Suflete in spatziu timp

Lumea e un amestec de stiluri, moduri, atitudini, interese. Toti sint pentru ei, si cauta asocieri cu oameni ca ei, asa cum si noi cautam ceva, in societatea asta complicata. E ceva in tot cevaul asta care ne inconjoara, si, din care luam cite ceva, ca sa reprezinte ceva, pentru cei care sintem, ca ceva, noi. Totul e absolut la fel cum a fost inainte. Viata e la fel de cum a fost, ca ceva, ce, inca, ni se intimpla. Lumile se schimba intre ele, asa dupa cum cere entuziasmul de moment. Si eu ma alatur lor, mai spun ceva, ca sa ma simt ca am, cu ele, ceva in comun. E normal, ca sint om, si ma mai entuziasmez, cind, si cind. Dar substantza persista. Locurile si lucrurile fundamentale ramin aceleasi. Doar aparentzele difera. Forma nu modifica fondul, prin oricite schimbari ar trece. Avem acelasi eu, si evoluam constant, ca sa devenim altceva, aparent, in forma. Pentru ca eurile ne ramin stabile. Sint singur. Ieri am fost sa ma plimb pe nava, ca sa vad toamna cea terestra cum a venit si aici. In parc e la fel de liniste. Copacii au ingalbenit, si vintul sufla prin locurile cindva pline de o lumina calda. Mai sint urme de oranj, si verde. Si un pic de rosu chiar. E ca acolo, ca acel acolo definit de imaginile in 3 dimensiuni, si care ne cam bintuie prin ginduri. Acolo acela visat, cind privim infinitul asta intunecat plin de stele stralucitoare. Care ma face sa-mi sar din eu-insumi, si sa ma declar ridicol. Mai ridicol decit ce vad. Cit sa ma faca iar sa sar din mine, si sa ies pe aleile astea din parcurile care seamana cu ceva ce a existat, demult, pe planeta noastra mama. Si mi-am luat pasii in spinare. Am haladuit peste tot. Aveam in minte doar visurile din orasul de noapte. Am gasit o terasa, parca eceeasi, pe marginea unui acelasi lac. M-am asezat pe un acelasi scaun, ca sa pot privi in liniste imprejurimile. A venit la mine o domnisoara, ca sa imi ia comanda. I-am zis sa-mi aduca un vin rosu intarit. Am stat sa privesc, pina a revenit cu o sticla, pe care mi-a aratat-o ostentativ. Am gustat vinul, cum se face, si am invitat-o sa stea linga mine. A acceptat, pentru ca eram un client, si pentru ca ii promiteam un tip. Si am inceput sa-i vorbesc. Vezi, domnisoara, sintem pe linga un lac. Si lacul asta seamana cu ceva ce a existat undeva, cindva pe o planeta. Iti spune ceva cuvintul Terra? Parea confuza. Terra? Da, sigur, e o planeta din sistemul solar, mi-a spus. Bravo, deci stii ca ce exista e o replica. Replica a ce? m-a intrebat. Replica la original, domnisoara, la un loc care e real. Mi-a raspuns ca nu a stiut, ca ea s-a nascut pe nava. Bine, pe nava, dar nava asta de unde isi are originile? De undeva, mi-a zis, dar asta e un loc prea indepartat. Da? Cit de indepartat? i-am spus. Nu stiu, mi-a zis, e ceva care vine de dincolo de legendele pe care le povestesc cei ce vin sa bea aici un vin rosu. Si cine, si cum a vorbit de legendele astea? am intrebat-o. Nu stiu, a zis, mai sint oameni care spun aici tot felul de lucruri, dar nu stii daca sa le crezi, pentru ca unii oameni inventeaza. Ce inventeaza? Nu stiu, a spus, ceva ce tine de alte spatzii, si timpuri, ceva ce pare imaginat. Si eu cum par? am intrebat. Nu stiu, pari ok, un om care vine sa priveasca peisajul, si sa bea un vin rosu. Ca un trecator. Domnisoara, trecatorii au fost demult, ei au construit lumile de dinainte, eu de ce as semana cu ei? Pentru ca asa pari, un trecator ratacit, care revine sa vada daca lumile sint conforme. Asta m-a distrat. Eu si lumile conforme sint ultima inventzie. Domnisoara, esti imaginativa, eu sint un fel de urmas al trecatorilor. N u am capacitatea lor. Daca par asa, asta ma flateaza, si ma face sa va cer o intilnire, undeva pe malul unui alt lac, la o alta terasa. Si, asta a fost. Ne-am intilnit mai tirziu. Ne-am povestit vietzile, in amanunt. Mi-a zimbit, mi-a ris, s-a distrat bine cu ce-i povesteam. Am ramas impreuna un timp. Eram la fel. Aveam acelasi gen, si acelasi stil. Ne simteam atit de bine, impreuna. Ne spuneam orice, ne povesteam orice, din ce am trait. Simteam ca ne iubim. Ne mai si certam, pe tot felul de prostii. Apoi visam impreuna, cu ochii deschisi. Spuneam limpede ce simtzim. apoi au urmat despartziri, urmate de reintoarceri. A fost intre noi toata istoria omenirii. Ne-am si tradat, ca sa ne dam seama de greseli. Ca sa intelegem cine sintem, in locul asta, si timpul asta. Si ca sa intzelegem ca distantzele dintre noi pot fi cind mai mici, cind mai mari, pentru ca asa sintem. Acum sintem, parca, la fel. Timpul ne-a vorbit, pe limba lui, si noi, intre noi, am vorbit pe limba noastra. Pentru ca sintem ce sintem. Ochi in ochi, si atingeri relative. Un om, un stil, alt om, alt stil. Ramine sa vedem cum ce gindim, si simtzim ne va face sa fim impreuna, inca.