Insingurarile durerilor

E posibil ca luptele alea inegale de care am zis sa dispara peste 1 an, 2 ani, 100 de ani, atunci cind societatea va fi invatzat ca fiecare are dreptul legal la realitatea lumilor lui, si nimeni nu poate sa interfereze negativ in drumul lui prin viata.. Pentru ca, atunci, omul isi va desfasura tot potentialul lui pentru acea societate, si societatea il va ajuta prin sprijinul ei ca el sa se implineasca, si sa aduca propria fericire la corul general al fericirilor celorlalti. Sint sigur ca asa va fi, dar cine stie daca noi vom apuca asta..Ce e ciudat, ca atunci, in acea lume, probabil ca oamenii vor fi uitat de durerile care au fost, pentru ca ei nu le-au cunoscut decit din carti, sau filmele ramase. Mai stie cineva cita suferintza a dus cu ea sclavia? Isi imagineaza vreodata cineva dintre noi, oamenii vremurilor civilizatiei de acum, cum era sa fii sclav? Ei, asta e, avem printre noi multi care trec prin infern, fara ca sa merite asta, si care primesc eventual, o parere de rau aratata ipocrit..E greu cind e greu, si toti fug de durere, chiar daca sint constienti de ce lasa in urma..De ce oare au existat razboaie, si oameni care au trecut prin ele, cind era mai usor sa fie pace, si intelegere dintotdeauna? Daca nu ar fi existat infernul asta al distrugerilor nu ar fi suferit nimeni, pentru ca nimeni nu era vinovat, si toti meritam tot ce era mai bun, pentru ca toti am venit pe pamintul asta la fel de goi, de inocentzi si de capabili sa devenim persoane mature care pot construi ceva durabil..
Lumea uita durerea, si, din pacate ii uita si pe cei care au avut-o, pentru ca durerea se presupune de catre ei ca uriteste sufletul, asa cum chirceshte corpul; ori ei nu vor sa fie atinsi de asa ceva. Multe dor, dar cel mai mult doare singuratatea aceea absoluta, ca o noapte continua, si care nu are sfirsit, pentru ca vine din infiniturile intunecate ale cosmosului.......