The Way We Were

Mai am luciditate, ea imi vine in cuante..Cine mi le trimit, nu stiu, dar e bine ca le primesc, adica ca ele ma gasesc, de fapt..E ca si cum ma trezesc, dupa o coma, sau o boala necunoscuta..Desi e altceva, pentru ca e legat de un fel de izolare a mintii, si pastrare intr-o anumita zona. Uneori n-avem nevoie de psiholog, e suficient sa vedem ceva din afara, ca sa intelegem mai bine ce e inauntru..Am revazut scene din Pasarea Spin, si mi-a placut aceea cu moartea lui Ralph pentru ca, inainte, el a spus in citeva cuvinte rezumatul vietii lor. Pare ciudat sa recunosti ca ai gresit tot timpul ca ai procedat ca pasarea spin, ca ai fost constient si ambitios, si arogant in propriul orgoliu, si ti-ai infipt in minte iluzii, asa cum pasarea spin isi infigea in piept spinul. Si pare la fel de ciudat sa admiti ca ai stiut ca cineva te-a iubit, si ai refuzat-o. Cine stie, poate ca e un prag al capacitatilor noastre de aparare ale sufletului, si, cind durerea inunda tot, atunci incepi sa vezi mai bine imaginea ta reala din oglinda. Poate asa sintem toti, si ce ne separa e doar nivelul de sinceritate fata de noi insine..Ma gindeam ca femeia ramine fiinta cea mai generoasa in imensa ei capacitate de a iubi, care, adaugata la fizicul ei mai delicat o face si mai vulnerabila..Si, totusi, cu toate prin cite trece, ce suflet enorm,  ce frumos, si cite sacrificii face in toata viata ei. Asta e doar una din lectiile despre viata din Pasarea Spin. Face bine o intoarcere in trecut, la unele valori care ramin la fel de stralucitoare pe rafturile lor din muzeul eurilor noastre. Se aude in aer o melodie..Seamana cu The Way We Were.