Nu-mi mai vine sa mai scriu ceva, vreodata. Mi s-a acumulat atita sila, ca imi ingreuneaza mentalul, hahaha, ca mai e si depresie, si lene, si mediul asta, care, ce sa vezi, seamana la mizerie cu toate celelalte. Ma rog, nimic nou, sau ne-anticipabil, ca mizeria e absolut peste tot unde exista prosti, si rai, iar astia sint 99%. Ma rog. Revenim la ce ziceam, ca am deviat conversatia pe o alta ramura. Pe o alta shina. Pe o alta varianta. Pe ceva ce e altceva. Asa. Depresia asta o au toti, chiar si aia ultra-fericitzi, pentru ca vine la pachet cu neimplinirile, iar astea sint tot timpul. Daca nu-ti merge ceva e nasol, daca-ti merg toate te plictisesti de atitea "succesuri", si e tot nasol. Deci depresia e parte din mintea umana standard. Bun, acuma in ce cantitate e, depinde de multi parametri exteriori, si interiori. Bine e cind e moderata, in echilibru cu alte dileli, hahaha, sau calitati (care or fi alea?) si nu domina ca un imperiu, e rezon. Dar daca e prea mare risca sa destabilizeze tot complexul cree-ric. Si te blocheaza, pentru ca afecteaza tot, si pe fiecare in parte. Frica cea normala dinainte devine una anxioasa; cind te sperii cam de orice, si toate gindurile iti devin mai negre ca o gaura neagra. La mine depresia a plecat de la constatarea ca, cu ffffffff rare exceptii, nu m-am inteles cu nimeni, ba chiar am primit tratatmente pline de violentza verbala, gestica, atitudini, etc. Vedeam tot felul de creaturi cum din superficiale deveneau absolut abjecte, si ma gindeam ca de vina e el/ea, apoi s-a repetat, iar, si iar, si ma gindeam ca ori eu am dreptate, ori tot clanul ala al lor. Si dubiul meu a crescut intr-o mica-mare convingere ca, daca asa a fost pina acuma, ce sanse ar fi sa fie altfel, in viitor? Absolut sinistru, dar real. Pentru ca, da, bun, am crescut in dictatura unui cizmar prost, dar societatea, teoretic, dupa revolutie s-a schimbat, s-a facut democratica, teoretic. Dacit ca teoria asta era (si s-a demonstrat in 30 de ani trecuti de atunci) nefezabila. Si, ca sa vedem o democratie cit de cit buna la noi, va trebui sa treaca 1-2 generatii. Adica nu mai apucam. Suna deprimant? Pai asta e lumea. Societatea s-a schimbat, dar oamenii au ramas aceiasi, si ei fac societatea ce e. Pe mine m-au taxat monstruos cam toti, pentru ca nu intram in jocul lor, de asta ma cam feresc de orice, si oricine, ca i-am vazut de ce-s capabili. De asta si scriu pe blog, ca in real nu pot sa spun lucrurile astea, ca lumea n-are timp sa gindeasca, ca are multe de luat, sau de demonstrat, sau de aratat. Si, oricum i-ar plictisi ce le-as spune, ca eu nu am imagini, sau efecte speciale, sau urmariri de masini, sau explozii, ca in filmele astea "moderne". Si, de asta n-am aparut la nicio reuniune cu fostii colegi de liceu/facultate, ca-i stiu. La un moment dat ma intrebam, oare cum s-au schimbat? Au devenit ei, din saraci si prosti, si mai saraci, si mai prosti (vorba amara a lui Brincusi)? Sau din arogantzi, prosti, si rai, au devenit si mai si? Ca saracia nu e un defect, i se poate intimpla oricui, chiar daca e geniu, ca am vazut multe cazuri. Si, cred ca-cam da, lumea a involuat. Cu mici exceptii, e-vi-dent, na, ca peste tot, ca mai sint si oameni care au ramas normali la mansarda, si realisti. In fine. De la ce plecasem? Am uitat, dar e dacit asta e, ce s-o mai fredonam. Pe fb am intrat pe mai multe profile ale unor foste gagici de-ale mele, din trecut, sa vad ce schimbari s-au intimplat. Numele lor l-am luat din pozele pastrate special, ca sa-mi aduc aminte de ce nu a functionat, si sa evit pe viitor. Si, na, am vazut lume. Imbatrinita, in general, si parca mai realista. Mai evoluata, oricum, ceea ce e bine. Dar la fel de incompatibile tipele cu mine, asta fara dubiu, ca le vad din ce au scris. Geniala treaba fb asta, ca scoate din oameni ce au prin adincimile sufletelor, ca se poate usor citi printre rinduri cin sint, si ce simt, sau ce vor. Ma rog, de multe ori nu "se" merita o analiza prea in adinc a unora, sau altora, ca e pura pierdere de timp, nu cistigi nimic la final. Sau, na, poate ca vezi cum e lumea, inveti ca e o mediocritate generala, si ca nu are rost sa incerci sa comunici, cu cei mai multi dintre cei carora le recunosti "stilul". Asta e, sau, vorba filozofului: cind e, e, cind nu e, nu e. Suna banal, dar e super-profund, ca asa e omul, parte din natura, adica e cum e, nu cum vrea sa para. Si asta trebuie ca tu sa consideri tot timpul, ca sa n-ai deziluzii, sau, depresii, daca fenomenul se repeta aproape identic. Si mai sint multe de zis, dar ma enerveaza ca trebuie sa le scriu, ca daca le-as dicta ar iesi mult mai faine posturile, ba as scrie si un milion de cartzi geniale, hahaha, si as ramine in istoria galaxiei. No doubt about it. What-so-ever.
No comments:
Post a Comment