Lumea e un loc al locurilor. Unele calde, prietenoase, si ademenitoare spre a ne cauta prieteni. Altele reci, si distante, pline de cautari de defecte, si doritoare de birfe scabroase. Dar e un loc cu de toate, in care noi putem alege, daca avem de unde, si cauta sa cautam. Pentru ca asa e lumea, nu e vreo promisiune, nici pe departe, si nici vreo generoasa daruire, e un amestec, care ni se ofera, ca noi sa alegem inteligent, daca avem de unde, ca ce ne iese in fatza e partea rea. Dar asta e asa, pentru ca exista de cind lumea, raul e inainte, si , printre rindurile armatei lui mai rasare si cite un mic bine, ca sa ne ajute.E ce vrem? Poate ca da, poate ca nu, pentru ca ce e pe tava e un dat al momentului. Ca ne place, sau nu. Mai avem optiunea sa mai asteptam, si sa mai reflectam, pina cind gasim ceva care sa fie in acord cu noi insine. Realist ar fi mai degraba ca noi sa cautam sa ne facem drumul propriu, printre ce e valabil. Cum? Cu efort. Muncind eficient, si dindu-ne drumul la ce simtzim. Facind ce vrem, cu obligatzia de a elabora suficient de bine, cit sa fie practic pentru ce ne cere socialul asta ipocrit, si plin de interese. Daca reusim ceva e bine, daca nu, mai cautam. Azi am fost iar un excursionist printre propriile visuri. M-am plimbat printre fetze placute, care mi-au vorbit frumos despre atit de multe, fie ca erau din trecut, fie ca sint fix de acum, de mine insumi, omul care mai cauta sa afle atitea neaflate. LE sint profund recunoscator tuturor, si mai vreau sa fiu alaturi de ei. Dar lumea e o necunoscuta, si ea ne determina ce devenim, ca sa ne determine sa simtim ceva. Sintem poftitzi sa ne asezam pe o banca, intr-un parc, si sa asteptam sa vina un cineva, cu care sa ne conversam. Si acel cineva e o domnisoara atit de dulce, si de atragatoare, ca am lasa totul, ca sa fim doar prieteni. Doar ca ea e mai intransigenta, si mai dura ca o profesoara de stiintze, si care ne cam oripileaza. Si e acolo doar ca sa ne arate rezultate dezastruoase din trecut, si un viitor complet im previzibil. Bun, sint de pus la zid, si de facut de rusine. Ce sa fac, sa recunosc, sau sa ma apar, sa ma bat, ca sa demonstrez ca, de fapt, am toate calitatzile care ma pot determina sa reusesc? Florin, imi spune, esti bun in aceeasi masura in care esti prost. Eu? De ce doamna, pentru ca sint cinic, sau pentru ca sint stralucit? Hahaha, esti si naiv. Cinismul nu e valabil, iar stima de sine nu miroase-a bine. Hm, de ce doamna, am dreptul sa fiu cum imi doresc, ori genial, ori mediocru, dar cinismul ma recomanda. Da, te recomanda, asa, ca idee copiata, dar tu nu ai spus nimic valabil, inca. Dar, doamna, eu pot argumenta oricind ce anume ma determina sa fiu asa, si pot da citate nenumarate. Da, a zis ea, citate acoperitoare copiate cu copy/paste, asa cum au facut multi. Vai, dar am justificari, draga doamna, eu preiau valori pe care le interpretez in felul meu. In ce fel? a zis ea. Ei, dupa o logica a evenimentelor din spatiu-timpul nostru actual. Si care sa fie aceasta? m-a intrebat. Mmm, e una care vine din context, am zis, ceva ce ne priveste pe toti, e universala, si e printre rinduri. Mda, esti exhaustiv, si nedeterminat, nu ma poti convinge cu aiureli. Dar, doamna, eu am cercetat mult sona aceasta, si va pot da lamuriri. Domnule, nu ai argumente, mi-a reprosat. Cum asa, doamna, pe ce va bazatzi? Pe realitatzi domnule, pe cazuri care exista, si care pot fi usor analizate. Doamna, i-am raspuns, dar un visator construieste altfel logica expunerii, nu ia realitatzile decit ca argument, nu ca fundament. Sigur, a zis, e liber sa devieze cum doreste, dar nu e real. Imaginatzia, domnule, e un drum propriu, si asta e o parte din libertatea fiecaruia. Dar asta nu e suficient. Dar, doamna, am raspuns, imaginatzia e drumul catre viitor. Un viitor general valabil. Ar fi vrut sa imi raspunda, dar si-a dat seama ca, cu mine nu ajunge la vreun rezultat. Asa ca am decis sa mergem sa argumentam la un pahar de vorba. Si asa am ajuns amici, apoi prieteni buni, apoi iubitzi. Acum ne plimbam printre copacii parcurilor, ne argumentam afirmatziile, si ne mingiiem reciproc, semn ca am ajuns la un urias consens. Am urcat incet pe aceleasi baricade, desi parea ca sintem dusmani. Eu inca ma gindesc daca nu sint in vreun vis, si, sa dupa ce ma trezesc pot sa ma duc sa ma culc, ca sa-mi iau iar jobul pe nava.
No comments:
Post a Comment