Conversatziile unui alt timp

Aici e un loc, si dincolo un alt loc, care ar fi aici daca as fi acolo, in acel loc. De asta separam aici de acolo, pentru ca acolo e dincolo de aici. De fapt dincolo de aici sint multe locuri, si ele formeaza un acolo general cu care simplificam tot. Acolo e un loc, care poate fi mai aproape, sau mai departe. Eu stau pe o plaja. Si plaja e aici, dar in fata e Marea Linistii, care e acolo. Dincolo de ea poate fi orice. Un uscat. Sau o alta mare, sau o mlastina, sau o plaja care se prelungeste intr-un deshert. Si fiecare ar putea avea nume eterice. Marea Armoniilor, Mlastina Fara Intoarcere. Plaja Miscatoare, Marea Intunecata, Mlastina Eternului Nevazut. Numele sint puse asa, la intimplare, pentru ca fiecare mare, plaja, mlastina are ceva ce a determinat o fixare in cuvinte; o intimplare, un om, o atitudine, o caracteristica, un fenomen natural. Si toate pot fi numite in mii de feluri, pentru ca planeta asta e plina de surprize, neplacute cele mai multe. Am plecat acum citeva zile de pe Photonic, nava noastra mareatza (aha), cu o nava mai mica, ca trebuia un specialist sa inspecteze planeta asta, ca are atmosfera, apa, uscat, un soare local, si citiva satelitzi mici-mici pe care a trebuit sa-i ocolesc dibaci, sa nu ma gaureasca. Calatoria a fost ok, oricum nu ma bagam la condus nava, ca robotzii stiau mai bine tot, si ei au si aterizat-o intr-un loc strategic. Am dormit, si am citit, m-am mai uitat pe unul din miile de neturi sa vad ceva nou, am vazut filme, dar plictisitor tot, de sa ma urc pe peretzi. Nu se mai intimpla nimic interesant in lume, de cind a picat Terra, si a devenit de nelocuit, si omenirea si-a luat cimpii. S-au dus toti in toate directiile pe cite o nava. Cu unele mai tinem legatura, ca Photonic e cea mai mare, si le receptioneaza semnalele venite de la celelalte cit mai poate, dar pe altele le-am pierdut deja. Cine stie daca or fi gasit vreo planeta locuibila, sau macar terraformabila. Oricum, stiam de cind am plecat, ca e posibil sa nu ne mai vedem, sau sa ne auzim niciodata. Asta e. Si toata chestia a fost inainte ca soarele sa explodeze. Bine, oricum asa ceva s-ar fi intimplat mai devreme, sau mai tirziu. Acuma e bine. De cind am ajuns pe planeta asta sint in vacantza. Am pe nava tot, sint pe malul marii asteia, fac plaja, baie, apa e calda. Aerul e respirabil. Doar ca e pustiu, robotii mei din expeditii mi-au aratat imagini parca identice; pamint-apa-pamint-apa-pamint, si nicio planta, sau vreun animal. Poate e oceanul un tot inteligent ca in Solaris, hahaha. Nu am avut halucinatzii, deci nu e nicio influentza de vreun fel. E doar apa si deshert cu dune ciudate de nisip formate de vinturile astea care isi schimba directia fix la 5 secunde. Si mai sint unele fenomene ciudate, dar nu se repeta, apar cind si cind, si ma gindeam ca sint efecte optice. Acuma ori nu sint plante, sau animale, ori sint prea mici, ori se ascund. Dar analizele au aratat ca nu e nimic nimic prin locurile astea. Probabil or sa trimita citiva colonisti voluntari sa locuiasca aici, sa vada ce, si cum, cu o gramada de roboti si masinarii de toate felurile. Sa vedem. Eu imi fac treaba, si ma intorc pe nava. E prea plictisitor aici. Sau poate sint intr-un vis indus, aaa, acuma am realizat. Ca nava noastra nu e Photonic, are alt nume, clar. S-a facut intuneric. M-am trezit. Sint inconjurat de luminitze mici colorate. Computerul ma anunta ca m-am trezit. E perspicace, hahaha, ca de aia e computerul sef la departamentul asta de vise induse. E intuneric iar. Sint in busul de noapte. E mai bine. Aici mai am oameni imprejur cu care sa mai schimb o vorba. Dincolo era prea multa singuratate. Nici asa nu poti trai, izolat. La visul urmator le cer sa imi dea un tramvai de noapte, desi, hm, busul e mai versatil, si se pot face mai multe scenarii cu el. Ce fain ar fi sa ii intilnesc aici pe Mozart, si Beethoven, si sa clampanim pe teme diverse de viata. Si ei sa aiba rabdare cu mine, si sa-mi explice tot. Sau sa-l vad pe Lalescu, sau Titeica, sau Galois, sau pe toti, la un loc, ce mai, si sa se converseze intre ei. Aaaaa, clar, asa ceva e de urmarit, clar, la urmatorul vis asta le cer. Discutii cu oameni de stiinta, ca oricum ii au bagati pe toti in computer. Poti sa discuti cu ei, ca si cind ar fi vii, dar sedintele astea-s mai scumpe, ca cer putere mare de procesare. Sint de 10 ori mai scumpe ca visele standard. Ma mai gindesc, dar ar trebui sa incerc, ca sa ma clarific cu unele chestiuni.