Trecut virtual

Mai demult am stat la o discutie cu unul din technicienii de la compania de vise-induse (tot timpul ii uit numele, hahaha), asa, si, al un pahar de vorba, m-a intrebat de ce ma reintorc la plimbarea prin oras, noaptea, in bus, ca sint atitea spatii, si timpuri infinit mai interesante. N-am stiut sa-i raspund, ma gindeam ca poate asa mi-a iesit cind mi-am scanat creierul, ca "stilul" meu e cel mai compatibil cu fix atunci, de cind era inginerul ala acolo, si ca doar atunci-acolo gasesc ceva interesant de trait printre amintirile altora (induse si ele). In alte coordonate spatiu-timp m-as plictisi groaznic. Technicianul si-a dat seama de raspuns, chiar daca nu i l-am dat, a stiut ce si cum probabil din mimica mea, din gesturi, ca ei erau buni la psihologie, toti. Mi-a zis ca vremurile alea erau ultra-barbare, libertatea era inteleasa ca o libertate a salbaticiei, si masele erau proaste, si faceau greseli, si asa a fost frinata evolutia, si blablabla. I-am zis ca stiu, ca noi traim in viitor, si stim tot ce s-a intimplat atunci, ne vine usor sa analizam, sa criticam, dar oamenii aia chiar traiau ce li se intimpla, si nu aveau nicio idee despre viitor. I-am mai spus ca, daca m-as intoarce intr-un trecut real, ei m-ar intreba, sceptic, daca se poate calatori in timp. Technicianul a fost surprins, ca ei nu ar fi stiut asta, pentru ca e arhi-super-demonstrat de demult ca asa ceva e imposibil. Stiu, i-am raspuns, doar ca ei, atunci, erau marcati prea tare de prezentul lor, si ar fi vrut ceva care sa-i merite, cu mult mai bun; iar asta, ar fi crezut ei ca e posibil doar intorcindu-te in timp, si modificind greselile trecutului. Apoi el m-a intrebat ce le-as fi raspuns oamenilor despre calatoria in timp, daca e posibila. I-am zis ca le-as fi zis adevarul, ca nu poti sa te intorci intr-o istorie reala, si sa modifici trecutul ca sa ti se imbunatateasca prezentul, si viitorul, dar te poti intoarce intr-un trecut virtual, asa cum fac eu, cu visele astea. E complicat. N-as vrea sa ma intorc in trecut, ca lumea si-ar da seama ca nu sint de acolo, si m-ar trata nasol. Asa, intr-un vis, toti sint prietenosi, si comunicativi. Si mie asta imi trebuie. De fapt, na, nu stiu daca nu m-as intoarce, daca s-ar putea, poate as ceda tentatziei, ca sa vad o alta realitate exact cum e, ca asta virtuala mai are scapari, clar, si unele detalii pot face diferentza, cred. Ma uitam cum cei de atunci isi imaginau viitorul. Unele chestii sint ridicole, altele triste, altele se apropie, cumva, de adevar. E si greu sa anticipezi viitorul, mai ales daca n-ai supercomputerele de azi. Ce aveau ei atunci erau la inceput, niste cutii paralelipipedice cu viteza infima. Dar, na, de acolo s-a pornit, daca nu era asta atunci, nu e asta acum. Si atunci ei traiau in natura de pe planeta, in acelasi spatiu cu plantele, si animalele, nu pe o nava spatiala, care se tot plimba, in cautare de o alta planeta care sa semene cu cea de atunci. Intr-un film de atunci, Jurassic Park, isi imaginau cum pot fi clonatzi dinozaurii, cum s-a descoperit ADN incomplet al lor in singele unor tintari care ciupisera dinozauri, si care fusesera prinsi in chihlimbar; care a fost reparat folosind alt ADN, de la alte fiintze, si s-au recreat dinozaurii. Bine, asta e fictiune, dar e curios, cum de ei nu stiau cum functioneaza ADN-ul. De fapt, da, nu stiau, pentru ca nu aveau computerele de azi, asa e, mi-a scapat "amanuntul" asta, hahaha. A fost o mare aventura sa se inteleaga ce e ADN-ul, au fost si accidente, s-au creat tot felul de variante de creaturi, chiar si supra-oameni, ca sa ne faca mai buni, ca specie, doar ca n-a functionat, ca "corectitudinea politica" e o aberatzie in stiintza; natura are regulile ei. In fine, am discutat multe cu technicianul meu, dupa care mi-a pus visul cu busul de noapte, si m-am intors acasa. Am stat citeva ore cu ochii in tavan, sa ma gindesc la ce e chestia asta numita "trecut", din ce e facut, si cum functioneaza.