Adevarurile ramase

Pic, pic, pic, timpul curge in picuri sferice, asa ca cele ale ploii..Curge tot, si toate se transforma in variante noi a ce au fost mai demult..Sintem si noi ce am devenit, dupa atita timp care a elaborat totul cu o grija indiferenta..Avem ramase, inca, in noi, privirile de atunci, care parca s-au mai maturizat..Si toate s-au schimbat atit de firesc, si de usor de inteles..Lumile au revenit la ce erau, si noi ne-am rezemat in confort pe atita stabilitate..Ce usor pare a fi totul, uneori, si ce bine e cind amintirile vin sa ne mingiie cald, ca sa ne treaca toate supararile pe care le-am avut, de atunci..Sintem fix la fel, e adevarat, pentru ca gindim la fel, simtim la fel, si stim ca maturitatea asta de acuma e doar o patina a timpului..Pentru ca totul e iubire, si frumos, si putem sa deosebim, am invatat asta, putem sa deosebim mai clar intunericul de lumina, sub orice forma ar fi fost el expus..Am tendintza sa strig, de multe ori, ca sint-sint-sint-sint, pina la limita constientizarii, si sa vad realitatea in formele ei simtind-o prin forme, culori pe care pot sa le ating..Simt ceva, si imi construiesc din acel ceva imagini 3D in minte..Pot sa asimilez tot, si sa inteleg tot, de parca m-as plimba imprejurul a tot, liber, si fara constringeri..Simt ca am access la calmul inaltimilor, la fel ca la densitatea profunzimilor, si totul e firesc, de ca si cum asa m-am nascut, si totul imi e atit de aproape..Simt in aer o ploaie de toamna care se apropie..E atita liniste care prevede ritmul ploii care va veni..E clar, si simplu orice.. Misterele s-au evaporat, si au ramas doar orchestrele cosmice sa mai cinte pe ritmurile ploii ce va veni.. E cald, si bine, ca intr-o invaluire de sentimente aduse de suflete care vin special pentru noi, si sa ne dea iubirea pe care o asteptam..E atit de bine, aici, in micul nostru loc, aparat de tot..Ieri as fi vrut sa evadez, iar acum vreau doar sa ramin aici, pentru ca de aici ma pot elibera, si pot zbura spre toate orizonturile..
Lumea nu stie cine sint, si nu stie cine esti si tu, cu adevarat, pentru ca lumea merge pe drumul ei..Ea nu a fost niciodata alaturi, asa cum au fost sufletele singure, si sensibile..Si ea ne-a lasat sa fim la fel de singuri, ca si cind ar fi stiut ca putem sa ne descurcam si fara ea..Si noi am mers pe drumurile proprii, inainte, invatind din toate greselile pe care le-am facut..Am incasat atitea, si am continuat, pentru ca asa ne era dat, ca sa ne renastem din toate cenusile ramase, ale timpului..Azi ascultam muzicile sferelor, pentru ca am invatat asta..Si simtim altfel, si gindim altfel, pentru ca ne-am construit in timp capabilitatile astea, trecind peste tot felul de dureri care ne-au fost date..Si sintem ce sintem pentru ca am avut determinarea si curajul de a absorbi in fiintza proprie absolut tot, pentru a ne reintregi, si a ne redefini, ca sa fim exact la fel cu ceilaltzi care au trecut prin aceleasi transformari..Stiu ca semanam cu ei doar in forma, pentru ca avem alte valori fundamentale, ca ale celor de moda veche asa zisi, dar sintem aici, si vedem, comunicam in acelasi fel..Stii, societatea asta e schimbatoare, si confuza, si tot ce face ea pare absurd, dar daca tu ramii intre valorile tale, poate ca, in timp, ea va invata sa te aprecieze pentru fix ce esti..Pentru ca tu, prin ce esti, esti mai valabil pentru ce va veni.. Si pentru ca tu, prin ce esti, vei fi mult mai valoros pentru lumile care te vor aprecia pentru autenticurile de care esti capabil a le arata..Stiu, acum e o vibratzie a amestecurilor care confunda orice cu orice..In timp se vor limpezi toate, si culorile autentice se vor intoarce la adevarurile fundamentale..