Crezi, sau stii

Unele chestii iti vin in minte asa, subtilo-eteric, ca sint atit de bune, si de valabile, si de simple, de parca ti le-ar fi spus un prieten psiholog. Una din chestiile astea e ca, ca sa iesi dintr-o depresie nu trebuie sa crezi ca ceva anume e bun, sau trebuie sa faci (la mine, a crede ceva nu mi se poate induce, decit foarte greu, si cu eforturi mari, am o inertie uriasa, si sint si incapatinat (daca nu era evident, hahaha)). Nu sa crezi e cheia, ci SA STII, asta e secretul, ca intre a crede, si a sti e o diferentza cit de la depresie, la extaz, clar, acum am realizat asta. Dar depresia mi-a fost indusa de monstruosul din exterior, asta e absolut adevarat. Si, probabil ca-s rezistent, de nu mi s-a intimplat ceva nasol, inca. Sau probabil mi-am gasit refulari eficiente, in special de natura mentala, gen ginduri/fiinte optimisto-veselo-exuberanto-efervescente, cu energie fantastica, si prezentare scenica mirobolanta. Asta ca sa inlocuiasca prietenii, care au lipsit metodic, de parca au conspirat toti insinguratzii lumii sa-mi faca mediul greu de suportat, ca sa se razbune pe insingurarile lor, si pe mine. Un prieten e absolut fabulos, si, probabil ca daca ma intrebuintzez mai eficient, si inteligent, chiar il gasesc. Natzia nu conteaza, cit conteaza stilul, sufletul, educatia, generozitatea, si o cunoastere a vietii destul de buna. Cind lucram la adm portuara in Galati, vinerea, cind terminam lucrul, mergeam cu unii colegi la o discutie la o bere, si, acolo ma simteam mai liber ca orice, ca discutam orice, despre orice, si oricine, din trecut-prezent-viitor, nu conta, si lucruri de la cele mai filosofico-misterioase, la cele mai stupide imaginate. Si totul era la inspiratzie, dca ce discutau ei te punea pe ginduri, intrai in discutie, ba chiar tineai mici conferintze, iar daca nu iti beai ce aveai in pahar, mai fumai o tigara, si ascultai, sau doar te gindeai la ale tale, sau priveai im prejur la ceilaltzi. Cred ca asta ma facea fericit, libertatea pe care o asociam cu libertatea gindurilor. Cind ma gindeam la ceva care ma pasiona uitam de tot, si ma concentram, si chiar nu mai conta nimic, in afara de puterea aceea a gindurilor spuse, sau doar derulate in minte. Si sa am un prieten cu care sa-mi desfasor gindurile, la o bere, sau un vin, sau altceva, e ceva absolut sublim dpdv artistico-stiintific. Bautura sa fie cit sa sparga auto-protectia fiecaruia, dar nu mai mult, ca extazul nu presupune sa in tri in coma alcoolica, ca nu sintem slabi, sau chiar atit de slabi, cit sa nu ne cunoastem, si sa nu ne auto-controlam, in fine. Scriu asta ca am vazut un film, adica il vad ca-s la jumate, se cheama Durere si Glorie de Almodovar, e bun, ca intra in discutii despre viata, general valabile, cam predictibile, dar ok, dar ce e super-fain e naturaletea mimicilor si gesturilor. E despre viata unui scriitor, care e pe o panta descendenta, la apropierea de batrinetze. Na, asta e viata, mai si imbatrinesti, ca nu poti sa fii tinar etern. Poti incerca sa fii fericit, cautind tineretea prin cautari de ceva anume, gen prieten, iubita, un job mai bun, informatii, etc, pentru ca si cautarea in sine aduce fericire, asta cu atit mai mult daca si gasesti cite ceva din ce cauti. Totul e sa fii suficient de inteligent cit sa nu te implici emotional daca nu "se" merita, clar, altfel risti o deziluzie mai mare, sau mai mica, depinde de cite sentimente ai investit, si ce asteptari ai. Oricum e bine sa fii relaxat, detasat, ca sa fii focusat fix pe ce trebuie, fara nimic altceva, rece ca un samurai inainte de atac, si fara sa ai ceva care sa te retzina de la ce ai de facut, ca mintea are tot felul de ginduri care mai ratacesc. In  fine, scopul scuza mijloacele in cazul asta, asa ca, incepe cautarile, actioneaza, gindeste, invata, experimenteaza, incepe sa crezi, si arata ca stii, ca asta e unul din scopuri, cunoasterea.