Nou vs vechi

In stiintele exacte lucrurile sint foarte clare, pentru ca sint riguros definite, si evolutzia de la ipoteza la concluzie se face pe un drum riguros determinat, si urmind logici la fel de riguroase..Se lucreaza cu idealizari, e adevarat, dar asta pentru precizie..In altele stiinte sau domenii lucrurile se complica, pentru ca mintea omului e c omplicata. Si legile exactului se aplica si aici, dar in variante, si cu infinite interpretari. Inainte, de ex, stiai ca a fi bun inseamna sa a, b, c, etc, lucruri clar spuse. Acum, dupa atita evolutie a societatii am vazut ca a fi bun inseamna a interpretat, b interpretat, c interpretat, plus muuuulte alte cazuri noi, si ele interpretate.. Apoi a fi rau, iar inseamna cu mult mai mult in cantitate de interpretabilitate..Si e firesc sa fie asa, ca tot ce stiam noi a fi clar definit e acum ultra-complicat, in sine, si in relatie cu altele..Azi traim in era asta post-informationala, si, cum spuneam, toate sint complicate, pentru ca au evoluat..Toate ideile, notiunile, ipotezele au alta forma..Uite, ce inseamna astazi valoarea? Cum o definesti ca sa acoperi toate intelesurile posibile? E foarte greu..Cum definesti onoarea, sau demnitatea? Mai e valabil ce era mai demult? Cred ca nu..Pentru ca astazi toate au capatat intelesuri diferite, sint cu totul altfel..Lumea vechilor valori priveste lumea noua ca fiind pervertita, in timp ce lumea noilor valori priveste lumea vechilor valori ca fiind depasita, si relativ inutila..Cine are dreptate? Toti au, din punctul lor de vedere..Ce stim e ca traim acum, printre atit de multe informatii care au redefinit totul..Cei vechi par aroganto-rigizi, si cei noi par blazatzi de perversiuni moderne..Si eu am fost socat de viziunile astea contemporane, pentru ca eu am sistemul meu de valori, care e si el, evident in evolutie, dar cu anumite limite, e adevarat..Si asta pentru ca nu accept porcarii, oricit de moderne s-ar declara..Dar nu accept nici porcarii venite din vechiul sistem de valori, pentru ca imi fac propriile selectii.. Dar ce mi se pare sinistru e cum unii, sau altii, prosti prin definitzie clameaza ca valori niste mizerii, mai vechi, sau mai noi, si judeca foarte violent totul..Bine, evit cit pot extremistii, dar ma lovesc de ei tot timpul.. Ce ma enerveaza e ca toti se folosesc pervers de bulversarea asta a valorilor..In fine, sint oameni, si oameni, pentru ca asa a fost dintotdeauna..Eu ramin la ale mele, si inca imi caut oamenii mei, cu care sa pot avea conversatii argumentate, si de la care sa invat, pentru ca sint constient ca mai am atitea lucruri noi si interesante de invatat..

Enigma iubirii

Lumile nu sint cum par, asa cum si noi sintem altfel de cum parem lumilor, pentru ca sintem entitatzi complet diferite, chiar incompatibile uneori..Noi sintem fiintze, iar lumile sint abstractziuni construite de mintzile noastre, ca sa ne fie de un  subtil ajutor..Bine, lumile pot prelua din ce sintem, ca sa ne poata parea apropiate, dr ele sint ca robotzii, elaborari din ce simtim ca vrem sa devenim..Si asta e bine, pentru ca avem spre ce sa ne proiectam sperantzele, si asta chiar daca nu ne satisface sufletul..Dar lumile au in ele, si vor avea tot timpul, acea dorintza de a deveni altceva, de a ne desavirsi cautind, asa cum a fost cu acel Dumnezeu ideal, care sa ne apere de toate incercarile vietzii..
Ieri am fost sa ma plimb iar, pe malurile lacului, ca sa uit de toate..Am vazut toate animalele dimprejur, si pe unele chiar le-am mingiiat..M-am simtit ca as fi de acolo, si ca familia mea ar fi reala, ca si cind..Apoi am plecat, ca sa fiu eu iar eu insumi, separat de toate, si linistit..Pentru ca am inteles iar ca iubirea asta data fiintzelor ca mine are variante infinite, pentru ca poti iubi orice, si pe oricine, si toate se vor reintoarce in tine.. Pentru ca iubirea asta din tine nu e un dat acordabil spre o directie, ci e o varianta a devenirii tale..Pentru ca nu iubesti cu scop anume, ci pentru ca iti cauti prin iubire varianta cea ma buna ca sa te recompui, sa redevii, sa te redefinesti continuu..Ca in tr-o explorare a eului..Iubesti ca sa te intelegi, si sa continui sa traiesti.. Pentru ca sensul tau profund e legat de iubire..Stiu ca e destul de greu sa incerci sa definesti iubirea, pentru ca ea e atit de adinc incriptata in fiintza ta proprie..Si ea e atit de reala, ca o fiintza care iti vorbeste clar, si fara argumente descriptive, pentru ca ea e tu, si tu esti ea,  si voi impreuna sinteti ceva ce determina tot..
Iubirea a fost idealizata tot timpul, dar nimeni nu s-a apropiat de ea ca de o fiintza..Si nimeni n-a incercat sa o intzeleaga suficient de bine, cit sa-i exprime toate sensurile care ne sint atit de proprii..

Trecerile mele

Lumea e a lumilor, si lumile sint ale lumii, pentru ca, uneori totul poate deveni atit de legat, cit sa para un unul singur..Dar asta e rar, pentru ca lumile sint conforme doar cu ele insele, si totul pare chaotic, intr-o miscare perfect dezordonata..Sau poate ca asta percepem noi, cu propria minte, cea nesuficient de capabila..Poate ca chaosul e atit de subtil, ca ne scapa judecatii facute dupa o logica relativ primitiva..Nu stim, inca, si cine stie daca vom sti, vreodata. Spun asta pentru ca noi avem propriile noastre limite, fizico-chimico-biologice. Eu am avut un tata profesor de matematica, si care judeca lumea destul de strict, si am facut un liceu de mate-fizica in care am invatat ca universul are reguli clare, verificabilo-demonstrabile stiintific, dar care puteau si ele a fi analizabile. Si mi-am format asa un bun simtz al realului, pe care il am si acuma, si cu care cel mai probabil am sa mor. La mine mecanica e cea newtoniana, si matematica aceea a unui abstract rezultat  din necesarul unor explicatii demonstrabile, pentru ca asta e lumea cea inconjuratoare si palpabila..Probabil ca sint un mic primitiv, dar ma conserv asa, pentru ca asta imi e natura..Sigur, stiu ca pot gresi, pentru ca exista multe dincolo de cunoasterea mea. In liceu eram as la problemele de mecanica, si nu ma comparam cu nimeni, oricit de buni se dadeau ceilaltzi care faceau meditatzii intensiv, pentru ca eu gindeam mai bine, cred, si stiam sa vad variante cu mult mai elaborate, dar care se loveau tot timpul de un fel de relativ care ma pindea de sus sa mi-o traga, exact atunci cind imi era lumea mai draga..Ironic, nu? Iar matematicile le vedeam la fel, ca un sistem incredibil de bine structurat logic, si care putea determina, si demonstra orice.. Asta pina cind apareau iar, relativismele astea ale naibii de derutante..Apoi, in facultate am trecut la un nivel superior de mecanici, si matematici..Sigur, le-am inteles, m-am conformat lor, dar mi s-au parut straine, ca si cum totul ar fi fost interpretat arogant intr-un altfel, unul superior, si abscons, cumva..Si aici, poate, iar natura mea de bazal si-a aratat fatza..Pentru ca am ramas blocat pe nivelul acela..Si asta si poate pentru ca nu am avut cu cine sa discut toate lucrurile interesante, ca sa-mi depasesc frustrarile initiale..Tot ce se poate, ca sa fie aici si o latura psihica a limitelor mele, explicabile dealtfel..Si cred ca, oricine in locul meu, ar fi procedat la fel, i-ar fi injurat birjareste pe flenduristo-fonfanistii aia cretini, si si-ar fi vazut de propriul drum al cautarilor, dar asta nu m-a ajutat, e adevarat..Bine, eu nu m-am lasat intimidat de ei, oricine ar fi fost, dar am cautat sa le inteleg argumentele..Acuma probabil depinde totul si de fiintza mea, de cine sint efectiv, pentru ca eu am mers pe drumul meu, unul al ingineriei, care mi s-a parut mai apropiat..Am facut navele, pentru ca asta parea de departe, cel mai interesant domeniu..Dar am vazut ca totul era o aberatzie, cu metode stiintzifice. Nu navele, si nu ce studiam, ci felul in care era facut totul..Atitia pretinsi, atitea nonsensuri m-au dezgustat profund..Pacat ca asa ceva era lasat pe mina unor idiotzi care credeau ca sint alesi pe unele pozitzii pe care, sincer, nu cred ca le meritau, pentru ca daca ar fi fost autentici, chiar as fi construit nave pentru tot restul vietzii..Apoi am lucrat in ceva administratzie navala romaneasca, alta aberatzie, dupa care "m-am" emigrat, si de atunci fac design mecanic..Si de aici mi-am construit singur destinul..De prima data cind am vazut cita libertate si creativitate e in design am decis ca asta am sa fac, si am facut..Am avut si aici infinite probleme legate de natura umana, dar am zis ca mai important e visul meu aplicat, si nu idioteniile generate de idioti.. Am avut perioade bune, si rele, cele mai multe rele, dar  am trecut peste..Mi-am luat o pauza de gindire, si revenire..Si acuma sint decis sa reiau ingineria altfel, pentru ca nu am sa mai accept compromisuri, ori adevaruri, ori nimic, si ii fut pe toti care au crezut ca pot sa ma domine doar pentru ca aveau o alta pozitie sociala..Mai vedem cine, si cita dreptate a avut, pentru ca am invatat sa am suficienta rabdare cit sa pot muta muntzii din loc..Pentru ca va veni si o vreme a deschiderilor reale..
PS Cea mai buna razbunare pentru tot e sa-mi realizez proiectele, si asta nu va fi usor, dar vom vedea.

Geniile ignorate

Verdele are in el mult crud, de adevar, asa cum are rosu de amor, si oranj de sperantze amestecate, e la fel de complicat ca sufletele noastre care mai arunca priviri..E o culoare care vine din toate adincurile, ca sa ne arate ceva, atit cit putem vedea..Lumea e un  tablou, si noi sintem victime inocente, care vad ce pot vedea.. Si raminem privitori, si capabili sa poata admira, atita timp cit toate au ce ne arata pe intelesul nostru..
Ieri am vazut ca sint eu, si ca pot ramine eu atita timp cit punctele mele de vedere ramin constante..Apoi am vazut ca si punctele de vedere se pot misca, si ca eu devin, odata cu ele, alt eu..Si am simtit ca ma transform continuu, pe masura ce locul, cindva fix al punctelor mele de vedere, s-a schimbat, pentru ca am avut access la alte viziuni, alte peisaje, alte ratziuni de a vedea, si simtzi lumea..Am vazut ca pot sa ma plimb imprejur, chiar sa zbor, si sa am alte perceptzii..Am vazut ca tot ce parea atunci asa, poate deveni altceva..Stiu ca lumea poate parea ciudata, atunci cind incerci sa o vezi altfel..Dar te poti gindi ca si noi putem parea ciudatzi cind lumea ne vede altfel..Si asta nu e ca si cind noi, sau lumea am fi cu totul diferitzi de cum am aparut la o prima privire, ci e ca si cind perspectiva s-a schimbat, odata cu unghiul de privire..Pentru ca, si noi, si lumea, sintem perfect identici cu ce sintem..Nu e niciun mister aici, e doar acelasi-ul vazut altfel..Dar care ramine constant-perfect-cum-a-fost..Noi sintem ficsi, si identici cu toate amintirile ramase..Ma gindesc cum vom fi privitzi de cei din viitor, asa cum privim noi fosilele pietrificate, ramase intacte, dupa atitea sute de milioane de ani..Si vom fi studiatzi in detaliu, si cum vom fi descalificatzi, ca si cind am fi fost o frina in calea evolutiei.. Si asta chiar daca eu, acum, am avut probleme pentru ca, sau pentru ca..Si chiar daca , si tu si avut probleme, pentru ca..Pentru ca lumea judeca totul in ansamblu, si tu esti o piesa infima din acel mecanism depasit care a facut asta, sau alta..Bine, oricum viata merge inainte, si noi devenim mutantzi continuu, si ce va fi sa vina din viitor oricum va veni, si totul se va transforma..Ma tot gindesc la toti cei care au au avut talentul lui Beethoven, sau Einstein, dar care nu l-au putut arata..Si au fost atit de multi..

Umbrele privirilor

Vine toamna..Alearga pe strazi ritmuri care la intersectii se combina..Vin frunzele, pe rind, sa se alature la hora trecerilor, si vine si vintul sa le plimbe spatziile, si sa le sporeasca entuziasmul..Vin regretele, si melancoliile in sir indian, ca sa ne umple iar trotuarele, si vin ploile sa ne ude trairile cele verzi si neajutorate. Vin toate, peste noi, gramada, sa ne readuca in suflet starile uitate..Am fost, si am ajuns..Am strabatut vara cu energia termica a razelor, si acum ne mai hodinim oasele, ca sa fim in forma cind incep toate festivitatzile astea colorate..O sa ne facem haine de frunze, ca sa fim asortati cu covorul, copacii, si unele nostalgii.. Ne pregatim ca sa fim altii, desi stim, ca, in fond, sintem aceiasi..Aceiasi, care au pretins, mai demult, ca pot fi prieteni cu vara cea optimista..Ne-am adaptat, si noi, ca sa stim ca mai putem visa la ceva..Am iesit din spiralele verii, si am inceput drumul spre o alta devenire..Pentru ca viata ne-a aratat ca pe cer mai exista puncte fixe..
Ieri am trecut prin parcul verde..Am privit totul cu o incintare speciala, pentru ca am simtit ca si parcul ma privea, si ma studia, cum sint, acuma, la inceput de toamna..Si parca ne-am inteles din priviri..A fost ca o lectie de viata, pe care ne-am aratat-o reciproc..Ca sa invatam ceva, acum, din toate..Am ramas singur, sa astept, asa ca umbrele care nu mai parasesc locurile..Asta in timp ce, imprejur, toate devin variante a ce au fost..Mai vad doar razele din celelalte priviri..Raze care devin mate, si care au, la rindul lor, umbre..

Avansul technologiilor

Am vazut multe videouri pe youtube cu noutati technologice diverse, de la cele mai mari, gen: casa plutitoare, hotel subacvatic, avion cu ground effect, masinarii off road, pina la gadgeturi , sau robotzi de dimensiunea unei celule. Se inventeaza masiv zilele astea, ca poate te imbogatesti, ca nu se stie, uite-te la un Jobs, Gates, etc, care au ajuns de la zero la miliardari in timp scurt, na, orice e posibil, daca inventia ta e cumparata de suficient de multi oameni. Am mai vazut videouri cu proiecte uriase de viitor cam prin toate tarile, gen super-orase, sau super-structuri, sau alte super-cevauri in care sa poata trai oameni, fie ca-s pe sol, in/sub apa, sau in aer/cosmos. Ce mi-a placut cel mai mult au fost, evident, masinariile gen  rover martzian, sau vehicule off road, de alea de plecat in expeditii in jungla, sau la polul nord, echipate cu de toate, si care arata si foarte cool, chiar daca ciudat, uneori. Se experimenteaza mult zilele astea, se inventeaza continuu, ca, daca am avea stiri doar din technologie am avea ce vedea, clar, nu porcariile sinistre care nu mai intereseaza pe nimeni, de acuma. In fine. Am vazut citeva chestii care m-au lasat masca; un fel de sistem de transport, pentru viitor, una din variante, evident. Totul e pe module: cabine de comanda (pentru una, sau mai multe persoane), la care se pot atasa roti (devine automobil), elici/aripi de tot felul (devine elicopter/avion), carcasa cu motoare/elici (devine nava/submarin), senile (devine off road) etcetc. Cabinele se pot atasa si intre ele, ca sa le faci trenuletze, in orice combinatie..Si pe viitor ele nu vor mai fi proprietatea cuiva, ci vor fi folosite la comun, ca pe taxiuri (cred), sau poate ca-ti vei si putea cumpara una pentru tine, daca chiar vrei asta..Sint tot felul de scenarii, si toate perfect posibile, pentru ca se vor produce foarte multe bunuri, ca pur si simplu vor fi toate extrem de ieftine, si pentru sume modice ar fi mai eficient sa le imprumuti, decit sa le cumperi..Foarte interesant ce virtej technico stiintific e imprejur..Sint curios cum va evolua omenirea in urmatorii 1000 de ani, daca spre bine, sau nu, ca nu ai de unde sa stii, ca poporul/popoarele mai poate/pot lua si decizii gresite (vezi alegerea democratica a lui shticler), mai ales ca se pare ca exista o reducere a inteligentzei pe planeta..Ce pacat ca traim atit de putin, ca nu apucam sa vedem suficient din cum evolueaza technologia asta..
PS Azi e 23 august, ziua cind am intors armele, sau parca nu, ca am eliberat tzara de unii rai, ca sa ne-o cucereasca altzii. Traiasca R (asta ramasese scris pe un bloc vecin cu al meu, dupa revolutie, hahaha)

Adevarurile ramase

Pic, pic, pic, timpul curge in picuri sferice, asa ca cele ale ploii..Curge tot, si toate se transforma in variante noi a ce au fost mai demult..Sintem si noi ce am devenit, dupa atita timp care a elaborat totul cu o grija indiferenta..Avem ramase, inca, in noi, privirile de atunci, care parca s-au mai maturizat..Si toate s-au schimbat atit de firesc, si de usor de inteles..Lumile au revenit la ce erau, si noi ne-am rezemat in confort pe atita stabilitate..Ce usor pare a fi totul, uneori, si ce bine e cind amintirile vin sa ne mingiie cald, ca sa ne treaca toate supararile pe care le-am avut, de atunci..Sintem fix la fel, e adevarat, pentru ca gindim la fel, simtim la fel, si stim ca maturitatea asta de acuma e doar o patina a timpului..Pentru ca totul e iubire, si frumos, si putem sa deosebim, am invatat asta, putem sa deosebim mai clar intunericul de lumina, sub orice forma ar fi fost el expus..Am tendintza sa strig, de multe ori, ca sint-sint-sint-sint, pina la limita constientizarii, si sa vad realitatea in formele ei simtind-o prin forme, culori pe care pot sa le ating..Simt ceva, si imi construiesc din acel ceva imagini 3D in minte..Pot sa asimilez tot, si sa inteleg tot, de parca m-as plimba imprejurul a tot, liber, si fara constringeri..Simt ca am access la calmul inaltimilor, la fel ca la densitatea profunzimilor, si totul e firesc, de ca si cum asa m-am nascut, si totul imi e atit de aproape..Simt in aer o ploaie de toamna care se apropie..E atita liniste care prevede ritmul ploii care va veni..E clar, si simplu orice.. Misterele s-au evaporat, si au ramas doar orchestrele cosmice sa mai cinte pe ritmurile ploii ce va veni.. E cald, si bine, ca intr-o invaluire de sentimente aduse de suflete care vin special pentru noi, si sa ne dea iubirea pe care o asteptam..E atit de bine, aici, in micul nostru loc, aparat de tot..Ieri as fi vrut sa evadez, iar acum vreau doar sa ramin aici, pentru ca de aici ma pot elibera, si pot zbura spre toate orizonturile..
Lumea nu stie cine sint, si nu stie cine esti si tu, cu adevarat, pentru ca lumea merge pe drumul ei..Ea nu a fost niciodata alaturi, asa cum au fost sufletele singure, si sensibile..Si ea ne-a lasat sa fim la fel de singuri, ca si cind ar fi stiut ca putem sa ne descurcam si fara ea..Si noi am mers pe drumurile proprii, inainte, invatind din toate greselile pe care le-am facut..Am incasat atitea, si am continuat, pentru ca asa ne era dat, ca sa ne renastem din toate cenusile ramase, ale timpului..Azi ascultam muzicile sferelor, pentru ca am invatat asta..Si simtim altfel, si gindim altfel, pentru ca ne-am construit in timp capabilitatile astea, trecind peste tot felul de dureri care ne-au fost date..Si sintem ce sintem pentru ca am avut determinarea si curajul de a absorbi in fiintza proprie absolut tot, pentru a ne reintregi, si a ne redefini, ca sa fim exact la fel cu ceilaltzi care au trecut prin aceleasi transformari..Stiu ca semanam cu ei doar in forma, pentru ca avem alte valori fundamentale, ca ale celor de moda veche asa zisi, dar sintem aici, si vedem, comunicam in acelasi fel..Stii, societatea asta e schimbatoare, si confuza, si tot ce face ea pare absurd, dar daca tu ramii intre valorile tale, poate ca, in timp, ea va invata sa te aprecieze pentru fix ce esti..Pentru ca tu, prin ce esti, esti mai valabil pentru ce va veni.. Si pentru ca tu, prin ce esti, vei fi mult mai valoros pentru lumile care te vor aprecia pentru autenticurile de care esti capabil a le arata..Stiu, acum e o vibratzie a amestecurilor care confunda orice cu orice..In timp se vor limpezi toate, si culorile autentice se vor intoarce la adevarurile fundamentale..

Omul catre mine

Semanam; nu stii cine esti, si nu stiu cine sint..Avem in spate un trecut, si in fata un viitor..Avem totul imprejur, sintem incojuratzi de un prezent care se labartzeaza fara rusine, peste tot..Sinyem prinsi de toate prin miliarde de fire de toate culorile..Orice privire ne ascunde ceva..Lumea are contururi schimbabile, si toti fug in directii opuse..Cuvintele se sparg de margini, si ecourile au inghetzat de atitea indiferentze care vin, in valuri, peste tot ce am simtit ca a fost, cindva, sensibil..Sticla sigileaza toate trairile, si nimic nu mai reusesete sa treaca dincolo de suflete..Pentru ca timpul acopera cu straturi de taceri tot ce am trait, si simtit, cind eram deschisi, si adevaratzi..Azi transcendem in asltceva-uri care ne seamana, pentru ca devenim ce parea ca nu se va intimpla, mai mult ca in scrieri..Ne maturizam, si imbatrinim intr-un fel pe care nu l-am stiut, si asta fara sa fi banuit ca asa ceva, in felul asta, ar fi fost posibil..Stiu, am fi putut anticipa, dar asta nu ar fi fost de acceptat..Totul e altfel, si ceva din ce a fost e acum perfect schimbat..Lumile ni s-au schimbat, si noi am fost impreuna cu ele, parte din tot procesul..Cevaurile au devenit altcevauri incet, si iremediabil..Reflexia din oglinda ne arata ca alte fiintze ne sint alaturi..Cit a mai ramas din cei ce am fost, martori, la cei ce sintem? Si cit din noi mai accepta sa fie asa, ca parte din tot? Am calatorit prin toate iadurile, si toate m-au respins, apoi am incercat sa vad raiurile, dar si ele m-au negat..De ce nu pot sa vad ce pot deveni? Si de ce toate deschiderile fiintzei mi-au fost blocate? Sa fie o conspiratzie universala impotriva mea? Stiu ca totul e un circ, si totul va fi un circ, tot timpul, si ca doar aparentzele vor fi altele..Deci eu voi fi blamat oricind, fie ca e acuma, ca asa s-a intimplat, sau fie ca va fi intr-un viitor posibil, in cazul ca ma voi reincarna acolo..Bla-mat, cu toate onorurile de rigoare, si fara resentimente, asa ca si cind toate ar fi avut un curs firesc, si ceva potentzial s-ar fi transformat in ceva pur concret..Si tu ai devenit ceva, intr-o lume in care esti zidit de toata ipocrizia metodic, si fara sa ai drept la replica..Pentru ca traim intr-o lume moderna, in care adevarul e un moft, o fitza absurda, si care e depasita..Totul  e exagerat de obscur..Imi trebuie un om cu care sa ma leg prin multe fire afective, si cu care sa descopar frumusetze viselor..

Profundul dintre el si ea

Azi m-am plimbat iar, pe faleza..Am vazut iar natura in toata splendoarea ei, cum se intinde de-a lungul unui fluviu ce curge asa, de cind lumea..Si mi-am construit in minte lumile de acolo asa cum le vedeam pe masura ce faceam pasii..Un pas e un loc al unui timp intr-un spatziu urias..Urmatorul pas e un loc apropiat al unui alt timp, in acelasi spatziu..Si cu pasii urmatori construiesti un drum al tau, in timp, prin acel spatziu..Uneori pare mult, alteori putzin, dar secventza asta de pasi face ca drumul sa fie parte din tine, pentru ca ai trait intens pasii lumilor alea, si ai amintiri legate de acel spatziu, in acel timp..Totul e o constructzie a ta, proprie, care e reala in tot, asa cum e reala in perceptzia ta perfect subiectiva..In fine, lumile pot, sau nu sa fie de acord cu asta..Ieri am petrecut un timp pe o planeta care mi s-a aratat intr-un vis indus..Era ca pamintul, doar ca orasele erau in aer, si apele curgeau tot prin aer, in spirale care se intrepatrundeau..Iar cerul era de un verde clar, si sorii, cei doi, erau de un galben pal, asa ca in picturile lui Van Gogh..Mi-a placut sa vad atitea peisaje pe care doar le imaginasem..Am stat sa observ totul, si sa admir, sincer, cum lumile devenisera atit de elaborate..Apoi am intilnit o tipa, cu care m-am conversat mult timp..Ea era venita pe planeta, si stia locurile mai bine ca mine..Mi-a povestit despre istoria descoperirii planetei, despre colonizarea ei, si despre transformarile de dupa..Mi-a placut de ea, ca era sensibila, si deschisa, si, mai ales ca imi putea da raspunsuri la toate intrebarile mele..Ma gindeam chiar sa ii propun sa facem si intilniri romantice, si, a fost de acord..Acuma stiu ca, dincolo de aparentze mai e si faptul ca, dupa ce ne cunoastem, am putea descoperi ca sintem diferitzi, si atunci totul s-ar transforma in altceva, dar, pentru moment totul parea ca intre noi functzioneaza o comunicare buna..Si am continuat sa vorbim pe tot felul de teme, ca sa ajungem la noi insine, sa ne spunem ce credem, ce simtim, si in ce fel vedem lumea asta, in toate aspectele ei..Recunosc ca nu m-a atras de la inceput cu ceva, asa cum au facut-o altele, dar asta n-a fost o problema, pentru ca eram mai interesat de altceva..Vroiam sa vad cum comunicam in mod real relativ la lucruri real-practice..Ca sa inteleg daca pe viitor chiar am putea deveni un cuplu..Pentru ca in cuplu e o traire continua, si o altfel de comunicare, una mult mai subtila decit ai putea-o avea cu oricine altcineva, pentru ca il cunosti foarte bine cit sa il simti pe omul ala, si cit sa te simta cit sa poti comunica tacit, din priviri, si gesturi..Si in comunicarea asta nu expui simplisto-stupid ceva clar, pentru ca nu e nevoie..Ci doar esti tu, si ea doar e ea, si toate se construiesc de la sine, fara sa expui, sau sa se expuna, pentru ca nu e nevoie..Devii comunicind, asa cum si ea devine comunicind simplu, si sincer intre sufletele profunde..Si vezi, in timp, cum totul e chiar asa cum e, si ca ce devine e un rezultat al tot ce te leaga de ce a fost, sau este ea..E simplu..Totul e sa fie profund..

Vieti-trairi-deveniri

Totul se intoarce in nimic..De fapt totul se dizolva in nimic..Sau totul se intoarce in nimic..Ba se dizolva..Ah, nu reusesc sa ma impac cu mine, sint mai mult dusman cu mine, decit prieten..Glumesc, sint cu mine asa, fara nimic special..Parca m-ar ajuta mai mult sa ma tratez pe mine ca pe un strain, ca atunci parca mi-as vedea mai bine interesele..Sa fiu 2 intr-unul, unul social, vizibil, care sa fie indiferent, sec, si rational-activ, si altul invizibil, ala care sint in realitate, cu bunele, relele mele proprii, si care sa nu mai poata fi intimidat de loviturile pe care le primeste eul meu social..In fine, oricum lumea cauta sa ti-o traga, deci na, trebuie sa stii sa te aperi, asta in timp ce cauti sa-ti duci viata in continuare..Ma enerveaza astia hiper-activi si care se holbeaza la tine absolut fara rusine, ca si cind el ar fi proprietarul a orice, pe o raza de 2 km..Si asta pentru ca eu ma gindesc la ale mele, sint concentrat, si poate par aerian, dar nu sar la nimeni, nu jignesc pe nimeni, asa cum altii o mai fac, in fine, tine de o educatie care e sublima, dar care lipseste cu desavirsire..Dar, sa revenim, ziceam ca totul devine nimic, ca pe urma nimicul sa devina tot, si ciclul asta se reia, continuu..Sigur, sint atitea argumente pro, si atitea contra..Sau invers..Oricum nu mai conteaza, ca fraza e general-filosofico-artistica, si se poate interpreta in multe feluri, si functie de interpretari poti sa-ti faci prieteni, sau dusmani, ca sint unii foarte agresivi contra ta..Na, acuma te adaptezi si tu, ca daca mitocanul sare la tine e mai bine sa stii auto-aparare decit sa-i dai argumente..Adica ii dai argumente sub forma de pumni, ca el asa vrea sa te domine, cu intimidari..Oricum, cum ziceam de atitea ori, nu conteaza, ca astea sint amanunte ale vietii, intimplari declansate stupid de niste cretini, totul e sa stii sa le ocolesti si sa fugi tare..Pentru ca-chiar daca l-ai rezolva pe idot pe moment, asta s-ar putea sa aiba repercursiuni (asa l-am invatat eu cu r reper-cuRsiuni, nu repercusiuni cum ae acuma, mai englezit, bine, sint valabile amindoua, de fapt e valabil orice, pe masura ce limba se simplifica), neplacute, pe care le poti evita fugind de toata situatia..Pentru ca, oricit de inteligent ai fi, tot sint unii perversi chititzi pe anume chestii pe care stiu sa le faca mai bine ca tine, e evident..Bine, asta e o realitate care iti arata ca esti, oricine si fi, foarte vulnerabil..Si daca ai constientiza asta ti-ai face singur viata un infern..Totul e sa lucrezi inainte la ale tale, sa iti dezvolti mintea si capacitatile, ca sa reusesti cu adevaruri, intr-o lume adevarata, cum e, sa zicem, in cazul meu, ingineria..Si asta pentru ca e o mare lupta intre autentic, si impostura, lupta care nu se duce chiar corect..Ma rog, e o discutie lunga aici, pentru ca totul tine de multa subiectivitate, si asta va exista tot timpul..Si ei sint subiectivi, dar si tu, si fiecare are propriile repere, si valori..Si in batalia asta intre subiectivitatzi fiecare isi foloseste atu-urile, dar nu fiecare e corect, pina la capat..e mine asta ma enerveaza, lipsa de consistentza-consecventza in orice..Sa ai idei, si principii adevarate nu mi se pare ca esti rigid, asa cum flexibilitatea in idei si principii nu e intotdeuna morala..Nu te poti cobori la orice nivel, doar pentru ca asa e "modern", si nu trebuie sa accepti orice, ca sa reusesti..Si aici e o discutzie kilometrica, pentru ca in relatiile dintre oameni nu poti defini riguros, ca in matematica, lucrurile, pentru ca sint variante, si variante, de interpretari..In fine, asta e lumea, asa sint oamenii, si asa sintem si noi, semanam, cit de cit, si ne aliem, sau combatem cind si cind, functie de situatii..Si asta facem continuu, asa ni se construieste viata, ca vrem, sau nu vrem..Totul e sa fim constant conformi cu ce sintem, si, chiar daca mai primim lovituri, sa invatam sa ne ridicam, si sa mergem, cu curaj, inainte..
PS Am avut niste viziuni foarte bune, despre cum sa arate device-ul meu, ca sa fie ultra-modern, si ma gindeam ca daca as gasi o companie care sa stie sa vada viitorul proiectului asta, lumea chiar ar fi mai buna, si stiu ce spun, ca sint designer, si stiu destul de multe, in fine, mai vedem..

Cuvinte vs idoli

Cind scrii, de fapt construiesti sensuri din cuvinte.Ai in minte idei mai multe pe care vrei sa le spui, intr-o ordine a unei logici, ca in matematica, doar ca acea logica a ta e posibil sa fie flexibila, adica deschisa, si tu o expui pe masura ce iti avanseaza cuvintele, si de asta nu e usor sa scrii, pentru ca textul e cel care apare, si care poate avea o valoare mai mica sau mai mare, dar jocul logicii-ideilor-cuvintelor din mintea ta e urias, pentru ca ai libertatea sa faci orice ca sa obtii sensul, si apoi logica..Aici e frumusetea scrisului, vazut ca o forma uriasa de libertate..Ce conteaza e rezultatul, pina la urma, ce obtii dupa travaliul asta..Scriitorii adevarati opereaza numai cu elemente adinci, cu viziuni ample, pe care le expun in cuvinte simple, ultra-explicitind totul, ca sa poata intelege oricine..Sigur, unii sint citibil-placuti, altii mai incifratzi, altii au un stil al lor, dar fiecare vorbeste despre valori..Inainte se scria mai degajat, mai pe larg, in texte mai lungi, dar modernismul a concentrat totul, acum s-a ajuns sa se expuna cuvinte cheie pentru impact, asa ca in filmele mai noi, in care se cauta un fel de sinteza stupida a unor emotzii puternice..Asa au evoluat lucrurile, s-a mers spre bazal, ca receptorul sa nu mai trebuiasca sa aiba ideile proprii, ci sa le ia pe cele aratate ca fiind bune..E o mare manipulare emotionala, aici, evident, pentru ca ei cauta sa vinda ce fac, si dau drumul la orice fel de senzational provoaca si atrage..Si mai toti folosesc metode de hipnotizare, ca sa-i faca dependentzi, ori asta mi se pare incorect, pentru ca nu ai voie sa te folosesti de slabiciunile omenesti..Cauta sa vrajesti oamenii, sa le spui povesti care pot fi reale, foloseste impactul unor cuvinte sau expresii care trezesc porniri emotionale profunde, cauta sa-i ajuti sa descopere realitatile din ei, provoaca-i sa simta ca sint parte din acele lumi pe care le-ai imaginat..Fa arta, nu cauta sa le cauti umbre, care sa-i incite..Na, acuma depinde de fiecare, pentru ca toti incearca sa vinda, si de asta sint de inteles, dar pina la o limita..In fine, e o discutie infinita aici, pentru ca sint multe laturi ale spiritului care pot fi expuse in miliarde de feluri..Ce ma incita pe mine e felul in care a scris poetul nostru Eminescu..Constructiile lui sint atit de elaborate, ca sint cvasi-perfecte..Totul e un intreg care se auto-sustzine si e atit de clar, ca e indestructibili..Nu poti sa adaugi, sau sa scoti ceva, far sa nu afectezi tot..Il citesti, si totul iti intra direct in sufletul profund, pentru ca el iti cinta versurile, si iti da un ritm al lor..Si are atitea viziuni, ca simti ca iti faci inauntru un film dens, cam intunecat, dar care poate atinge, prin puritate culmile artelor..E uimitor ce usor te plimbi printre subtilitatzi ale adincimilor, sau inaltzimilor..Te lasi purtat de el, ca si cind si fi intr-o nava cosmica, una care strabate orice, oricind, si oricum..Si asta e doar inceputul, pentru ca el doar iti deschide drumurile..Nu stiu daca se va putea scrie mai bine de atit, pentru ca e foarte greu, el are mult prea multe si atit de eleborate, dar, poate, pe viitor vor mai aparea scriitori capabili sa-l depaseasca..Cine stie, azi lumea e un cazan de idei care se dezvolta, si poate va rasari un talent urias, care sa dea drumul la alte viziuni mai ample..

Fetita cu vioara

Nu vreau sa ma bag in politica, pentru ca e murdara, si depasita, si lumea ei simt ca ma raneste..Dar am vazut entuziasmul romanesc urcat intr-o mare sperantza zilele, si noptile astea, cind lumea a devenit constienta si activa..Asa trebuie sa fie, pentru ca libertatea e mult prea scumpa ca sa fie sugrumata de niste tirituri fara scrupule, pentru ca nu asa e lumea noastra, nu asa vrem sa fim..Au fost mici lupte intre demonstrantzi si jandarmi cu ordine, au fost victime, si oameni care au fost abuzatzi..Si ranile lor ne dor pe noi toti, pentru ca noi sintem ei, si noi vrem sa fim liberi, si deschisi..
Dar ceva m-a miscat profund..In mijlocul nebuniei, si al urii, undeva, pe un colt de lume, o fetita cinta la o vioara..Si lumea n-a oprit nebunia, dar fetita a continuat sa cinte..Atunci m-am intrebat daca noi, ceilalti, mai stim sa ascultam, si mai cautam sa ne intelegem..Ce anume ne determina sa ne lasam dusi in jocul asta al dementzelor, si al devierilor catre alienari? Ce ne face sa fim atit de uriti, si de razbunatori? Ego-ul, prostia, monstruozitatile induse de ce vedem la ceilaltzi? Sau ne place sa ne lasam intr-o comoditate a unei lupte absurde, doar pentru ca ne satisface pornirile profunde de a vedea singe? Doar atit? Restul din noi unde a ramas? Visurile, dorintzele, zborul spre infinituri cui le-am lasat? E trist, si absurd sa fie adevarat..
O fetita cinta la o vioara..Ea e singura care ne poate salva, pina la urma, pentru ca doar ea stie sa arate ca ce simtim e adevarat, si ca restul sint aberatii scornite..Ea e singura care ramine acolo, ca o statuie miscatoare a unor ginduri pe care nu am avut curajul sa le spunem..Restul va disparea, si totul va deveni un abur, dar fetita la vioara va avea un renume care va depasi timpul, pentru ca doar ea e cea care a avut curajul de a fi autentica in lumea asta bintuita de ipocrizii..
PS Intr-o banda desenata cu Doctor Justice, din Pif, la sfirsit era o imagine cu o multime care protesta, si care avea o pancarta cu "Plus jamais ca", adica nu mai vrem sa se intimple asa ceva..Cred ca noi sintem la fel, in acea stare in care vrem sa depasim tot, si sa o luam de la un alt capat..Si sa stergem din memorie tot ce a fost un cosmar trecut..

Lasciv evolutiv

Spatiile se desfac ca niste rulouri, in ritmul timpului, constant..Miscarea e continua, de la inceputul timpului.. Cilindrul se rostogoleste inainte lasind in urma un covor de spatiu elastic, pe care masele il mai deformeaza.. Timpul merge indiferent inainte tragind dupa el toti cilindrii de spatziu, care pare ca nu se mai termina..
Uneori starile de dinauntru coincid cu cele de dinafara..Alteori starile ramin sa domine stabil tot..Si toate impunerile curg simplu, si firesc..Apoi se acopera toate cu taceri de ginduri..Cind doar linistile vorbesc pe ritmurile interioare..
E inca vara..Un desert cald ne inconjoara cu lumina si verde vegetal..Sintem pasivi si lenesi..Totul e conform, si identic cu tot, miscarea e lasciva, si previzibila..E calm si autentic totul in starea de echilibru static..Nimic nu mai conteaza, nici chiar daca miine se va intimpla o crestere, sau o cadere pe scara evolutiei..E limpede si clar, si totul e o apa care curge fara sfirsit..Pare ca vointza a adormit..
Peste putin timp va veni toamna..Si vom incepe iar sa gindim la trecut, si viitor..Acum e prea cald, si prea fara griji..

Calatoriile sufletului

Uitarea imi reuseste, uneori..Cu eforturi uriase, care lasa urme..Apoi ma intreb daca merita..Poate mai buna e ignorantza a ce a fost, pentru ca propria mea constiintza ma tine lipit de un trecut care a fost real, e adevarat..Poate uit mai usor tot daca ma concentrez pe altceva..Ieri am vazut in aer urme de ceatza, si ma gindeam de unde a aparut, daca nu s-a ratacit cautind si ea sa fuga de un trecut al ei..Ce interesant sa cautam regasire in lucrurile reale, si confort in povesti inventate in care eroii sa fie lucruri, sau fiintze de toate felurile..Hahaha, e comic, privit asa constient de lumea reala..Numai ca noi avem dreptul la lumea noastra interioara, si la propriile convingeri, secrete..Sigur, ceatza nu a fugit, pentru ca ea nu are determinare, ea apare natural, si e miscata de vint..Dar ar putea fi..Asa cum orice ar putea fi orice..De unde stim, sau nu stim, ca ceatza asta nu e parte din sufletul unei fete a unui rege care a obligat-o sa se casatoreasca cu cineva, asa, iar ea s-a sinucis aruncindu-se de pe o stinca? Si ca sufletul ei a ratacit, pina s-a desprins in mai multe parti, ca sa-si caute mai eficient un iubit; sau, ma rog, sufletul unui iubit care si el ratacea tot asa, ca o ceatza? Sau poate ca ceatza e sufletul unui rege, sau al unui saltimbanc, ori actor, printz, cersetor, om de stiintza, inginer, geniu, nebun, orice..Poate ca in ea sint toate sufletele adunate, ale unor oameni carora nu le-am aflat povestea vietii lor nescrise..Sau poate ca in fiintzele de acum sint reincarnatzi toti..Poate ca numarul sufletelor e limitat, si atunci toate revin la viata sub alta forma..Poate un copac are in el spiritul tacut al cuiva; poate Newton e un mar care face mere care vor cadea tot timpul datorita gravitatziei..Poate masinariile au in ele sufletul celor care le-au creat, sau poate tablourile au in ele sublimata toata sensibilitatea autorului..Cred ca sufletele celor ce au fost ramin, inca, mult timp pe pamint, dar sint sub alte forme, unele chiar destul de greu sesizabile..Cit traim sintem suflete atasate de un corp, dar, pe urma cine stie ce vom deveni..Oricum, fiecare isi va cauta sa-si implineasca drumul..

Ierarhiile evolutiei

Imaginea e o constructie..Daca facem zoom in suficient de mult gasim pete de culoare pura, care si ele sint un ansamblu de puncte de culori diferite..Asa sint lumile, ansambluri de alte lumi care si ele descompuse sint o colectie de micro-lumi, unite printr-un intzeles al echilibrului..Logicile constructiei se intrepatrund intr-atit cit sa nu poata fi usor delimitate, dar au si ele echilibrul propriului intreg..Toate sint atit de complicate, incit totul e deschis parca spre orice logica posibila, spre orice fel de interpretare, de catre oricine, oricum, de oriunde ar fi, si orice fel de suflet ar avea..Si e asa pentru ca fondul nostru profund e acelasi..Diferim doar in forma..
Si lumile seamana intre ele prin partea lor profunda, dar ele sint mult mai elaborate decit am putea fi noi vreodata..Si cu toate astea, nu sint vii, ca noi, pentru ca ele exista ca rezultat al gindirii si simtzirii noastre.. Dar ne pot depasi oricind..La fel poate si robotzii viitorului, ne vor putea depasi usor in orice, dar nu vor avea, cred, detasarea noastra relaxata, si umorul cu care privim lumile..Pentru ca nivelul la care vor putea analiza lumea va depinde de limitele technologiei..Sensibilitatea nu va fi atinsa atit de usor in programarile urmatoarelor mii de ani..Pina atunci tot noi vom fi regii sentimentelor..Hahaha, ce bine suna, regii unui domeniu nedepasibil, asta e o buna consolare in lumea asta salbaticita de lupte de toate felurile, care acum, ce sa vezi, e la nivelul technologiilor..Dar poate ca technologia ne va ajuta sa construim un mediu mai apropiat, si prietenos, in care sa fie respectate regulile unor prietenii posibile, si asta ar fi un cistig enorm.. Incerc iar sa nu-mi para rau ca m-am nascut prea devreme, hahaha, de parca asta ar fi fost posibil..Oricum, nu as fi vrut sa ma fi nascut in vremurile alea barbare, in care se vinau toti..Pentru ca acum e o mare revolutie imprejur, si toti cauta, cerceteaza sa se afirme intr-un fel sau altul..Stiu ca am avantaje in lupta asta, dar m-au si obosit unele atacuri ale altora, destul de brutale, care mai sint inca tolerate de iluzia asta a libertatzii.. In fine, acum e mult mai bine, dar inca sintem departe de o societate a valorilor si talentelor autentice..Dar, evoluam sperind, si speram ca evolutzia ne va aduce recunoasterea aceea..Si asta fara sa fim lipsitzi de o modestie impusa de un social cam nesigur pe ierarhii..

Finitul dintre infinituri

Exista infinituri de toate dimensiunile, formele, si culorile..Dreapta, planul, spatiul cu 3 dimensiuni au o infinitate de puncte..Asta ca sa nu mai spunem de spatiul cu n dimensiuni..Dar si un segment de lungimea diametrului unui atom are o infinitate de puncte..Lucrurile obisnuite ascund in ele multe infinituri invizibile.. Chiar si noi, oamenii, avem deschideri spre infinituri, pe care le-am descoperit, sau nu, depinde de educatie, virsta, experientze, etc..Dar, probabil ca lumile au in ele cel mai clar delimitate infiniturile, pentru ca acolo totul e organizat, ierarhizat, si aranjat ca toate sa fie in armonie..
Stiu ca infiniturile exista in realitate, dar multe din ele tin de noi, de natura noastra, de ce sintem..Si pe multe le folosim ca repere pentru evolutie, asa cum foloseau marinarii, in vechime, stelele..Si asta pentru-ca-pentru noi infiniturile sint cazuri exceptionale, unice, si uimitor-magice..Pentru ca tot ce ne e in imprejurul imediat e finit, si cu o viata relativ scurta..De aceea stim sa recunoastem ca avem, din start, un mare handicap fatza de infinit..Si vom trai cu el tot timpul..

Cursa cu oameni-obstacole

Ei nu inteleg, pentru ca nu pot intelege ceva ce n-au trait..Si n-au trait multe, din toate, si multe din cite ai trait tu..Esti un extraterestru pentru ei toti..Cauta sa te inteleaga cu ce au in cap, dar e mai greu, pentru ca, fiind plini de vicii si probleme, si alte dileli, ei vor cauta sa iti gaseasca vicii, probleme, sau alte dileli..Si cum tu chiar daca ai mici probleme, nu le expui asa, impudic, atunci vor incerca sa te fortzeze sa iti arati vulnerabilitatile, lucru pe care, iar, nu il faci..Atunci ei iti vor deveni dusmani (cei mai primitivi), sau indiferentzi (cei mai evoluatzi), si asa iti vei asigura de absolut fiecare data cite unul pe care nu vei mai vrea sa-l revezi cit timp traiesti..Asta daca respectivul nu va face el efortul sa te vineze, ca sa te doboare, ca sint de astia destui..
De asta cel mai recomandat e sa fii abil, agil, vigilent, si, mai ales, bun la fuga..Pentru ca, decit sa te bati/scuipi/injuri cu o tiritura, mai bine o sari/ocolesti, si accelerezi, ca sa nu te prinda din urma..E cel mai inteligent mod de a reactiona..O fuga sanatoasa, care te scapa de eventuale probleme..Fugi nene, cit de repede, si de mult poti, de toti..Bine, cind esti fara urmaritori poti sa te mai hodinesti, ca sa ai energie cind mai intilnesti vreun specimen dintr-astia..Acuma or mai fi si oameni de treaba printre ei, dar cauta sa-l cunosti de la distantza, sa-l observi, si abia apoi sa te apropii..Nu de alta, dar te-ar putea ajuta, sau l-ai putea ajuta, si unii chiar merita asta..Dar e al naibii de greu sa-l gasesti, ca si el se fereste, din aceleasi motive ca tine.. Asta e, mai tre'sa mai si risti citeodata, ca altfel timpul oricum trece parca mai repede decit de obicei, si e si foarte limitat..

Masti de cuvinte

Un drum e o aventura intr-un necunoscut de o infinitate de forme pe care le vezi din mers..Nu e ca si cum s-ar putea deduce ceva, ca sa spui ca ai avut un trecut repetabil, doar ca sub alte forme..Pentru ca la fiecare pas ti se deschid alte si alte variante aflate intr-o ceatza totala..Dincolo de citiva pasi poate fi absolut orice, o reusita, un esec, un drum obisnuit, un drum plictisitor, un accident, orice.. Nu stii, si chiar nu vei sti absolut nimic, pentru ca totul e complicat, iar imprejururile astea au in ele elemente care sint legate in asa fel ca nu-ti poti da seama ce fel vor evolua..Cel mai bine e sa fii pregatit sa contracarezi cit de bine poti loviturile rele, sau bune (ca sint si de astea), si pentru asta trebuie sa ai la tine judecata rationala, pentru ca ea e de baza, acolo se afla toate raspunsurile la toate intrebarile (glumesc, doar la unele, ca acuma na, n-o sa-ti pui tot timpul intrebari fara raspuns).
La mine e un fel de compensare a bine-rau-lui continuu..Prea mult bine imi provoaca rau, sincer, desi au fost rare momentele alea..Prea mult rau imi provoaca tot rau; deci nu e bine cind ceva e prea mult..In cantitati acceptabile si binele si raul sint suportabile, si e curios ca ele se succed intr-un sir riguros bine-rau, adica bine-rau-bine-rau continuu, ca sa se compenseze, probabil, si sa nu se incline prea mult nava doar intr-o parte..Inainte de o mare eliberare, cum era de exemplu vacantza la scoala, ma simteam profund bine, ca ma plictiseam de cit de mult era, si parca vroiam o schimbare..Dar cind eram inainte de o mare constringere, gen inceperea scolii dupa vacantza, atunci aveam inainte un mare rau, care dura minim o saptamina inainte, dupa care scoala urma  sa ma prinda relativ adaptat..Si asa mi s-a intimplat, pe urma, tot timpul, ca inainte de ceva nou treceam printr-un mic/mare infern, dupa care eram ok, dar fara de care nu se putea..Si mai toate inceputurile astea erau legate de intilniri cu oameni, de incercari, etc, situatii in c are intervene contactul cu ceilaltzi..Nu stiu, probabil din timiditate, dar am avut o mare retinere cind era vorba de oameni, si tot timpul a trebuit sa ma abtin sa fiu prea deschis cu ei, ca iesea nasol, am vazut asta de cind eram mic..Ma uit la unii ca sint sociabili, ca discuta, comunica natural, ca si cind asta le da stari de bine..Am incercat sa fiu ca ei, dar n-am reusit, si asta mai ales pentru ca spun eu ii plictiseste pe ei, si ce-mi spun ei ma ultra-plictiseste pe mine.. Na, poate ca vorbesc intr-o alta limba..De fapt fiecare vorbeste pe limba lui, dar unii se mai intimpla sa se si inteleaga..Pentru ca vorbim asa cum gindim, cind sintem sinceri..Si asa cum credem ca gindesc altii, cind sintem prefacuti..Si sintem cind sinceri, cind nu, pentru ca sint atitea situatii in viata in care sintem obligati sa jucam roluri aparent credibile..

Culorile proprii

Lumea nu are rabdarea ta de a contempla contemplabilul din tine, pentru ca ea e departe deasupra..Asta e doar pentru tine, ca sa vezi, si sa analizezi ceva ce pare analizabil..Pentru ca tu privesti spre ea cu un fel de proprie sperantza de proprie salvare, dar asta tine doar de tine..Lumea e indiferenta in  propria perceptzie a propriei perfectziuni..Nu-i pasa de ce ai trait, sau de ce vei trai pina vei disparea..Si lumea e o suma de lumi, care, si ele, isi duc propriile vietzi paralele perfect indiferente la tot..Acuma si lumile, ca pot, sau vor sa existe in paralel, e ceva ce tine mai mult de infinituri..Pe mine oamenii ma incita si irita, pentru ca se lasa dusi de promisiuni idealiste..In fine, asta e iremediabilo-ireversibil..Nu poti modifica mersul inertzial al mentalitatzilor..
Lumea e in mersul ei, pe drumul ei propriu..si tu esti in mersul tau, pe drumul tau, propriu..Fiecare e independent..E o armonie a indiferentzelor perpetue..Nici tu cu ei, asa cum, pefect identic, nici ei cu tine..E perfect egal..
Nu mai stii daca ceva de tine mai coincide cu asteptarile celorlaltzi..Nici ei nu-si fac complexe ca ar coincide cu ce e imprejur..Pina la urma nu conteaza atit de mult cit ai crezut tu, pentru ca ei n-au dat niciodata doi bani pe ce esti tu, chiar daca ti-ai imaginat altceva..Lumea lor nu a fost mai prietenoasa ca lumea din care proveneai, ba din contra, a fost mai anti-tine decit orice..Si daca tu ai incercat altceva, asta a fost pe barba ta, pe riscul tau, si cu consecintzele pe care le-ai imaginat, sau nu..Dar pe care le-ai trait..Pentru ca ei sint oameni in variante identice cu cele pe care le-ai experimentat, dar mai atasate de o atit de clara mizerie a existentzei, asta da..Iar culorile autentice e bine sa ramina la fel..Roshul sa ramina etern, verdele la fel, si chiar si griul sa reflecte ce a facut tot timpul, continuu..Pentru ca, pe felia noastra de timp, toate sint asa cum au fost, cind mai sus, cind mai jos, dar conforme cu natura lor proprie..Si asta ca sa ne fie un reper pentru natura noastra proprie, si sa ne puna, pe cit posibil, pe meditat..

Ploi explorabile

Ploua..Si asta vine in minte cu imagini de strazi ude, si cer inchis, si oameni care fug, pe strazi, acoperitzi cu tot felul de chestii, ca sa nu-i ude apa asta care cade sferic, de undeva, de sus..Totul reflecta luminile, acuma..Lumea pare ca se asociaza simetric cu propria reflexie, si devine identica cu ea insasi..Traim printre atitea oglinzi, si noi devenim dubli, cu o fiintza alaturi, geamana, pe care pare ca o recunoastem..E atita apa, imprejur, care vine ca un fluviu continuu, simplu si clar..Poate fi un semn, sau doar o varianta de realitate care a existat dintotdeauna, si pe care am stiut-o, pentru ca am regasit-o si printre starile noastre..Ploaia e o trecere, de la ceva spre cine stie ce altceva..Si e o stare pura..Pentru ca e atit de impersonala, si neasteptata..E data, ca o axioma care sa completeze un set de axiome care definesc un sistem matematic complet, de la care pornesc toate evolutziile logico-explicative..Pentru ca exista prin ea insasi, si nu e explicabila, pe cit e de acceptabila, de asta e de baza in tot ce deriva..Lumea are in ea ploi, asa cum are valori..Ploi de  toate felurile, care cad sub diferite unghiuri, si care sint liniare, asa ca logica..Pentru ca ne ajuta, si ne lamuresc in a imagina feluri de a gindi rational..Drept, direct, si imediat..Plus ca elementele ploii sint sferice, si lichide, care se pot adapta, in forma, conturului vasului pe care-l umplu; sint flexibile si docil-autentice..Noi sintem in starea ploii atunci cind ne cautam propria natura..Atunci cind sintem stabili sintem solizi, si rigidizatzi..Natura socialului ne face sa revenim la flexibilitatile din ploi, cind ni se cere..Pentru ca sintem in noi cu mult desert uscat, si dune batute de vint..Avem o fluiditate relativa..Ne pliem dupa repere relativ rigide, de multe ori..Si cautam sa explicam necunoscutul prin ce percepem ca pare autentic..Asta fara sa stim ce urmari vor avea anticiparile noastre naive..Dar, e bine ca incercam..Si ca sintem ce credem, intr-un univers perfect indiferent..De asta ploaia e o salvare..Pentru ca vine spre noi in siruri paralele, ca sa ne ude, si sa ne aduca de dincolo un mesaj de sperantza suficient de lichida, cit sa ne faca sa credem ca sintem uzi pina la piele plutind in ape calme, ape care ne pot deschide atit de multe drumuri catre explorari posibile..

Pareri despre ce pare

Nimic nu e cum pare..Asta putem sa o dam fix o axioma, pentru ca intotdeauna exista ceva ce nu se vede la o prima evaluare, clar..Acuma nu trebuie sa absolutizam, ca dom'le uite-te la cita dusmanie de la mediul asta, ca se ascunde ca sa nu i se vada partea nasoala..Bine, unele chestii intentionat ascunse tin mai mult de oameni, nu de natura fizico-concreta, pentru ca natura nu face constient lucruri, ca nu e fiintza, desi pare ca e dirijata de un shpirit..Dar se pot spune multe, ca daca nimic nu e cum pare nu inseamna ca totul e complet ascuns, pentru ca nu ar avea cum..Realitatea de orice fel are de toate: bun-rau, vizibil-invizibil, valoros-nevaloros, in amestec cu procente diferite..Acuma cum sint toate le apreciaza fiecare dupa propriul set de valori, si propriile stari pur-personale, ca na, tine de stil, pina la urma, ca nu exista precizie matematica aici..
E interesant cum poti sa analizezi o fraza mai general gindindu-te la miliardele de cazuri particulare, care serioase, sau comice..Pentru ca interpretarile serioase sint clare, si ele vin de la bunul simtz, dar cele comice vin de la a cauta sa intelegi avind in minte cine stie ce timpenii..Ca mai sint unii care cred in conspiratzii  ale alienilor care au aterizat pe planeta mai demult, si cauta sa ne fure resursele, sau in alte conspiratzii ale altora care cauta sa defaimeze gloria pe care au avut-o demult stramosii nostri dacii, care au inventat universul..
Umorul e o chestie iesita din disonantze, din dileli de tot felul, si e cu atit mai bun cu cit interpretarile sint mai aberante..Bine, in viata reala sa ai de-a face cu unele scene e o reala drama, dar scrise autentic devin de un comic de cazi pe jos de ris..Pentru ca prostul are el mintea lui care judeca complet deformat normalul cel ultra-cunoscut..Si el replica foarte sigur pe el, tot timpul..Si in replica se mai ia si de tine, ca si cind ai fi un super-prost, care habar n-are pe ce lume traieste, dar isi da cu parerea..Si iti spune scurt: dar tu esti cum pari? Si de ce nu recunosti ca ascunzi atitea? Ah, citi ca tine am tot intilnit..Ce lume dom'le! Ce nebunie colectiva, si cite trebuie sa mai suport!

O iubire ciudata

E o lume imprejur, un timp, un spatziu pe care il sesizez..Sint ochi, suflete, si perceptzii pe care le simt, asa ca si cind m-ar inconjura cu o atentzie pe care cred ca nu o merit..Ca si cind totul ar fi o iubire ciudata, care vine dintr-un nicaieri, ca sa se scufunde in acelasi nicaieri, o iubire care ma cauta ca si cind ar fi stiut ca doar eu sint perfect pentru ea..O iubire ca niciuna, directa si brutala, care isi cinta singura armoniile, si isi danseaza singura ritmurile, si careia ii sint la fel de indiferent cum i-ar fi orice altceva..Chiar daca eu as fi eu, sau oricine altcineva, pentru ca intre noi nu exista subordonari de orice nivel..Chiar daca eu as fi aici, sau in orice alt loc.. Si chiar daca ea ar fi in orice alt loc, ar fi ca si cum si-ar cauta un drum mai mult sau mai putin vizibil catre mine..Pentru ca ceva ar sti ca doar eu sint acela..
Chiar nu stiu de ce o iubire ciudata m-ar cauta fix pe mine, pentru ca eu respect doar structurile classice.. Poate am in subconstient ceva afinitatzi pentru un fel de entuziasm expansiv care ma apropie de anumite ciudatzenii in fond, si contur de forme..Si ma intreb daca sint chiar atit de previzibil..Bine, lumea e asa de cautatoare de ciudatzenii, ca mi-ar putea gasi si mie citeva, dar asta nu e vreo garantzie ca eu chiar sint un obiect de aratat..Glumesc, eu sint o fire retrasa si absconsa, si nu-mi place exhibitzionismul ieftin, asa, ca sa fie..Dar iubirea asta ciudata evident ca ma intriga, pentru ca e exotica..Stiu ca nu are substantza, si ca totul poate deveni un esec, dar e interesant ca fenomen..Stiu ca ce primesti dupa asta e o instabilitate temporara care iti va certifica suficient ca totul e o pura iluzie..Si ca, dupa toate ramii cu unele armonii in minte, care ti s-au parut relativ eterne..O iubire ciudata e ca atunci cind te plimbi pe marginea lumilor, inert, fara sa crezi, sau sa speri ca ceva ar fi putut fi altfel..

Efectele secundare ale prostiei

Te intrebi uneori daca prostia asta a specializatzilor contemporani e una naturala, sau una atent indusa de acei vizitatori, de atunci, cu scopul de a trezi in noi acea dorintza de a deveni atot-cunoscatori pe barba noastra.. Si asa de buni in noi insine ca sa determinam saltul ala social..Acuma depinde si de anumite motricitatzi intelectuale individuale, e adevarat, ca nu toti au suficienta ambitzie sau proprie determinare..Dar e un liber arbitru deasupra, si selectia darwiniana inca e activa..E adevarat ca prostia aia fundamentala mai actioneaza ca o frina cu rezultate variabile..Pe ansamblu fenomenul pare, inca, social vorbind, benefic, desi local aduce inca destule probleme..Grobianismul e inca privit ca o intoarcere la fundamentele rationalului, ca un fel de incercare de a gasi noi variante viitoare de gindire..Probabil ca e un adevar aici, tot ce se poate, desi ginditorii il vad ca pe o etapa statica..Sigur, prostii pot fi comici, daca nu ridicoli, si suficient de siguri pe ei, cit sa ne puna pe ginduri, dar asta nu e o garantzie a vreunei stari de elaborari evolutive..Si asta pentru ce spun, sau fac ei, nu are valoarea dubiilor filosofice ale elaboratzilor..Pentru ca ei dau un spectacol suficient de uimitor pentru cei ca ei, e adevarat, si blocheaza un orice eventual sir al rationamentelor, pentru simpla satisfactie a unui bilci ieftin..Ca intr-un joc perpetuu pe care l-au practicat de dintotdeauna, asa, ca sa fie, ca sa se bage singuri in seama, pentru ca toti ii tratau cu indiferentza..Nici o urma de evolutzie aici..Si atunci ramine, dupa atita static o concluzie: ei nu sint un factor evident de evolutzie..Pentru ca ei au creat in istorie mecanismele care au blocat tot..Si, culmea, inca incearca sa o faca..Pentru ca ei sint peste tot, si la fel de determinatzi si solidari ca dintotdeauna..Ce sansa avem cu ei alaturi, asta e o mare provocare..Una mare de tot, cit a unui asteroid care amenintza specia..Iar alora "destepti-in-cap" sau "generosi" le recomand sa mai studieze istoria, in special etapele alea de regres, si ale cauzelor, asta ca sa nu sa nu se mai dea suficient de buni in analize, si concluzii..Pentru ca, sincer acuma, prostia e un motiv foarte bun de a cerceta, si a alarma lumea naiva..Pentru ca are efecte secundare..

Intilniri trecute

Spatiile au ramas constante, intre limitele lor incremenite..Au trecut multe mii de ani de cind s-au evaporat toate ecourile intilnirilor cu mintile cosmice ratacite prin locurile noastre..Au fugit la fel de repede cum au venit, fara sa lase in urma vreun artefact, sau o atingere fizica macar..A ramas doar un abur de cuvinte stoarse de la citiva semi-agramati, care i-au vazut de la distantza..Restul a fost sters de ei, probabil, ca sa respecte non-interferentzele cu civilizatziile mai primitive..Si asa am ramas mai neajutoratzi ca inainte, pentru ca ne-am adaugat la constiintza colectiva si complexul retardului technologic..Bine, era firesc, din moment ce ei au ajuns la n oi, si nu noi la ei..Desi se pare ca atunci s-au observat niste salturi energetice, dar si de evolutie in structura ADN-ului fiintzelor contemporane cu acel fenomen..Se pare ca a crescut complexitatea societatii de atunci, si fiintele au devenit mai flexibile, si nu doar oamenii, ci si plantele, si animalele..Iar impacturile cu asteroizi s-a redus, de atunci cu 90%..E probabil un fel de ajutor pe care l-am primit fara sa-l cerem, ca un fel de cadou ca i-am gazduit pe timpul cit si-au rezolvat problemele, sau ceva..Am avut noroc, pentru ca puteau fi rai, sa ne sece de resurse, si sa ne lase cu mult mai vulnerabili, asta daca nu ne-ar fi terminat pe toti..Au fost multe legende care au inclus multe fabulatzii, si de aceea putine sint credibile..Nu stim cine erau, ce doreau, nici macar cum aratau..Nu stim nici daca au ingropat pe undeva, vreo comoara technologica, sau vreun document in care sa ne arate cum sa facem un salt calitativ..Sau poate ne-au dat foarte multe fara sa ne arate, ca sa credem ca au venit din, si de la noi, tot ce se poate..Dupa atita timp trecut de atunci, si acum parerile sint impartzite; unii sustin ca ne-au indus raul, pe cind altii zic ca, din contra, de atunci evolutia noastra a fost mult mai rapida..E curios, totusi, de ce, de atunci, nu au revenit..Macar ca sa ne dea increderea ca nu sintem singuri in vastitatea asta de vid cosmic..Sau poate ca ne observa, si ne mai transmit mesaje pe care doar unii privilegiatzi le primesc..S-a zvonit un timp ca exista o organizatzie secreta care e in contact cu ei, dar nu s-a dovedit nimic..Acum toate sint tratate ca fenomene istorice..Dar lumea mai crede in revenirea lor, asa cum credea mai demult in revenirea unor eliberatori universali..De atunci, oricum, sperantza in ei a ramas aceeasi..In curind o sa putem iesi din galaxie..Asta ca o ambitzie, pentru ca nu stim unde sint ei, si pe unde sa-i cautam..

Drumuri prin absurd

Spatiile au dimensiunile tale..Totul e masurat dupa tine..Nimic nu e mai mare, sau mai mic, totul e conform..Si asa e si viata ta, construita exact dupa canoanele fiintzei tale, pentru ca tu esti arhitectul a tot..Tu construiesti drumuri, poduri, cladiri, din ce amintiri ai valabile..Si toate sint ale tale, pentru ca au fost in tine, le-ai dat concret, si le-ai vazut cum au iesit..Si toate astea sint in afara exact cum sint inauntru..Desi, na, ca la orice opera practica, ce iese e ce e proiectat plus erorile de executie..Glumesc, stiu ca orice e o varianta, si orice e posibil in materie de orice, pentru ca realul ne loveste cu tot felul de nestiuturi..
Dar, lumea e o mare iluzie, asa cum e si viata..Totul e sa fim autentici, si conformi cu ce sintem..Pentru ca, oricum, toate se vor schimba imprejur, tot timpul, si, ce a fost valabil pina acum va fi depasit rapid..Si eu stiu ca sint inca eu, atita timp cit pot sa ma vad fix pe mine, intr-o oglinda a unui timp..
Ma vad printre toate universurile posibile, ca si cind as sti ca si universurile posibile ma vad cum sint prin reflexiile oglinzilor paralele infinite..Sint prins in cautarea unui drum prin labirintul asta al oglinzilor..Ma lovesc de tot felul de ziduri de sticla care imi apar de nicaieri..Vad reflexii peste tot, si toate imi vorbesc pe o limba necunoscuta..Caut suflete cu disperarea singuraticului..Vreau sa ating, sa simt, si sa inteleg..Obtin doar supratetze reci si nestiuturi..Intind alte miini ca sa vad ce am inainte..Imi apar alte suprafetze, si alte iluzii..Si totul se repeta ca intr-un film..As vrea sa ies, sa mi se intimple ceva, ca sa simt ca nu mai sint singur..Ce greu e sa reusesc..Stiu ca ieri am stiut ca pot sa inving orice..Azi am vazut ca nimic nu e cum pare..Am multe lumi pe linga mine..Ajutorul e doar din ce am fost, si am putut sa fiu..Ca si cind nimic, niciodata nu m-ar fi putut salva..Ca si cind sperantza a fost dintotdeauna doar in visele care m-au facut sa merg inainte, in contra a orice..Ce mare nimic e imprejur, si ce amagire e in orice..

Vieti traite

Lumile s-au calmat, acum s-au asezat in sir indian si merg disciplinat, de parca ar fi barci pe Dunare..Intunericul a ramas la fel de gol imprejur..Trebuie sa-mi revin la mine , cel care alerga demult pe cimpiile fericirilor..Sau poate nu, poate e mai bine sa ramin in starile de acum, si sa le traiesc la fel de intens si firesc, ca inainte..Ca asa cica se traieste, pe momente, ca e bine, sau rau, cica extazul e ascuns in constiinta capacitatilor tale de a-si trai orice stare ca pe o fericire..Adica sa fii constient, rational, si sublim emotional-pasionat in orice..Sau asta e o stare particulara de fericire, una activa, in care te modelezi continuu..Bine, mai treci si prin stari de fericire din aia in care te lasi condus doar de extaz, dar atunci fericirea are doar o dimensiune, si e statica..Na, sint miliarde de feluri de fericiri, totul e sa vezi care din ele se potriveste momentului, iar secretul e sa stii sa alegi..Sau poate ca alegi instinctiv tot timpul, si traiesti cit poti de bine ce ai de trait, in mod firesc, iar exteriorizarile sau interiorizarile sint doar un fel de efect secundar..Pentru ca fiecare isi are valorile lui proprii, si viata si-o construieste fiecare in conformitate cu ele..Si, practic, cam orice poate deveni o fericire daca e bine modelat dupa stilul tau, si durerile, si neimplinirile, si reusitele, etc..Ma enerveaza ca lumea priveste simplist ideea asta a fericirilor, de ca si cum toti am fi identici, si toti am cauta sa ne idiotizam intr-o blegeala statica traita intr-un anume context, ca sa fim fericiti..Sigur, ai fi fericit sa fii pe o plaja tropicala, inconjurat de lucruri imbietoare, dar asta te plictiseste al naibii de repede, pentru ca mintea e obligata sa shomeze, si asta e complet stupid, ca te duce rapid spre depresie..Si multi idioti vad reusita in multi bani..Asta ca sa ce? Ca sa demonstrezi altora mai idioti ca tu ai un success de duzina? Nu ma compar cu aia care stiu sa se imbogateasca, pentru ca ei vor vedea (de asta sint sigur, ca e demonstrat statistic) ca, atunci cind li se apropie sfirsitul, ca au alergat dupa iluzii..Banii nu sint un scop..Sigur, daca ai multi e bine, ca poti sa-ti satisfaci dorintele, dar asta e la fel de inselator..Banii sint un mijloc..Daca ii poti dobindi e bine, daca nu, la fel, totul e sa mergi tu pe drumul tau cit poti de bine, si sa te transformi in ceva mai bun..Stiu ca si asta suna a un super-cliseu, dar e adevarat, pentru ca, pina la urma, tu te conduci singur pe drumul vietii, si tu decizi ce sa faci, cum sa faci, su cine te imprietenesti, ca sa realizezi reusitele care sa te motiveze in continuare..Nu e greu..Totul e sa fii calm, si rational, si sa nu te grabesti, pentru ca, na, graba strica treaba.. Sa gindesti bine tot, si sa analizezi, sa testezi, sa faci de asa natura ca proiectele din mintea ta sa le poti realiza cit se poate de bine..Si restul, sa fie cum o fi, ca, na, nu toate ies asa cum am vrea, pentru ca intervin un milion de factori externi..Dar viata noastra depinde in mare masura doar de noi, asta e sigur..

Dans in ploaie

Azi a fost un cer gri de toamna timpurie, in  plina vara..Am iesit sa ma plimb prin nava, am fost in zona verde, intr-o padure de linga un lac, cu natura adevarata, luata direct de pe pamint, si replantata aici..Am gasit un mic restaurant cu o vedere superba, m-am asezat, si am cerut un vin rosu..Chelnerita draguta, roboata din ultimile serii, scumpe, cu comportament 98% uman, si o dexteritate absolut fabuloasa, am pus-o sa jongleze cu 10 sticle in timp ce tinea 3 pe nas, a fost un super spectacol, cu un singur spectator..Ce a avansat technologia asta..Daca am putea sa construim fiintze umane cu capacitatile astea ar fi incredibil..De fapt s-a incercat o inginereala genetica mai demult, si a iesit nasol, si de atunci au zis ca nu e etico-moral sa se experimenteze cu fiinte umane, desi eu cred ca ei cerceteaza continuu..Probabil ca or sa reuseasca sa produca pina la urma asemenea fiintze, care ne vor cam lua locul noua astora cu defecte, dar pina atunci mai e..Nu e usor sa stii cum functioneaza ADN-ul pe bucatele, ca daca schimbi ceva mic de tot poate iese un monstru, sau vreo caracteristica mai mult sau mai putin vizibila care ar putea afecta fiintzele viitoare..In fine, treaba lor, oricum nu se stie spre ce va evolua lumea, ca e manipulata, sau nu..Mai bine sa-mi beau vinul in timp ce ma uit la peisaj..Linga padure se vad niste suprafete supra-etajate unde se cultiva rosii bio..Chiar, ce-as bea un suc de rosii de ala adevarat, cu putin zahar, si putina sare in el..Si pe urma m-as duce la baile de sub lac sa ma balacesc in piscina, sa fac dus, masaj, sa stiu ca am imprejur multa apa..Mi-e lene..Mai bine astept sa vina ploaia asta artificiala, pe care au anuntat-o peste citeva minute, si ies sa ma ude..O pun si pe roboata sa iasa cu mine la un dans in ploaie, sa vad daca nu-i sar sigurantzele..Sper sa nu ma curenteze..