Revelatzii clonate

M-am plimbat iar prin orasul cu labirituri. De fapt s-a plimbat altcineva, si eu am vazut videourile. Cred ca asta face orasul asta sa mi se para cel mai interesant din lume. Ca are locurile lui incredibil de interesante, in care eu pot sa ma duc sa ma ascund, hahaha, de fapt nu chiar sa ma ascund, ca asa as putea sa ma fac invizibil, si as fi ascuns. Dar cum nu vreau cu invizibilitatea, imi plac locurile de unde nu pot sa apara priviri de alea ciudate, sau nehotarite, sau chiar rele. Si imi plac labiriturile ca au incluse in ele locurile interesate. Si sint desupra, nu in catacombe, cerul e deschis, pentru orice eventualitate, daca ma ratacesc imi iau zborul, si vad de sus cum sa ma orientez. Dar, in anumite locuri imi place sa stau. Locuri care sint marginite imprejur de copaci, arbusti, banci, peretzi de tot felul, scari, masinarii eventual, etc. Ca in interioarele unor cladiri, sau ceva care sa semene cu niste interioare, doar ca-s exterioare. De asta imi programez visurile sa fie cum mi le doresc, si inginerii stiu asta. Ca sa ma eliberez de tot. De asta si merg cu busul, ca acolo ma simt mai aparat, mai ales ca personajele dinauntru par ca ma ingora. Plus ca e si noapte, si se vede putin, mai apar imagini clare cind trecem pe linga felinarele aprinse. Daca n-ar fi vis, cred ca ar fi ceva interesant, sa am o trapa la bus, prin care sa ma duc spre casa mea, unde sa fiu absolut singur, si sa ma gindesc la ale mele. Sau sa ma duc spre cabina mea de pe nava, ca si aici e un loc al meu, unde mi se mai intimpla sa refac visul din memorie, si sa vad ce alternative aveam, ca sa le schimb, pe viitor. Sint liric. Nu ma pasioneaza actiunile exterioare, cit cele din minte. Ca aici am liberatea maxima sa-mi imaginez ori-ce. Si ma simt infinit mai stabil asa. In pauzele de la cabina ma mai uit la filme vechi, documentare, ca cele folosite pentru progamarile de vise. Oamenii aia sint fix la fel ca mine, desi au trait cu citeva mii de ani inainte. Au murit demult, dar pe film ei sint vii, vorbesc, rid, merg, privesc, comunica. Oare cum ar fi sa ma duc in vremurile alea? Bine, erau alte mentalitatzi, alte stiluri de a privi lumea, in general, si oamenii, in special. O fi fost mai bine? Viata sociala, atitudinile, erau cu mult mai lente, si mai primitive. M-as fi descurcat mai bine la comunicare, ca stiu atitea din lumea asta complicata, ce nu stiau cei din lumea aia. Dar poate m-as fi plictisit daca totul era prea simplu. Sau poate mi-ar fi fost mai confortabil. Oricum as fi putut cuceri mai usor femeile, hahaha. Desi, na, daca nu intelegeau ce le spun, ca nu as fi stat sa le explic atitea din lumea asta a mea, poate m-ar fi considerat ciudat, ca nu ma pot intelege. Asta desi eu le-as fi inteles perfect inainte sa termine fraza. Asta e cu oamenii, ca nu le place sa cerceteze, stau blocatzi in ideile si stilurile lor, si sint fericitzi. Si tu, daca le zici ceva pare ca le deranjezi. Poate ca si eu as reactziona asa, daca ar veni la mine unul din viitor, si ar vrea sa converseze. Asa functionam "pe" psihic, sintem contra orice cauta sa ne miste, cit de putin, echilibrul. Si sa mai zici ca am evoluat, hahaha, astea-s bune de povesti pentru copii mici, ca astia cred orice, pina se educa. Ce e curios ca nimeni nu a mai mers pe varianta visului meu, cu bus de noapte in oras de demult. Toti cauta tot felul de exotisme, cu viziuni de alea de drogatzi, hahaha. Ma rog, mai sint si unii cu stil, si educati, care vor discutii cu personalitati istorice, ca sa-i inspire. Asta ar fi interesant, dar poate cam plictisitor, pentru ca celalalt cam conduce discutia tot timpul, fiind o personalitate. E mai activ, si mai determinat, fix ca un om real. Dar ce afli, poate fi mai interesant cu mult mai mult decit ai aflat, studiindu-i opera in detaliu. Asta, tot asa, daca ai rabdare. Si daca iti place ce studiezi. Altfel poti sa privesti un video 3D cu explicatii sintetizate, ca sa nu-ti uzezi neuronii (daca-i ai la tine, hahaha). Bine, mai sint si robotzi care imita perfect personalitatzile cerute, dar ei par mai incetzi, gindesc parca mai mult la raspunsuri. De fapt, cred ca computerele lor nu sint chiar atit de puternice. Dar e distractiv sa stai la o bere cu Einstein, sau cu Newton. Ca matematicienii sinte prea abstractzi, pe cind fizicienii sint mai aplicatzi. Sau ar fi mai interesant sa-i aduci pe cei care vrei, si sa-i provoci la o discutie, sa-i vezi cum se cearta intre ei, pe diverse teme, ca mai sar, nu ramin doar la fizica, mai ales cei volubili. Ca astia au minti complicate, si ii poti, eventual, pune sa-ti povesteasca despre altele din viata lor. Si sint multi oameni de stiinta interesantzi. Sau din arte, din literatura, ca scriitorii se exprima bine. Sau poti sa-i tragi de limba, sa-ti spuna despre cum le-a venit o anume idee, cum au avut anumite revelatzii, si cum au legat lucrurile intre ele, ca sa fie logice. Ar fi ceva. Trebuie sa ai starea sa-i ascultzi, ca nu e usor. Uneori preferi un loc la geam, in bus, si sa te gindesti la ale tale. Ca sa ai revelatzii, cam cum au si ei. Ca asta iti da o satisfactzie enorma. Mai mare ca universul.