Culorile proprii

Lumea nu are rabdarea ta de a contempla contemplabilul din tine, pentru ca ea e departe deasupra..Asta e doar pentru tine, ca sa vezi, si sa analizezi ceva ce pare analizabil..Pentru ca tu privesti spre ea cu un fel de proprie sperantza de proprie salvare, dar asta tine doar de tine..Lumea e indiferenta in  propria perceptzie a propriei perfectziuni..Nu-i pasa de ce ai trait, sau de ce vei trai pina vei disparea..Si lumea e o suma de lumi, care, si ele, isi duc propriile vietzi paralele perfect indiferente la tot..Acuma si lumile, ca pot, sau vor sa existe in paralel, e ceva ce tine mai mult de infinituri..Pe mine oamenii ma incita si irita, pentru ca se lasa dusi de promisiuni idealiste..In fine, asta e iremediabilo-ireversibil..Nu poti modifica mersul inertzial al mentalitatzilor..
Lumea e in mersul ei, pe drumul ei propriu..si tu esti in mersul tau, pe drumul tau, propriu..Fiecare e independent..E o armonie a indiferentzelor perpetue..Nici tu cu ei, asa cum, pefect identic, nici ei cu tine..E perfect egal..
Nu mai stii daca ceva de tine mai coincide cu asteptarile celorlaltzi..Nici ei nu-si fac complexe ca ar coincide cu ce e imprejur..Pina la urma nu conteaza atit de mult cit ai crezut tu, pentru ca ei n-au dat niciodata doi bani pe ce esti tu, chiar daca ti-ai imaginat altceva..Lumea lor nu a fost mai prietenoasa ca lumea din care proveneai, ba din contra, a fost mai anti-tine decit orice..Si daca tu ai incercat altceva, asta a fost pe barba ta, pe riscul tau, si cu consecintzele pe care le-ai imaginat, sau nu..Dar pe care le-ai trait..Pentru ca ei sint oameni in variante identice cu cele pe care le-ai experimentat, dar mai atasate de o atit de clara mizerie a existentzei, asta da..Iar culorile autentice e bine sa ramina la fel..Roshul sa ramina etern, verdele la fel, si chiar si griul sa reflecte ce a facut tot timpul, continuu..Pentru ca, pe felia noastra de timp, toate sint asa cum au fost, cind mai sus, cind mai jos, dar conforme cu natura lor proprie..Si asta ca sa ne fie un reper pentru natura noastra proprie, si sa ne puna, pe cit posibil, pe meditat..