Un drum al cautarilor

Lumile se intrepatrund. Uneori se intretaie, ca sa rezulte, din toate, alte variante de lumi. In care altfel de fiintze nasc, si se dezvolta. Mutante, cumva, desi perfect adaptate lumilor. Devenite pe un drum al propriei evolutzii din tot ce le-a fost imprejur. Noi toti sintem mutantzi ai lumilor, pentru ca am trait printre atitea amestecuri de idei, si variante. Si oameni. Oameni care s-au confuzat cind totul imprejur s-a schimbat brusc. Apoi si-a cautat fiecare un drum, prin tot. Ca sa supravietuiasca. Toti sintem copiii vremurilor.
Ieri am fost intr-o plimbare prin oras. Am revazut locurile. Mi-a placut. A foct ca si cind am cautat sa vad, ca sa-mi revin la ce eram. Si mi-am luat iar un vis prin trecutul ala fabulos. Am stat iar la geam, in bus, si am privit orasul de noapte. Mi-am amintit ce naiv eram atunci, cind incepeam sa vad lumea, si sa gindesc cu mintea mea. Cind toate imi pareau ca lumi eterne, si eu ca un explorator care isi va defini fiintza prin propriile descoperiri. Construiam in minte din ce vedeam. Oameni, atitudini, actiuni. Si ma defineam prin ele. Ma recunosteam in  parti din ceilaltzi. Uneori stricam ce am construit, cind ceva parea altfel, pentru ca simteam ca exista logici care ma depaseau. Apoi reveneam la mine, si regindeam totul. Piesele erau altele, logica era una mai universala, si eu ramineam la fel de singur. Ca inainte. Jocul asta al logicii unor constructii imi dadea sens. Era un fel de fluid care trecea prin toate, si care putea fi pus intr-un fel de reguli abordabile. Era ceva ce putea deveni, fiind in acelasi timp. Era o structura, care se profila urias, dincolo de mine, dar care era accesibila. Si eu o luam la pas, cautind, si mergind inainte pe tot felul de drumuri-variante. Si eu, ca un naiv, m-am lasat dus inainte de toate misterele astea adunate. Si am descoperit multe, si am avut si multe dureri, pentru ca asa e la un drum atit de lung. Dar drumul e genial. Pentru ca el te determina sa fii ce esti. Tu, singur cu tine. Singur in ce poti fi. Singur in toate capacitatile tale de a vedea lumea de sus. Da. Lumea asta e o varianta din tot ce e posibil. Iar tu esti un simplu om, pe un drum catre ceva ce promite, cumva, mult, dar care e si plin de adversitatzi. Tu esti, acum, o determinare, iar restul e un pur si simplu nestiut. Invingi, sau esti invins, asta depinde de foarte multe. Uneori pare ca ma lamentez, ca arat partea neagra a tot, ca si cind vezi, uite ca eu pot, dar nu ma lasa socialul sa-mi ating ce pot. Asta in pofida faptului ca eu pot atit de multe. E in toate astea un amestec de variante. Pentru ca si eu pot, si socialul ma blocheaza in felul lui, cum poate, si el. Si eu continui, si el continua, si ne batem ca sa dovedim cine ce e mai adevarat. E un drum al fiintzei. Pe care l-au parcurs cam toti. Fiecare in felul lui, propriu. Eu am facut ceva, care a avut consecintzele astea, in perioada asta istorica. Daca altcineva ar fi facut la fel ca mine, dar in alte vremuri, ar fi avut alte consecintze. Deci eu sint norocos ca traiesc acum, si nu atunci. Chiar daca, si eu pot sa fiu nemultumit de atitea, in vremurile astea istorice, care sint mai moderne, si mai intzelegatoare ca celelalte. Pentru ca un acum judeca altfel lucrurile. Oricum, locul, si timpul decid, se pare, in toate, si ne determina. Sintem copiii istoriei. Daca ne-am fi nascut mai demult, am fi avut mai mult de suferit. Ca existam acum, suferim iar, din alte cauze. Cind ar fi fost mai bine? Oricum, vremurile de acum sint infinit mai bune. Sa ne bucuram? Sa ne intristam ca avem atitea care nu ne-au reusit? Traim intr-o lume complicata, si constringatoare. Nu stim daca vom reusi, si nu ne e accesibil o varianta care sa ne permita sa prevedem ceva. Plutim, inca, si cautam sa vedem ce latura a vietzii ne va fi ajutatoare. Cautam ceva ce nu stim daca va fi, sau nu.