Destine tragice

Mi-am adus aminte de Testament of Youth, un film al unei generatzii care a acceptat sa lupte intr-un razboi, primul mondial, ca sa demonstreze ceva; ceva ce nu au stiut nici ei, asa cum nu a stiut nimeni. Pentru ca ei credeau ca au o cauza pentru care merita sa iti sacrifici tineretzea, si idealurile, si sa te batzi cu un necunoscut, ca sa incerci sa determini o schimbare a lumii, pe care doar tinerii stiu a o face. Si, te duci acolo, singur printre singuri, si omori oameni ca tine, ca sa poti demonstra ca exista o anumita superioritate a unora, in opozitie cu a altora. Si apoi omori, ca sa nu fii omorit tu insuti. Ca barbat combatant. Ca femeie, Vera a asistat ranitzii, si povestile lor, si a vazut cum multi au murit regretind ceva, fie ca e familia, gindurile lor neimplinite, visurile lor nerealizate inca. Si i-a simtit, le-a simtit sufletele, asa cum doar o femeie stie sa o faca, si asta a schimbat-o. Si a realizat, ca, ea, ei, oricine, dincolo de ce afisam ca maretz e acelsi suflet care cauta ceva, si sa se faca cunoscut prin ceva ce nu a fost inca sa fie.E ca si cind noi, ca suflete ne alaturam altor suflete, dar ne delimitam de alte suflete, ca sa construim o alta alternativa a unui social strimb, si noi, in determinarea noastra chiar credem ca ce putem face e cu mult mai adevarat de ce au facut cei de dinainte, ca si cind am vrea o revolutie, in  felul nostru, dar una care sa ne semene, si de la care sa pornim cu totii sa fim altii, si sa cautam sa construim o lume complet diferita. Da, aici e un adevar, ca lumea pe care o vedem nu ne merita, si, ca atare, o alta trebuie sa ii ia locul. O lume mai buna, mai corecta, si mai intzeleapta in tot ce face. Doar ca, uite, lumea asta ideala e o utopie, pentru ca lumea reala o domina, cu toate mizeriile ei, si ce e ideal pare sa fie usor de acaparat de tot felul de creaturi dispuse sa pretinda ceva, si sa faca altceva. Pentru ca depinde unde revolutiile astea au loc, in ce context social. Francezii au avut revolutia lor, care a determinat prabusirea monarhiilor, si aparitia unui lantz de republici, rushii au avut-o pe a lor, ca sa genereze o societate utopica, care a degenerat profund intr-o dictatura proletara, care a cazut si ea, ca sa revina la un capitalism abject si anti uman. La romani comunismul a esuat, ca sa se transforme intr-o monstruozitate sociala post apocaliptica. Au cazut miturile, si si-a revenit substantza umana cea plina de porcarii. Am uitat ce timpenii ne-au fost impuse, ca sa ne impunem propriile noastre timpenii. Pentru ca totul a degenerat lamentabil. O tara cu atitea posibilitati, ca Romania, in care odiosul dictator a creat, totusi, o infrastructura, si o economie cit de cit valabila, a devenit o caricatura a unor corcituri, vinduta, si data pe gratis, ca altii sa-si desfasoare mendrele. Romania cea cu industrie, si fara datorii a ajuns ruinata, si datoare cu 100 de miliarde de dollari. V-ati fi inchipuit asa ceva cind ati mers la revolutia cea care sa ne elibereze de trecut? Romania ce plina de specialisti, plina de resurse si posibilitatzi, din care toti cei capabili au emigrat. In care au ramas doar cei batrini sa voteze pentru continuarea unui sistem slab, si fara perspective, unde valorile mor de foame, si descreieratzii conduc. Nu stiu, mi-e mila de valori, si de cei care merita, pentru ca au ajuns la mina mizerabililor. Asa a fost destinul nostru, sa ne lasam distrusi de niste dementzi. Poate ca meritam tot. Pentru ca nu am stiut sa ne descurcam intr-o lume complicata. Ne-au invadat strainiii de noi, si de cultura noastra. Si noi, cei fara capatii le-am dat voie. Adevarul e ca ne meritam soarta. Sintem ultimii oameni de pe planeta.