Cercetari

E toamna iaaaaar, a venit frigushteanul si ploioacele, si vintescul, si regretele eterne ca futu-i nene, ce ti-e si cu timpurile si anotimpurile astea, ca trece repede, acu' era cald de visai ca erai pe yacht, sau la plaja, acu' e racoare de te imbraci ca la expeditzie la pol. Da e mai bine asa, racoare, ca pe caldura aia lesinai de dadeai in primire, si na, pe frig iti e si mintea mai activa, si parca esti mai om, mai echilibrat ca mai pui in miscare muschii si oasele ca sa se activeze circulatia. Am de gatit azi, dar am o lene colosala, si poate ma nervez si las pe miine, vorba proverbului: lasa pe miine ce poti face azi, ca e un pic de travaliu acolo, ca na, in bucatarie esti ca pe nava spatziala, apesi pe butoane, vezi diagrame, te gindesti la parametri, iar apesi,  iar te holbezi in ecrane. De fapt nu e buna paralela, ca in bucatarie n-ai butoane in afara de aragaz, ca nu esti in viitor, sa ai roboti pe care sa-i comanzi sa gateasca ce-ti trece prin cap. Si una e cu butoanele, alta cu taiat carnea, pus la fiert, masurat timpii, curatat/feliat legumele, puse condimentele, rosiile, eventual smintina, gustat continuu, pina sa decizi ca, gata, intr-un final apoteotic mincarea e mincabila. Asta dupa ce ajustezi gustul global al ei cu sare, ca sa fie echilibrata chestia. Piperul se presupune ca l-ai pus pe traseu, suficient cit sa dea aroma si un pic de iutzeala, nu mult, nu putzin, dacit optim, hahaha, daca ar exista un optim in bucatarie. Aveam in program pui cu ceva, si asta era fie paste, fie bame, fie cartofi, sau doar cu legume si rosii, ca mergea si varianta asta, daca ma rupea pofta de legume. Optim, dupa o judecata ratzionala, si meta-fizica, era varianta cu paste, ca avea de toate, si combinatia era fix pe completitudine, ca nu-ti trebuia piine, sau alte detalii agravante pentru silueta. De parca pastele nu-s tot cu faina, hahaha. A, bun, pastele puteau fi si cinezesti, sau cinezesti de orez, si atunci se schimba paradigma, clar. Sau in loc de paste putea fi orez pur, neprelucrat, dar musai decorticat, ca la orez nu-i ca la griu, sa poti folosi chestia aia integrala, ca in matematica. Ce asocieri fac si eu, auzi, integrale, pai alea erau cea mai naspa de naspa materie din mate de a 12a, ce timpenie cosmica, sa calculezi integrale, sau, mai rau, primitive, adica sa gasesti functiile care derivate sa-ti dea functia ta, acolo era crima si pedeapsa fara drept de apel, ca era fix degeaba, si munca de salahor, clar. Mama cite aberatii am invatat in liceu, si era mate-fizica, trebuia sa le stii, ca nu treceai clasa. Cite tone de formule tembele, cu toate detaliile, cite metode, chitzibusuri, chestii trebuia sa le aplici, si sa-ti ocupe aberant mintea. Ca nu te jucai, era chestie abstracta, deci na. Pe care, evident, le-am uitat com-plet, ca, ce sa vezi, erau inutile. Ca e evident ca asta e treaba de computere, nu de om normal la cap, major, si vaccinat. In loc sa ne invete sa folosim datele, si sa intelegem procesele, ei ne puneau sa memoram pina ne sarea smaltzul, de parca eram robotzi cretini, capabili sa se inroleze intr-o armata a robotzilor, care sa gindeasca ca un computer, si sa rezolve la comanda ceva probleme uriase, pe bucati, cum fac procesoarele centrale. Bine, si asta era doar la partea ratzionala, ca la cea umana era totul pe stil cazon. Nu iesi din rind, nu comentezi ca te ia mama dracu'. Nu clipesti, nu respiri, daca nu ti se da voie, stati tzeapan, si aparent atent. Chestia asta cu sa le dai atentzie la mega-mizeriile lor era universala; si la scoala, dar si acasa, in familie, ti se impuneau atitea pe care trebuia sa le acceptzi fara sa sici nimic, din prima, ca la dresura de nimale proaste. Ca asa e la dictatura, executi, nu comentezi, ca seful e sef si-n pielea goala. Asta chiar daca-ti dai seama ca seful e un cretin irecuperabil, un bou incompetent, si pus acolo ca sa fie responsabil, ca avea si el sefi, si totul era un sistem piramidal care tre'sa functzioneze in orice conditzii. Bine, faceai misto de sef, cu colegii, dar asta ca sa mai refulezi, ca datoria era datorie. Acuma o ordine trebuie, dar sa fie bazata pe chestii reale, nu pe timpenii, ca nu sintem masini, bai nene, iar tu, ca sef ai o putere de care nu trebuie sa abuzezi. Teoretic, evident, ca in practica regulile se adapteaza dupe situatziune. Eu, oricum, cu sefii am avut genul ala de relatzii, cum sa le zic, dezastruoase, ca nu prea ma las condus orbeste, asa cum nu pot sa fiu hipnotizat (asta e caz real, am testat, si nenea ala era cit pe ce sa faca o criza de bila, ca si maica-mea, care ma acuza pe mine, ca din cauza mea avea crize cu ficatul, nu din timpenia combinata a sistemului, cu o prostie iesita din comun, in fine, n-am fost un obedient; taica-meu m-ar fi renegat din start daca ar fi stiut cine as putea sa devin, ca era stalinist, si mi-a blocat multe porniri bune ale mele, de aia-s frustrat si acuma). Bine, acuma, ca am fost incapatinat e una, ca puteam sa ma incapatinez pe niste timpenii, cum am vazut la multi, care si-au luat-o in freza, dar sa incerci sa ma blochezi pe niste chestii normale arata ca esti ori prost sinistru, ori ticalos, si tu, ca tu, dar pe mine asta cu acceptarea obligata m-ar fi condus fix spre iad, ca nu ar fi fost alta varianta. Ce vreau sa zic e ca metodele unor parintzi iresponsabili puteau duce la o completa esuare a copilului, cum au fost atitea cazuri. Eu am invatzat singur, pe cont propriu, si asumat, si, cind am vazut ca lucrurile deviaza, m-am delimitat de aberatzii, si am mers pe drumul meu, propriu. Ca au fost regrete, tristetzi, nefericiri de tot felul, asta stiam, dar axa o aveam fixata, si stiam dinainte ca o sa fie greu ca am de luptat cu inertzii enorme, dar scopul era unul fabuloso-fascinant, si asta ma motiva enorm. Si asta pentru ca simteam ca ma pasioneaza sa explorez multe lumi. Enorm de multe, din care sa pot afla enorm de multe lucruri. Si asta fac si acuma. Si mi se pare fabulos ca am sansa asta. Ca asta e natura noastra profunda, pina la urma, sa cautam pina descoperim ceva care sa merite toate eforturile din lume.