O inteligentza sexy

O prietenie e, de fapt, un schimb de energii bune, pozitive, legate de pasiuni comune. Altfel n-ar fi prietenii, ci relatii de buna-ziua cotidiene. Cind esti cu adevarat prieten ai in comun lucrurile alea profunde, care te fac sa te intorci la eul tau, si sa scoti de acolo ce simti, si sa le pui pe masa, fara jena, sau rusine, pentru ca asta esti tu, si el intelege, si isi pune si el pe masa ce e el, ca sa va jucatzi impreuna cu toate, si sa construitzi, eventual, ceva. Asta leaga prietenii intre ei. Valorile alea din sufletul profund. Bine, nu vorbim aici de cretini care au valori puerile, gen Tantza si Costel care au descoperit ca au in  comun ca le place sa manince sarat. Na. Desi, poate multe cupluri au chestii de astea imediate, ca valori, si le pastreaza ca ceva-uri care le face relatia stabila. Ziceam de oameni normali, totusi, cu bune, si rele. Si ma gindeam la cum e iubirea asta, pe care toti o avem, si pe care nu stim s-o directionam spre ceva autentic. Ca toti iubim, pe ceva, sau pe cineva, clar. Iubim sportivi, oameni cu bani, muzica, ginduri, idei, imagini, opere de arta, locuri, persoane mai mult sau mai putin publice/cunoscute, etc. Iubim personal, in felul nostru propriu. Eu iubesc altfel pe barbati, si altfel pe femei, si cred ca toti fac asta. Mie mi se pare cel mai sexy inteligentza, pentru ca ea te duce spre lumi de idei, si te ajuta sa iti construiesti in cap filme adevarate care contin povesti autentice. Pe un barbat il iubesti pentru ca, tu, ca barbat, ai vrea sa fii ca el, si iti doresti sa ajungi sa ajungi la egalitate, sau chiar sa-l depasesti, ca si cum ai fi intr-o competitie. Pe o femeie o iubesti pentru ca ea are calitatzi pe care tu nu le-ai putea avea niciodata. Si relatia asta de iubire are o componenta afectiva, si sexuala, cum zicea Freud, pentru ca e normal, fiind fiintze diferite psihologic. Desi, si sexualitatea asta are diferite grade, si nuantze, pentru ca, daca, sa zicem ii spui Cristinei Topescu ca o iubesti, asta nu inseamna ca iti imaginezi cum ai face dragoste cu ea, ca nu sari peste o anume decentza, ci ca in relatia asta e si ceva erotic, care e cit, si cum vizualizeaza fiecare. Imi cer scuze ca am spus asta referitor la Cristina, dar am dat doar un exemplu, pentru ca asa a mers drumul logic al explicatiilor. E erotic cam orice, pentru ca energia sexuala e una de instinct, si ea motiveaza, chiar daca vrem, sau nu, sa o recunoastem. Bun, dar asta o pastram in noi, ne bazam pe ea, si ne construim iubirile pe atractiile pasionale. E normal. Si femeile fac asta, chiar daca nu recunosc, hahaha, ca na, am mai cunoscut si eu, la viata mea, destule cazuri. Sexul ne conduce. Dar noi mai avem si minte, totusi, si, la un nivel de educatie mai ridicat, avem idei care ne conduc, ca sintem civilizatzi intr-o lume civilizata (teoretic, hahaha). Si facem, si actionam dupa cit ne duce mintea. Chiar daca uneori mai avem fantezii in cap. Na, asta e ca sa ne eliberam de stress, si sa ne auto-motivam, cum spuneam, si nu ca sintem in vreun fel obsedatzi de ceva. Ma gindeam, de multe ori, cum e sa traiesti in cuplu. Adica sa ai sexul valabil, oricind, si un om cu care sa te conversezi. E uimitor, si placut. Ca na, om esti, si vrei sa comunici ce-ti trece prin cap, si, cel putin pentru mine, sa ai cu cine sa te joci, ca da, doamnelor si domnilor, am re-descoperit placerea de a te juca. Asa, ca copiii. Ca e greu, ca matur, sa te intorci la a fi iar copil, si la libertatea aia in care poti construi in minte miliarde de scenarii, plecind de la niste chestii mici. Newton spunea ca el se simte ca un copil pe o plaja, cum se joaca cu tot felul de scoici (aka adevaruri stiintifice), cind oceanul adevarului ii e atit de mare, in fatza.  Na, si noi ii semanam. Asta nu inseamna ca avem si noi ceva din geniul lui. Dar am putea avea, nu?