ai incerca, tot n-ai reusi..Asa ca..
Acuma sint puncte de vedere..Multeeeeeeeee..Multe de tot..O infinitate..Ca poti sa vezi iarna idilic, simbolistico-idealisto-eteric, plastico-elastic, sau realistico-publicistic, habar n-am..Adica sa transformi frigul si vintul si zapada intr-o chestie sublimo-artistico-interesanta..Sau na..Si sa vezi totul asa, ca o poveste, cu petreceri, brazi, impodobeli, veselie, cadouri, visuri, saaaau, din contra, ca un drum prin zapada, cind tot univerzul e contra ta..Acuma conteaza si pozitia ta fizica, cred..Ca una e sa fii la petrecere, inauntru, la caldura, si alta afara, si expus..Nuance..Pai nu?
Acuma, iarna e un anotimp, totusi..Care are lumile ei specifice, pe care si le arata si ea, cum poate, pe felia ei de timp..Si care cauta sa se bage in seama, stiind ca nu e prea populara, si ca, odata cu venirea primaverii lumea o va uita complet..Ca pe o diva iesita la penzie..
Dar, sa nu ne ambalam, un cintec vesel sa cintam..Chiar, unde au disparut colindele, si veseliile, si obiceiurile alea arhaice? Ca au disparut de parca nici n-au existat..Noi ce mai facem inca 1/2 de iarna? Stam deprimati sa privim cum trece timpul, doar? Asa, fara scop? In bataia vintului? Eu zic sa mai inventam niste sarbatori.. Cu cit mai multe si mai dese, cu atit mai bine..Sa facem dom'le petreceri tematice..Cu de toate pentru toti.. Pai ori ne distram ori ce naiba..Ca sa dam vietii asteia un sens..Cit de cit..Cre'ca..
Acuma sint puncte de vedere..Multeeeeeeeee..Multe de tot..O infinitate..Ca poti sa vezi iarna idilic, simbolistico-idealisto-eteric, plastico-elastic, sau realistico-publicistic, habar n-am..Adica sa transformi frigul si vintul si zapada intr-o chestie sublimo-artistico-interesanta..Sau na..Si sa vezi totul asa, ca o poveste, cu petreceri, brazi, impodobeli, veselie, cadouri, visuri, saaaau, din contra, ca un drum prin zapada, cind tot univerzul e contra ta..Acuma conteaza si pozitia ta fizica, cred..Ca una e sa fii la petrecere, inauntru, la caldura, si alta afara, si expus..Nuance..Pai nu?
Acuma, iarna e un anotimp, totusi..Care are lumile ei specifice, pe care si le arata si ea, cum poate, pe felia ei de timp..Si care cauta sa se bage in seama, stiind ca nu e prea populara, si ca, odata cu venirea primaverii lumea o va uita complet..Ca pe o diva iesita la penzie..
Dar, sa nu ne ambalam, un cintec vesel sa cintam..Chiar, unde au disparut colindele, si veseliile, si obiceiurile alea arhaice? Ca au disparut de parca nici n-au existat..Noi ce mai facem inca 1/2 de iarna? Stam deprimati sa privim cum trece timpul, doar? Asa, fara scop? In bataia vintului? Eu zic sa mai inventam niste sarbatori.. Cu cit mai multe si mai dese, cu atit mai bine..Sa facem dom'le petreceri tematice..Cu de toate pentru toti.. Pai ori ne distram ori ce naiba..Ca sa dam vietii asteia un sens..Cit de cit..Cre'ca..
Vocile imediate
Sint unele chestii cu lipici..Adica nu sint citate, sau maxime, sau minime, sau ceva ultra-inteligent..Sint chestii.. Pe care, la o prima vedere le taxezi clar: dom'le, e stupide..Ce sa mai vorbim..Si, totusi, se lipesc..E un cintec folk de zice asa: "din prea mult, sau prea putin/ as mai bea un strop de vin/ si o ceasca de cafea/ ori mai buna, ori mai rea/ si-apoi ce-o mai fi, om mai vedea"..Nu e filosofie, clar..N-are idei de alea maretze, care sa rastoarne lumea..Dar e atit de reala..E din cotidianul nostru..Si n-ai cum sa-l contrazici..Plus ca e spusa simplu, e clara, simpla, direct, si e valabila oriunde, oricum, oricui..Adica e universala..Are toate mirodeniile pentru a-ti intra direct in suflet..Chiar daca zici, dom'le eu sint un tip sofisticat, nu las nivelul jos, stau in sferele mele..Ete na sfere, ca omul ti-a zis o chestie care, fara sa fie fitzoasa, e imediata, si o cinti fara sa vrei..Simplu si la obiect..Si iti vine in minte, ca vrei sau nu vrei, in toate situatiile posibile si imposibile: dimineata cind esti un zombie, la servici cind te enerveaza un bou, la servici cind alt bou face o nefacuta de-ti vine sa cazi pe jos de ris, dar te abtzii, ca ai maniere, apoi seara cind conduci spre casa, noaptea cind esti gata sa adormi, etc..Si nu poti decit care pentru ca sa zici: dom'le maaaaare chestie..Ce bine le zice omul..
Am vazut, de curind a murit un regizor roman, cam controversat, ca a creat nush ce filme, cu nush ce pupincurisme la sistemul dictatorial, etc etc..Bun, sint de criticat multe, da' trebe puse in balantza toate..Si asta e valabil pentru toate creatiile din perioada aia sinistra..Pai daca nu laudai sistemul, nu aveai nici o sansa.. Fara dubii..Trebuia sa spui ce era musai, ca asa cerea Ceashca, iar printre rinduri mai bagai diverse chestii de viatza, sau sopirle..Da' trebuia ce creai sa fie bun, sa placa la public..
Sa punem in balantza iar, ce s-a facut atunci, cu ce se face acum..Bun, acum e alt context, sintem in reculul dupa comunism, blabla..Dar ce se construieste acum e mai degraba sinistro-stupid, e lipsit de viatza aia reala pe care o gaseam in "operele" de pe vremea dictaturii..Acum vedem chestii seci si absolut cretine..Asta in situatia in care e o libertate deplina in orice..Inclusiv in a scrie opere absolut geniale pline de adevaruri care nu se puteau spune inainte de 89..Pai ce fel de evolutie e asta bre? Evoluam spre ce? In fine..Noi sintem foarte buni critici, de fapt..Si criticam orice, fie ca e bun, sau rau..Asta e ok..Dar trebuie si criterii, si valori.. Ca nu poti sa arunci cu mirlanii in oameni care, totusi, au construit ceva, cit de cit..Pai daca si pe astia ii facem carne de mici, cu ce mai raminem, dupa?
Plecasem de la un cintec, in care se zicea ceva despre ceva..Si am criticat, un timp, dupa care ne-am lasat in armoniile cintecului..Si ni se parea ca ne plimbam prin orasul cu tei, si ca vedeam si partile frumoase ale lumii asteia..Asa cum e ea..Sau asa cum ni se pare ca e..Dar cu imagini frumoase..
Friday, January 11, 2013
Vise visuri
Sintem pe fundul unui ocean de aer..Si deasupra unui ocean de apa..Deci, practic, inotam..Sau plutim..Desi, daca privim imprejur, stam pe o suprafata solida..Si mergem..Sau stam..Lipiti cu glue gravitational, sa zicem asa..
La fel, si in viata..Uneori mergem, uneori stam..Uneori meditam, la lucrurile clare si stabile..Sau ne lasam gindurile sa ne zboare haotic, prin minte..Avem stari..Avem si sentimente lipite de ginduri..Sau ginduri lipite de senzatii si perceptii..Sau sentimente de perceptzii..Sau toate legate, sau nu, de toate..Si, fie ca se misca ele imprejurul nostru, fie ca ne miscam noi fata de ele, daca e sa privim stiintific, aceeasi miscare relativa e.. Tine de sistemele de referintza..Unul care e al nostru, propriu, si cel mai important..Iar celelalte sint celelalte..
In sistemul meu de referintza e mai comod..Ca si cind as sta in pat, pe intuneric, si as vizualiza..Ceva, orice.. O plimbare de iarna, prin zapezi, sau una de toamna prin orasul fara locuitori..Un zbor, o cadere libera, o calatorie fantastica spre centrul galaxiei..Sau un amor posibil..Ca si amorul e parte din ce sintem..
Mie asta mi se pare cel mai fantastic, sau poate imi place doar mie..Sa vizualizez..Sa-mi fac propriile mele filme, in mintea mea, asa cum vreau eu..Si asa, special construite, ca sa-mi placa cel mai mult..
Desi, cred ca fiecare isi are propriile filme..Doar visam cu totii, noaptea..Si mai frumos, si mai putin..Dar continuam..Asa sintem facuti, cred..
Sunday, January 6, 2013
Noi
Timpul, cum am vazut, e regele lumilor..A fost deasupra, si ne-a privit..El a cucerit in toate bataliile..
El, Timpul a vazut tot universul..A vazut marirea si decaderea..Si, a continuat sa priveasca..
Noi sintem cei care am lasat urme de pasi pe strazi, urme de priviri pe cladiri, urme de amintiri pe locuri..Noi, cei care am trait intr-un anume fel, intr-o anumita perioada de timp..Noi..Cei cu trairi legate de momente sculptate ca amintiri, atunci..Noi, cei cu trupuri schimbatoare, si suflet plutitor..Noi..Eu, tu, el, ea..
Trairile noastre ne-au invatat sa zburam..Am invatat sa alergam, sa decolam, si sa traim prin aerul rarefiat de sus..Am invatat sa supravietuim incercarilor..Si sa privim inainte..Cumva..
El, Timpul a vazut tot universul..A vazut marirea si decaderea..Si, a continuat sa priveasca..
Noi sintem cei care am lasat urme de pasi pe strazi, urme de priviri pe cladiri, urme de amintiri pe locuri..Noi, cei care am trait intr-un anume fel, intr-o anumita perioada de timp..Noi..Cei cu trairi legate de momente sculptate ca amintiri, atunci..Noi, cei cu trupuri schimbatoare, si suflet plutitor..Noi..Eu, tu, el, ea..
Trairile noastre ne-au invatat sa zburam..Am invatat sa alergam, sa decolam, si sa traim prin aerul rarefiat de sus..Am invatat sa supravietuim incercarilor..Si sa privim inainte..Cumva..
Gest
Bun, totul e un joc, asa ca in viata..In care trebuie doar sa rezisti fortzelor centrifuge din spirale..Nu e nimic extraordinar..Un gest simplu..Ca un reflex..
Binocular
O rotire, o traiectorie, un balet, o succesiune de miscari care te obosesc, si, care, par absurde..De parca vin din alte euri..Obscure..
Un timp, un sir de amintiri amestecate, armonii, si ritmuri..Care se suprapun..Ca cevauri pe care nu mai cautam sa le intelegem..Cumva..
Viata mai explodeaza imprejur..Se amesteca cu realitatile din mintile tuturor..Pluteste fara cuvinte..Armoniile bat ritmurile inimilor unor suflete necunoscute..Simt ca zbor..Si ca ma arunc de sus, direct in ocean, cu aceeasi viteza..Ca sa simt ca plutesc, un timp..Ca sa decolez iar..Fara sa sesizez de ce..
Unde pornim, de aici? Si de ce o facem? Cine ne fixeaza traiectoriile?
Printre contururi
Stii, as fi putut fi altceva..Stiu ca stiai..Ca stiam..Ca stiam ca nu am stiut ce stiu..Pentru ca nu mi-a aratat nimeni, niciodata..Si am mers asa, orbecaind, printre ceilalti..Palpind formele dimprejur, si mai cautind caldura, in intuneric..
Stiu, si tu ai cautat, si nu ai gasit..Stiu, semanam..Si ne cautam, si inca nu ne gasim..Un timp..
Departe, undeva
Emotiile sint amestecate..Asa ca lumea..Fara inceput, fara scop..Sau sens...Emotii doar atasate de locuri, si timpuri..De ce am simtit..Asa, ca si cind as fi visat..Sau, cind mi-as fi imaginat..
Sint timpuri cind te simti puternic, si cind crezi ca poti cuceri orice..Asa cum sint sint perioade cind esti atit de slab si neajutorat..Cu dureri multe, si insingurate..Si, cind ai vrea sa mori, si sa fii uitat..Sa dispari, asa, simplu, tu..Si sa nu mai faci sa doara si alte suflete..Sa pleci din lume, nestiut, asa cum, poate, ai trait..
Uneori viata doare..Tare..Si te simti o umbra..Un ceva care a tot plutit, pina s-a evaporat.. O umbra a ce si-a dorit, dar nu a putut sa fie..O umbra..
Stiu..Cit traim trebuie sa demonstram..Dar mai si obosim..Si vrem sa uitam de toate, si sa fugim..Departe..
Stiu, inca nu e timpul..Dar cind e?
Sint timpuri cind te simti puternic, si cind crezi ca poti cuceri orice..Asa cum sint sint perioade cind esti atit de slab si neajutorat..Cu dureri multe, si insingurate..Si, cind ai vrea sa mori, si sa fii uitat..Sa dispari, asa, simplu, tu..Si sa nu mai faci sa doara si alte suflete..Sa pleci din lume, nestiut, asa cum, poate, ai trait..
Uneori viata doare..Tare..Si te simti o umbra..Un ceva care a tot plutit, pina s-a evaporat.. O umbra a ce si-a dorit, dar nu a putut sa fie..O umbra..
Stiu..Cit traim trebuie sa demonstram..Dar mai si obosim..Si vrem sa uitam de toate, si sa fugim..Departe..
Stiu, inca nu e timpul..Dar cind e?
Saturday, January 5, 2013
Do love, figure out later
Ne intoarcem intotdeauna la esentzele trairilor noastre, dupa ce valurile ne-au mai aruncat pe tzarmuri straine.. Ne intoarcem la noi-insine, si la adevarurile pe care le stiam..La stabilitatea de atunci..
Vezi tu, am mai trecut si prin amintirile celorlalti, si ne-am simtit bine, a fost cald si confortabil.. Ne-am jucat cu cearceafurile si fetzele de perne din paturile ale caror forme le-am stiut atit de bine..Ne-am batut cu perne, ne-am giumbushlucarit, ne-am tras de nas si de urechi, ne-am strimbat la ceilaltzi, am facut desene stilizate cind o fatza era un cerc cu un arc si doi ochi nedeterminatzi, iar corpul si membrele niste linii care plecau de la cap si se terminau nicaieri..Am zimbit strimb cind cadourile nu erau comestibile, si am plins cind vedeam la tv imagini cu copii bolnavi..Am trait iubind ce nu stiam cum se cheama, exact..Am privit, si am cautat, cumva sa intelegem..
I can't make you love me if you don't, spune dl George Michael, si are asa de mare dreptate..Nu poti iubi daca nu simti ca omul din fatza ta e si in gindurile tale..De fapt, cred ca nu e obligatoriu sa iubesti..E doar o alternativa..Si poti iubi din 1001 motive..Sau nu..Si, la fel, poti sa fii iubit, si sa nu iubesti, desi omul care o face are toate calitatile..Iubirea e libera, nu se poate cuantifica..Tine de ce simtim acolo, in adincimile nespuse ale sufletului..Stiu, uneori nu e corect sa nu iubesti, sau sa nu fii iubit, dar asta e..Sufletul alege, gindirea i se supune, cumva..E mai presus de terestru..Tine mai mult de stele, galaxii, si universuri..
If you don't, I can't make you love me..I can only show myself, as I show me to the others..Thy feelings belong to who you think is real..For ya..Knew it..Then, and now..Somehow..
Vezi tu, am mai trecut si prin amintirile celorlalti, si ne-am simtit bine, a fost cald si confortabil.. Ne-am jucat cu cearceafurile si fetzele de perne din paturile ale caror forme le-am stiut atit de bine..Ne-am batut cu perne, ne-am giumbushlucarit, ne-am tras de nas si de urechi, ne-am strimbat la ceilaltzi, am facut desene stilizate cind o fatza era un cerc cu un arc si doi ochi nedeterminatzi, iar corpul si membrele niste linii care plecau de la cap si se terminau nicaieri..Am zimbit strimb cind cadourile nu erau comestibile, si am plins cind vedeam la tv imagini cu copii bolnavi..Am trait iubind ce nu stiam cum se cheama, exact..Am privit, si am cautat, cumva sa intelegem..
I can't make you love me if you don't, spune dl George Michael, si are asa de mare dreptate..Nu poti iubi daca nu simti ca omul din fatza ta e si in gindurile tale..De fapt, cred ca nu e obligatoriu sa iubesti..E doar o alternativa..Si poti iubi din 1001 motive..Sau nu..Si, la fel, poti sa fii iubit, si sa nu iubesti, desi omul care o face are toate calitatile..Iubirea e libera, nu se poate cuantifica..Tine de ce simtim acolo, in adincimile nespuse ale sufletului..Stiu, uneori nu e corect sa nu iubesti, sau sa nu fii iubit, dar asta e..Sufletul alege, gindirea i se supune, cumva..E mai presus de terestru..Tine mai mult de stele, galaxii, si universuri..
If you don't, I can't make you love me..I can only show myself, as I show me to the others..Thy feelings belong to who you think is real..For ya..Knew it..Then, and now..Somehow..
Schimbari
Cind lumea arde, mai simti in gura gustul de cenusa..Chiar daca..
Imprejur e acelasi orizont..Si la asfintit, si la apus..Aceleasi culori repetate, de atitea miliarde de ani..
Viata e o suma de imagini, in miscare..Ca un film..In care technologia sugereaza realitatea..O realitate-reala, care e paralela cu propria noastra realitate..Pentru ca realitatea-ideala din mintea noastra e altfel..
Chiar, oare cum ar fi o lume utopic-ideala? Cum arata paradisul din noi? Cum sint oamenii din lumile imaginate?
Nu stiu, eu nu sint genul care sa poata conduce oameni, sau care sa fie prietenos-abil-diplomat..Nu pot sa fac compromisuri cu mine, sau cu ceilalti, pentru ca am fost educat sa respect adevarurile stiintifice..Nu stiu sa laud, imi e jena sa critic, nu pot sa jignesc..Pentru mine ceilalti sint fiinte cu capacitati diferite..Mai mult, sau mai putin educati..Unii prietenosi, altii mai rai..Fiecare, justificat, intr-un fel..
Noi traim intr-un anumit nivel al societatii..Care se schimba, continuu..Daca m-as fi nascut in alt spatiu, si timp, as fi fost cu totul altul..
Am trait intre lumi, intre societati diferite..Si a trebuit sa ma adaptez, sa invat valori sociale diferite..Desi eu am ramas acelasi..
Pasiunile atingerilor
Multi spun cuvinte..Multe cuvinte..Isi pun haosul din minte in vizualizari..Mai mult sau mai putin absurde..Isi construiesc o existentza..O viata paralela..O lume-alternativa complet diferita, in care ei sint eroi-eroici capabili sa salveze universul..Dar, care, sint abjectizatzi de meschinariile infamilor nerecunoscatori..Na..
Bun, ca traim in acelasi bilci, da, adevarat..Doar ca realitatile-imaginate ale unora-pretinsi sint complet diferite de cele din stiintzele-stiintze, si asta e adevarat..Ca doar si dileala e unica..Nu sintem toti cu aceleasi simptome..3Ha..
Bine, ne-am adaptat..Am invatat sa simulam ca acceptam dileala generala, si de caz..Am invatat sa nu bagam in seama cum urla lumea a pustiu..Am invatat sa o luam de la capat, sa mergem pe drumuri noi, oricit ar parea de grele..Sa avem rabdare..Si sa nu constientizam decit lucruri pe care le putem recunoaste..
Sintem intre ginduri si miscari reproduse..Intre rinjete sinistre, si amintiri pline de lumini autentice..Sintem in mijlocul tuturor..Copiem si noi miscari, si atitudini, in oglinda..Pentru auto-protectie..
Am pastrat adevarurile din noi pentru acele momente..Cind putem fi sinceri..
Definitii
Lumea e un cerc..O spirala turtita..O galaxie microscopica..Un circ repetabil..Un tablou in 3D in care formele evolueaza..O monstruoazitate cu accente colorate, de sublim..Un bilci..O sala de petreceri..Un magazin de iluzii..O suma de amintiri cu parfum de trecut si gust amar..O maaaare trecere..O plimbare prin muzeele vietilor celor cunoscuti..Un pas..Un drum prin necunoscut..O enigma..O intrebare..O filosofie nedescoperita..Un gind..Un mecanism infinit complicat..Un extaz agonic..O pasiune..O clipa..O atingere..O explicatie..O demonstratie complicata..O reintoarcere..O intelegere..O experientza..O explorare..O percepere proprie..Un timp..Un balet irepetabil..O scena..O relatie..O iubire..O prietenie sincera..Un contact cu o opera..O cunoastere subiectiva..O armonie unica..O atractie-respingere..Un adevar..O lumina..Un zimbet..Un gest..Un inceput..Lumea e un cerc..
Lumea poate fi si opusul celor spuse..Sau, sa zicem, ca inlocuim notiunea lume cu notiunea om, reluind definitia..Sau om, cu, adevar, viata, timp, etc etc..Toate, dupa cum vedem, le putem defini prin toate celelalte.. Depinde de noi sa fixam adevarul..Sau adevarurile pe care le putem intelege..Sau pe care vrem sa le intelegem..
Un timp unic
Muzica se aude mai slab, parca..Armoniile s-au mai rarit..Apoi s-au retras..Sala a ramas goala, dupa ce lumea a parasit petrecerea..Usile s-au inchis, luminile s-au stins, zgomotele au disparut..S-a oprit miscarea, viata, pasiunea..Timpul parca a plecat si el, odata cu ultimele zimbete, si urari..Prin ferestre mai trec razele lunii..Se mai disting mesele, scaunele, tacimurile ravasite pe mese, coloanele, peretii..E atita liniste..In aer parca au mai ramas ecourile..
O petrecere e si un mare spectacol, in care ne jucam intens, propriul rol..Traind scenele concentrat.. Comunicind celorlalti viata si manifestarile propriilor euri..Cu mai mult, sau mai putin talent, dar cu putere, si determinare..Pentru ca acolo, pe acea scena, rolul nostru e forma imaginata a propriei noastre libertati.. Care are atitea culori..Cu mult mai multe decit pe scenele gri, din cotidian..
Apoi, dupa ce cortina se lasa, urmeaza un mic ritual al imbracarii, aranjarii hainelor, al urarilor veselo-extaziante..Se pupa zgomotos oricine cu oricine, se dau miini cu miini, se imbratiseaza patetic toti cu toti.. Dupa care, pleaca, fiecare inapoi spre viata si realitatea lui..Pe aceleasi drumuri, cunoscute, prin zapada.. Aceleasi drumuri, dar altfel, cu mintea plina de detalii picante..Si cu retrairi, povestiri a ce a fost, cit de frumos-sublim-magnific s-au petrecut toate, si cite vom mai redescoperi, vorbind, in zilele ce vor veni..
Probabil ca asa ne justificam in mintea noastra, existentza..Cu ce, si cum am folosit timpul..Dind vina uneori si pe societate, situatie, care ne-au limitat, pentru ca altfel, oooooo, am fi cucerit galaxiile..Toate..
Din nou
Au plecat si sarbatorile, gata cu veselia, de acuma am ramas cu frigul..Si cu unele mici furtuni care ne mai viziteaza sa ne mai vada daca sintem tot asa de singuri..
Iarna asta e o stare de spirit a naturii, cred..Care ni se transmite si noua, fie ca vrem, sau nu..Im prejur vedem aceleasi zapezi, cu aceleasi urme de pasi..Aceleasi strazi pustii, aceeasi raceala..Aceleazi ziduri transparente..Dar e alb, inca..Lumea e ca o imensa foaie de hirtie..Pe care vom incepe iar sa ne scriem trairile..
A venit un nou inceput de an..Sa vedem cu ce vom umple anul asta..
Subscribe to:
Posts (Atom)