Expus

Ma gindeam la mai multe zilele astea de weekend, si am mai intrat pe facebook. Uneori ce vad acolo imi da stari nasoale, rareori ma bucura ceva, dar mai sint si de astea, mai ales unele posturi ma pot surprinde, cu imagini artistice, si cuvinte care sa spuna ceva inedit, ca, in rest e multa vorbarie fara rost, ba, chiar plina de un fel de venin brutal. Si ma supar pe facebook, desi el nu are nicio vina, de vina sint oamenii care scriu porcarii. In fine, rautatea e reprobabila, nu e de acceptat, ca am vazut cum te poate atinge. Problema ei e ca vine la pachet cu prostia. Si cind zici prostie, zici un intreg univers de nasoale. Pentru ca una e sa vezi un om normal, cu un defect, si alta e sa vezi un prost cu acelasi defect; pe primul incerci sa-l accepti, dar pe al doilea e foarte greu sa il tratezi la fel, pentru ca prostia strica orice. Cred ca de asta mi-a si fost greu sa-mi gasesc partenera, ca-s prea critic cu defectele, mai ales daca sint pe un fond de prostie. Si prostia e super-abundenta. Peste tot, pe unde te astepti, si pe unde nu. Uneori ma gindeam ce legatura e intre prostie, si naivitate. Probabil ca naivul e tratabil, chiar daca nu stie, poate invatza, cu putin efort, si redeveni un om standard, pe cind prostul e iremediabil pierdut, netratabil; sau poate ca se poate recupera si prostul, dar cu un efort urias de vointza, cu mult mai mare ca cel necesar naivului. Asa cred eu personal, ca nu m-am dus sa caut definitiile pentru prost, si naiv, in dex, ca sa nu-mi pierd entuziasmul, hahaha, sau sa nu ma deturneze, ca chiar daca ce am scris e partial gresit, ramine scris, si e bun ca document, ca sa vad stadiile propriei mele evolutzii. De fapt si de asta scriu, ca sa vad, recitind, cum gindeam inainte, si sa resimt emotiile atasate de anumite lucruri spuse mai demult. Pe la inceput vedeam imagini peisaje, cind ma concentram sa scriu ceva, si acuma, cind recitesc revad peisajele, la fel, si imi aduc aminte si de cum eram atunci, sau cered ca imi aduc aminte mai degraba ce ma impresiona puternic, ce ma determina sa scriu. Uneori imi vine sa rid de naivitatile, sau chiar prostiile mele, alteori ma intristez la unele nefericiri trecute. Cred ca am trait mult timp cu frica de rautatile oamenilor, ca mi s-au intimplat destule chestii nemeritate, cred, ca entuziasmul meu nu trebuia blocat atit de brutal, desi, parca nu entuziasmul, sau energia mea vitala deranja, cit unele adevaruri care nu conveneau. Poate si de asta m-am apucat sa le scriu, ca nu facea nimanui placere sa le asculte, hahaha. Si asta era mai mult vina lor, ca eu ma eliberam cind spuneam. Sau, probabil nu le convenea la mine ca nu ma entuziasmez la prostiile lor, sau la nu stiu ce stupizenii. Si reactiile lor, ma rog, la cei mai multi dintre ei, erau violente, de o violentza cu care nu eram obisnuit. Erau neasteptate, bruste, si seci. Probabil ca efectele, urmarile au venit dupa  niste acumulari, in timp. Si atunci a aparut frica. O frica de un mare necunoscut: rautatea, pe care, sincer, nu o prea stiam, din trecut. Si am observat raii cum se manifesta, am cautat sa vad mecanismele raului. Nu e nimic complicat, e ura pura a unui prost. Pentru ca un om inteligent e mai ratzional, si isi controleaza starile, nu si le exhiba ca un exhibitzionist diliu, caruia nu-i pasa de nimeni, decit de impunerea trairilor lui proprii. In fine, un psiholog ar putea da explicatii in detaliu, eu am vrut sa vad esentza fenomenului, ca sa-l intzeleg, si, cautind sa-l abordez, sa imi mai treaca si frica. Si mai scriu si sa mai scap de singuratate, si ca sa am o baza a realitatilor mele psihice, ca sa imi dau seama ca exist, si ca evoluez. Cogito ergo sum. Si scrisul ramine, nu se volatilizeaza ca gindurile. Asa am facut si cu tipele cunoscute in trecut. La inceput, dupa ce ma despartzeam de una ii stergeam pozele din computer, apoi, vazind ca am probleme, am zis ca trebuie ceva care sa-mi reaminteasca de greselile din fostele relatzii, si tot contextul ala, de atunci, pe care sa mi-l reamintesc prin poze. Si asta si ca sa-mi explic toate greselile facute de mine, sau de ea, si, pe care sa le evit pe viitor. Si, in plus, ca sa ma ajute sa imi definesc ce vreau, totusi. Ce caut, cum sa fie omul respectiv, ca sa nu mai pierd atita timp cu discutia, daca vad, de la inceput, ceva ce n-as accepta. Sigur, pina la urma tot intuitzia e de baza, pe ea o folosesc la analiza, ca e destul de precisa in evaluari. Dar depinde si de noroc, daca omul pe care il intilnesc are niste calitatzi, totusi, chiar daca sint tolerant, si zic ca m-as putea intelege cu oricine, nu e chiar asa de simplu, pentru ca la inceput poate fi ok,  dar pe traseu o sa fiu din ce in ce mai deprimat de situatzie. Ce conteaza maxim e inteligentza si rabdarea, tolerantza. Restul se mai adapteaza, in timp, ca na, nu vrei sa fie totul perfect de la inceput, ca nu e posibil, ca traim intr-o lume reala. E al naibii de mult de spus, dar, ce e important am sintetizat aici. Mai spun pe parcursul altor posturi. Am plecat de la prostie, si rautate, si am ajuns sa fac confidentze, hahaha. Desi sint chestii absolut normale, nu e ca si cum eu as fi altfel decit ceilaltzi.