Lumile sint calde, calme, si conforme. Asa le e tabloul, facut acum ceva timp. Tabloul lor, facut de mine, in 3D, pe computer. Un tablou holografic, care imi arata lumile in toata splendoarea lor raspindite prin toata cabina mea de pe nava. Bine, lumile sint al naibii de complicate, si de inter-conectate, dar eu le-am dat o forma artistica, dupa viziunea mea. Poate o forma ultra-simplificata, ca sa imi dea un fel de implinire, si de traire speciala, ca de simbata seara. Acum le am pe toate suspendate, luminoase, ca sa le vad mai bine in intunericul cabinei. Ma plimb printre ele, si ma simt ca si cind as fi un super-gigant spatzial. Apoi ma uit pe fereastra la stele. Ce show urias e dincolo. Unul real, cu stele de toate marimile, cu gauri negre, stele neutronice, planete, asteroizi, praf cosmic. La o scara uriasa. E uimitor, si la fel se inspaimintator, mai ales cind vezi cum devoreaza gaurile negre orice, si le aduc la neant. Adica le fac parte din ele. Daca universul ar fi adunat, probabil gaurile negre ar inghitzi tot, chiar si alte gauri negre, pina totul va deveni pustiu. Dar, se pare ca totul e in expansiune, si obiectele cosmice scapa, pe moment. Galaxiile vor fi absorbite cu totul de gaurile negre masive, din centru. Asta daca nu se vor ciocni de alte galaxii, si ceva material va fi expulzat. Orice e posibil, in cosmosul asta fara de margini. Sint curios ce vor face oamenii. Poate vor reusi sa populeze alte planete, sau poate vor ramine pe navele lor, intr-o eterna cautare. Cine poate sti? Viata noastra e atit de scurta fata de tot. Sintem firimituri de timp haotic pierdute, care isi traiesc vremurile cum cred ei, si fiecare e o lume de lumi constienta de propria trecere. E trist, dar toti avem aceeasi soarta, nu e nimeni mai bun, chiar daca pare altfel. In fine. Astazi am avut o zi superba de toamna. Cu un soare artificial uimitor, si cald, cu robotzi zimbitori, si fiintze inveselite de asa o stare generala de bine. Toamna asta artificiala e la fel, parca, cu cea de pe pamint. Copacii se comporta fix la fel, li s-au ingalbenit frunzele, unele au mai cazut, luate de vintul artificial, care e un pic mai racoros, e adevarat. Mai sint zile ploioase, sau mai intunecate, si orasul meu e si el intr-o stare de trecere. De la etajul 1234 vad totul ca si cind as zbura, si toata viata de dedesubt ca pe o macheta vie. E fun. In cabina mea lumile au inceput sa se miste. Am lasat computerul sa le dirijeze. E un spectacol grandios. Si muzica e la fel de speciala. Am ales o simfonie a sferelor, compusa tot de computer. Imi aduce aminte totul de un joc al ideilor, la o alta scara. Sau la ce imi venea prin minte ieri, la un vis programat prin orasul de noapte, in busul meu standard. Programatorii ma intreaba tot timpul de ce nu vreau sa zbor pe deasupra orasului, ca sa il simt. Le-am spus ca ce ma intereseaza e sa vad totul de jos, ca sa vad totul marit, si sa pot interactziona si cu eventualii calatori, din bus. Pentru ca asta e ce ne umple constiintza, contactul cu ceilaltzi. Altfel ar fi totul mult prea technic, si sec. Si am avut o surpriza. M-am intilnit cu o prietena a Tianei, tipa din Muzica Noptzii. Am vorbit de multe, si mi-am adus aminte cu placere, de unele lucruri. Si de ea, ca ea a fost, pentru mine, cea mai dragutza fiintza. Dar si complicata, e adevarat, ca trairile ei ma faceau sa ma simt ca un copil. Ma inconjura cu sentimente pe care nu prea le intzelegeam, si asta ma confuza. Dar asta a fost demult, ea ramine un loc al eternei reintoarceri sufletesti, atunci cind ma simt depresiv. Pentru ca mi se mai intimpla. Apoi mi-am adus aminte de inginerul ala, Florin, omul cu amintirile profunde ale orasului. Ar trebui sa le spun programatorilor sa-mi pregateasca o intilnire cu el. Il cunosc bine, din descrieri, dar ar fi interesant cum ar privi el lucrurile din viitor. Si cum m-ar privi pe mine, pentru ca semanam. Poate am putea deveni prieteni. Eu un real, cu el, o constiitza din computer. Reconstruit identic, clonat digital. Sper sa nu ne certam, desi e posibil si asta, dar, si asa, dupa un timp simt ca am ajunge la un fel de consens, pentru ca avem strategii asemanatoare. Ar fi interesant. Suflete conectate peste timp.
No comments:
Post a Comment