Ploi explorabile

Ploua..Si asta vine in minte cu imagini de strazi ude, si cer inchis, si oameni care fug, pe strazi, acoperitzi cu tot felul de chestii, ca sa nu-i ude apa asta care cade sferic, de undeva, de sus..Totul reflecta luminile, acuma..Lumea pare ca se asociaza simetric cu propria reflexie, si devine identica cu ea insasi..Traim printre atitea oglinzi, si noi devenim dubli, cu o fiintza alaturi, geamana, pe care pare ca o recunoastem..E atita apa, imprejur, care vine ca un fluviu continuu, simplu si clar..Poate fi un semn, sau doar o varianta de realitate care a existat dintotdeauna, si pe care am stiut-o, pentru ca am regasit-o si printre starile noastre..Ploaia e o trecere, de la ceva spre cine stie ce altceva..Si e o stare pura..Pentru ca e atit de impersonala, si neasteptata..E data, ca o axioma care sa completeze un set de axiome care definesc un sistem matematic complet, de la care pornesc toate evolutziile logico-explicative..Pentru ca exista prin ea insasi, si nu e explicabila, pe cit e de acceptabila, de asta e de baza in tot ce deriva..Lumea are in ea ploi, asa cum are valori..Ploi de  toate felurile, care cad sub diferite unghiuri, si care sint liniare, asa ca logica..Pentru ca ne ajuta, si ne lamuresc in a imagina feluri de a gindi rational..Drept, direct, si imediat..Plus ca elementele ploii sint sferice, si lichide, care se pot adapta, in forma, conturului vasului pe care-l umplu; sint flexibile si docil-autentice..Noi sintem in starea ploii atunci cind ne cautam propria natura..Atunci cind sintem stabili sintem solizi, si rigidizatzi..Natura socialului ne face sa revenim la flexibilitatile din ploi, cind ni se cere..Pentru ca sintem in noi cu mult desert uscat, si dune batute de vint..Avem o fluiditate relativa..Ne pliem dupa repere relativ rigide, de multe ori..Si cautam sa explicam necunoscutul prin ce percepem ca pare autentic..Asta fara sa stim ce urmari vor avea anticiparile noastre naive..Dar, e bine ca incercam..Si ca sintem ce credem, intr-un univers perfect indiferent..De asta ploaia e o salvare..Pentru ca vine spre noi in siruri paralele, ca sa ne ude, si sa ne aduca de dincolo un mesaj de sperantza suficient de lichida, cit sa ne faca sa credem ca sintem uzi pina la piele plutind in ape calme, ape care ne pot deschide atit de multe drumuri catre explorari posibile..