Spiritul iubirilor

Cineva iubeste pe altcineva, uneori, din orgoliu, si din iubirea de sine, pentru ca nu iubeste pe acel altcineva pentru ce e el, sau ce simte, sau gindeste, sau ce-l doare, ci pentru ca isi regaseste in elul-acela-altcineva parti pe care le are el insusi, sau pe care ar dori sa le aiba (sau la care aspira)..Altcineva-ul e, de fapt un fel de oglinda a lui, in care el isi vede parti din el, si, in care se admira tot pe el..Asta cind el e egoist, si cauta sa se regaseasca si sa se admire, ca un mic Narcis..Sigur, toti avem in noi tot, deci si o astfel de iubire, dar nu atit de mare cit sa ne transforme in egoisti..Sigur, iubirea, ca lume, e o lume a iubirilor de toate felurile, si iubirea asta egoista e o forma, sa zicem asa..Exista si iubirea aceea pur altruista, care nu este opusul, sau simetricul iubirii egoiste, ci o alta forma, una in care el idealizeaza persoana iubita, si si-ar sacrifica energiile, fiintza, tot ce are, pentru a aduce fericirea (sau ce crede el ca ar aduce fericirea) celuilalt.. Exista tot felul de forme de a iubi pe ceva sau cineva, pentru ca iubirea e fundamentala pentru om..
Sint unele situatii, sau momente, cind trairile combinate sint atit de puternice, incit sufletul primeste atit de multa energie ca-l face sa iasa din corp, si sa zboare, ca sa vada mai bine lucrurile, de acolo, de sus..Atunci devine spirit pur..Se spune ca dupa moarte devenim spirite, si ne place sa credem asta, pentru ca vrem ca povestea noastra sa continue si dincolo de trecerea cea inevitabila..E greu de crezut, privind din pozitia celui ce sintem acum, dar, in timp, pe masura ce imbatrinim si corpul da semne de oboseala, probabil ne vom schimba ceva in ginduri, pentru ca e mult prea trist sa acceptam ca vom disparea, pur si simplu..Vom vedea ce va fi, nu stim cum vom evolua, poate vom gindi ca e mai bine ca disparem, ca si asa lumea asta nu ne-a meritat, de exemplu, sau ca noi n-am meritat-o, sau ca n-am inteles de ce am fost trimisi pe pamint, sau ca ceilalti n-au inteles, etc..Dar asta e alt subiect, si, oricum, spiritul e mai important decit trecerea lui..In science fiction se vorbeste despre trecerea spiritului intr-un computer, dar asta e altceva, pentru ca in computer nu va trai spiritul, ci doar o copie care e clonata technologic, in fine..
Noi traim intr-o lume cu care incercam sa comunicam..Asta ne face sa ne transformam continuu..Ne dezvoltam capacitatile, si devenim mai complicati, pina intr-acolo cit sa ne dam seama ca toate acumularile astea de valori ne-au facut din ce in ce mai singuri..Asta e, nu se putea altfel..