Lumea dobitocilor

Lumea pare o colcaiala haotica, asa, la o prima vedere, din avion. Dar totul e pe baza de interese. Eu am interesul sa, tu ai interesul sa, ei/ele au interesul sa. Toti cautam un profit maxim din ce vedem ca e. Ford a produs masini ca sa le vinda, si sa cistige bani multi, si a reusit. Alti biznis-meni au facut la fel. Si s-a produs mult, de s-a umplut piatza cu lucruri bune. Noi am vazut totul ca spectatori din galerie, care, intre reprize de mincat semintze am mai si urlat. Ca na, asta stiam sa facem, ca nu aveam talentul, si determinarea alora. Si asta facem in continuare, hahaha, chiar daca nu recunoastem. Depinde de fiecare. Unii vor/cauta mai mult, altii se multumesc cu ce au. Toti mergem inainte pe drumul propriu. Cit despre mine, ei, am si eu frustrarile mele, ca orice om. Am proiectul ala care ma tot zdruncina, si tot gasesc variante noi, si pare ca ma apropii de o varianta optima, desi mai e drum pina departe. Daca as avea cu cine sa combat mi-ar fi mai usor, ca am pune ideile cap la cap, si am rezolva treaba, dar asa singur parca-s Quichote contra morile de vint, hahaha. Oricum e un exercitiu pe care il fac tot timpul, ca proiectul asta are muuulte variante, si toate abordabile, clar. Sa vedem. Timpul le rezolva pe toate. Si ma gindeam ce usor mi-ar fi sa scriu o carte buna, daca as avea o secretara careia sa-i dictez, ca eu scriu mult prea lent fata de cum imi zboara ideile. Si daca as fi liber, as construi altfel anumite lucruri, din cuvinte. Ca chiar as avea ce sa spun, cred, nu as bate cimpii ca atitia inchipuiti. Bun, toti ne credem geniali, diferentza e ca unii pot sa demonstreze practic, na. Pam-pam. Am vazut in ultimul timp citeva filme care m-au pus pe ginduri. Unul e "El ciudadano ilustre" (cetateanul de onoare) cu un scriitor, laureat Nobel, care, printre tot felul de oferte de conferintze plictisitoare, accepta sa viziteze orasul natal din Argentina, de unde plecase de 40 de ani. Si acolo e luat drept un pacalici, cu care se trageau de pula totzi, indiferent de pozitie sociala. Ba chiar o tipa tinara il si seduce, ea fiind chiar fiica unui asa zis prieten, care, aflind, il impusca, la final. El scapa, cu greu, din tot labirintul asta de mitocani agresivi, si revine acasa, unde scrie o carte despre toate experientzele neplacute. Si ma gindeam ca uite ce usor poti sa-ti faci dusmani, chiar daca esti cistigator Nobel, ca lumea, pina la urma nu da doi bani pe tine, oricine ai fi, ci doar cauta sa te foloseasca, in propriul interes. Asa e cu toti, si asa a fost dintotdeauna. Pentru ca asa sint oamenii. Si tu esti parte din lumea asta, comuna, in care se amesteca de la genii, la criminali odiosi. Apropo, prea multe filme sint cu crime, nene, de parca se cauta sa ne satisfacem niste obsesii de dezaxatzi care au frustrari. Na. Si filmul asta e si o lectie despre cum sa stim sa fim; cum ne alegem prietenii, cui sa-i dam incredere, pe cine sa admiram, sau de cine sa ne delimitam. Ca unii "prieteni" ne cam lucreaza pe la spate, si fac multe nefacute, ca sa le fie bine, calcind pe noi. Exemple? Multe. Am si eu, dar nu lezic, ca na. Bai ce cretineala, pina la urma, cum mai, sa fii celebru, si sa te ia la pula niste mizerabili? Cu ce drept? In fine, se mai intimpla. Pentru un timp, ca nu te lasi manipulat chiar asa. Ii mai si futzi pe dobitoci, ca sa nu isi ia nasul la purtare.