Am incercat ieri sa ies din eu, si, pentru ca erai linga mine am vrut sa fiu tu..Si am fost tu, in mine, tu asa cum te cunosteam..Apoi, fiind in tine, te-am descoperit cum erai tu, de fapt, am vazut lumile pe care le tineai ascunse de mine, ca sa ma intrigi..Te-am gasit acolo si pe tine, in tine, si mi-ai zimbit frumos, si mi-ai aratat tot, si mi-ai explicat tot, ca un ghid adevarat, intr-un muzeu adevarat..Ne-am plimbat un timp, apoi, si am decis ca intilnirea urmatoare sa fie in eu..Si asa am devenit suflete-amantzi, care se intilneau cind intr-un corp, cind intr-altul..Odata ai glumit, si m-ai intrebat daca as vrea sa ne intilnim amindoi in altcineva, la care am spus ca un menage a trois accept doar cu doua femei..In gluma, evident, pentru ca lupta ar fi inegala, eu singur, si voi impreuna..Chiar daca si voi singure..
Apoi am cautat si alte locuri de intilnire..Cel mai mult mi-a placut cind am inotat in acea stea neutronica fara nume din acel univers cu foarte multe dimensiuni..Multe, dar putine, fata de numarul dimensiunilor sufletelor noastre insumate algebric..A fost frumos..Miine unde mergem?
PS Pur teoretic sufletul exista, si e detasabil de carcasa biologica, dar practic nu prea..
ReplyDelete