Ma tot uit pe net la mai multe, ca sa nu-mi pierd trainingul mental (sa zic asa). Nu ca m-ar pindi vreo dileala, sau sa-mi fie frica ca ma prostesc (adevarul e ca nivelul de prostie e urias mai nene, numai cit citesti ce aberatii au unii curaj sa scrie, ooooo, te gindesti cum naiba de se intimpla paradoxul asta, ca, pe masura ce omenirea acumuleaza cantitati uriase de informatie, indivizii bat cimpii efectiv, cautind sa arate cit de interesantzi pot fi ei cu cele citeva date pe care le-au acumulat). Desi e un merit sa te declari prost, clar, ca na, de voie, de nevoie, admiti ca stii ceva, dar foarte putin in comparatie cu ce exista. Si, oricum, sa descoperi, si sa inveti chestii noi e o chestie fundamentala, si o placere uriasa, pina la urma, ca inveti ca sa te depasesti pe tine, nu ca sa arati altora ce bun esti tu, cum cauta multi. Asta presupune educatie, disciplina, cautare, o asumare de mici victorii printre multe esecuri, si o vointza de a merge inainte pentru a-ti satisface dorinta aia din tine de a fi mai bun. Ce face diferentza intre oameni e pe ce valori isi bazeaza ei fiintza, indiferent de domeniu, daca sint valori adevarate, sau pacaleli. Un profesor, de exemplu. Unul e un profesor universitar, si altul e un profesor de liceu, sau de gimnaziu. Chiar daca toti au facut o aceeasi facultate. La liceu lucrezi cu elevi buni, poate, le dai probleme grele sa le rezolve, le discuti cu ei, dar asta pe nivelul de liceu. Nu depasesti niste inaltimi ale cunoasterii domeniului respectiv. Pentru ca asa functioneaza social lucrurile. Daca vrei mai mult te duci ca profesor in facultate, unde ai mult mai multa libertate, pentru ca discuti pe un alt nivel de cunoastere.Asta depinde de ce fel gindesti, si ce aspiratii de viitor ai. In inginerie e la fel. Te poti multumi cu un nivel de cunoastere, si sa experimentezi acolo, sau vrei mai mult, sa inveti alte lucruri, si sa vezi daca ele iti aduc suficienta satisfactie, totul depinde felul cum gindesti, si ce nivel crezi ca poti atinge. Uneori dorintza asta vine din tine, ca una fundamentala, alteori lucrurile te trag inainte, si tu le urmezi. Pe unii ii cauta cunoasterea, pe altii ii fac sa o caute, si, daca le place, o urmeaza. Sint si cazuri de unii mult prea dotati care sint fortzatzi sa se limiteze, asa cum sint cazuri de unii idiotzi care sint trasi inainte de evolutia evenimentelor. Ce e trist la cei dotatzi e ca li se baga prea multi pumni in gura, si natura lor de lenesi fizic ii determina sa accepte multe compromisuri, desi intelectual ei au energii care depasesc usor multe mintzi mediocre, clar. Au capacitate, dar vointza nu-i impinge sa arate ce pot, mai ales ca vad in ce lume traim cu totii. Aici cred ca si eu am o problema, in a arata. Mi-e asa o sila de lume, ca n-as mai arata absolut nimic, nimanui, niciodata. Dar imi trebuie energie sa ies din cercul asta vicios, si sa incep sa construiesc. Nu am violentza de limbaj, si ghiorlania unor mediocri cu mintea odihnita, pentru ca nu as avea cum. Energiile mele se duc spre analize, si ginduri care sa evolueze, nu spre mitocanii care sa ma faca impunator social. Nu ma bat pe burta cu toti mizerabilii, care doar atita stiu, pentru ca ei ma cam inving. Si societatea tinde sa-i avantajeze pe ei, din pacate. Desi, eu, sincer, ma pot lupta cu oricine, dar nu oricum, si nu nerespectind niste reguli ale unei societati moderne. Si ma mai deprima si ca toti astia nu au stil, sint niste absolut mizerabili, si dezgustatori, asta e evident. Lovesc sub centura, urla, arunca mizerii la care nu prea te cobori sa raspunzi, pentru ca nu ai cum, nu esti din acelasi film cu ei, nu cazi atit de jos ca sa ii contracarezi, ca te injosesti. Ei, in ciuda tuturor, eu trebuie sa ma bat cu doi cretini din specia asta. I-am cam pus la punct, dar astia au o energie infinita de fiintza spalate pe creier. Sper sa scap din situatia asta, si sa revin la niste batalii autentice, pe teme de cunoastere. Am invatat multe de aici, de unde sint, dar mi s-a acrit de atita stupiditate, si mizerii de doi lei facute de niste abominabili. Cu astia pierzi, chiar daca ii invingi, ca sint la limita de jos a existentzei.
No comments:
Post a Comment