Promisiune de scris auto-adresate

Imi trebuie sa consum energie pentru lucrurile care merita, decit..Si pentru asta tre'sa economisesc din alte locuri, adica sa nu ma agit daca nu e cazul.. Sint lenes, privit din exterior, pentru ca economisesc energia..
O sa trebuiasca sa imi fac o serie de posturi cu sfaturi, in esentza pentru mine, dar se pot aplica oricui, sfaturi universale care sa ramina scrise, daca as avea tendintza sa o iau razna..De fapt blogul asta a avut scopul asta, de a pastra scris, ca verba volant, vorbele zboara in eter, si nu se mai intorc. Si vreau sa fac treaba asta cu sfaturile date eu-mie foarte serioasa, adica sa ramina stabila pentru viitor, pentru ca nu am avut pe absolut nimeni in care sa pot avea incredere si cu care sa ma sfatuiesc..Poate ca o sa scriu de data asta, inainte, pe o ciorna, ca la examen, ca sa o pot corecta. Vedem, ne adaptam..Bine, lucrurile pe care vreau sa le scriu sint deja in mintea mea, dar vreau sa fie scrise, pentru ca sa nu ma mai intreb tot timpul daca gresesc sau nu, pentru ca lumea asta e dementa oricum, si e si foarte agresiva..In fine..The best is yet to come, vorba francezului..

Identicul precis

Fiecare sintem cine sintem cu o precizie matematica..Sintem identici cu noi pina la detaliul cel mai micronic.. E evident asta..Adica e evident pentru oricine, desi se pot intelege multe de aici:
1. Ca sintem identici cu un model construit empirico-stiintific, si pe care l-am idealizat
2. Ca sintem ce am ramas din ce eram, dupa ce societatea ne-a sters unele laturi ale personalitatii
3. Ca ne acceptam identitatea proprie
4. Ca nu ne acceptam identitatea proprie
5. Ca societatea/mediul e de vina pentru ca nu am devenit ce n e-am dorit/propus, etc.
Asta e la prima mina, sa zic asa, pentru ca o imaginatie buna poate construi liste intregi cu intelesuri din frazele de mai sus, cele legate de identitate. Teoretizam teoretizabilul, tocmai pentru ca e teoretizabil, adica are in el multe intelesuri potentiale. Asta face diferentza intre ceva de valoare, si altceva fara valoare. Zic asta pentru ca zilnic sintem asediatzi de lucruri fara valoare, dar care simuleaza pompos valoarea (nimicul invelit in imagini sau cuvinte)..Si astea sint facute asa ca sa satisfaca scopurile unor manipulatori..Nu zic mai multe ca mi-e greatza de subiectul asta. In fine.
Am vrut sa scriu in postul asta despre mai multe lucruri, legate de moartea unei actrite ca Stela Popescu, in contextul societatii romanesti de azi, dar inca se dezbate mult pe tema asta, se cauta raspunsuri la intrebari puse  si nepuse, si asta e bine, pentru ca duce la insanatosirea mentalului cu unca un pas, desi mai e inca mult de mers inainte..Romanul "mediu" (sa zic asa, generic) e cu mult mai inteligent decit societatea romaneasca pe ansamblu, si de asta e o continua batalie om vs social. Bine, am zis de romanul mediu, nu de ala de la extreme, care e ori genial, ori retard. In fine, e mult de spus..
Am mai vrut sa scriu despre valori, sensibilitate, serile de weekend, bloguri, vloguri, etc etc. O sa scriu despre asta mai incolo, dupe inspiratziune. Pina atunci sa celebram fiintza care sintem, cu cit mai mult vin si veritas, hahaha, ca meritam, pentru ca, cum spuneam la inceput, sintem fix cine sintem, cu o uluitoare precizie..Si etc, samd, urmarea in episodul urmaritor ul-terior pos-terior.

Felii de trecut

Caut un film interesant, si nu prea gasesc, printre balariile astea ultra-stupido-clisheistic-comerciale, de aia am zis sa revad ceva mai vechi desi, na, e o plictiseala in aer ca o ceatza groasa si, cum altfel decit normala. Am dat drumul la Guns of Navarone, ca are actiune, peisaje, natura umana, aventura, etc, e cu de toate, cum ar trebui sa fie un film rezonabil de bun. Dupa primele minute, cind ei isi aduna echipa, se fac toate introducerile, etc, l-am pus pe pauza, ca sa ma gindesc la ce spunea un nene: omul e mai eficient cind lucreaza sub constringeri..Si in ww2 erau suficiente; de fapt si acum probabil ca e un razboi in desfasurare, pentru ca razboiul a fost continuu, de la aparitia omului pe pamint, de fapt si mai inainte, doar ca atunci, animalele luptau altfel, nu cu arme construite constient..
Imi place ca re-vederea unui film te aduce inapoi la amintiri, si te provoaca sa mai cauti unele raspunsuri, sau sa le reevaluezi pe cele pe care le simti incomplete..Asta dupa ce te-ai scufundat adinc in acele vremuri, si ai imbracat pentru un moment hainele celui care au fost, fix atunci..Sau poate doar unele haine/pantofi, ca na, a trecut mult timp, si multe detalii s-au cam evaporat, chit ca te crezi cu o memorie foarte buna..Dar e frumos ca e calm si stabil..Imi inchipui ca-s la cinemaul ala de linga mine, Doina, pe un scaun mai in spate, ca sint putini intr-o sala cu un miros puternic de lemn prafuit, si cu un ecran maaaare pe care se proiecteaza Guns of Navarone..Intunericul dimprejur e feliat sau spart de reflexii..Linistea e inundata cu sunetele sincronizate imaginilor in miscare..Filmul e abia la inceput..Am tot timpul din lume sa ma gindesc la cite vreau..E vineri seara, si e toamna, ori eu am toate drepturile cind e toamna, evident..Asa ca o sa-mi fac singur cadouri, ca sa ma auto-motivez: o plimbare in care am sa observ tot, pe un traseu cit mai lung pina acasa, apoi imi cumpar ceva bun, dupa care o sa ma culc, incercind mai inainte sa-mi proiectez pe suprafatza interioara a pleoapelor un cer cu stele dominat de o bucata luminoasa din propria noastra vizibila galaxie..

Completarile imaginatiei

Lumea se tabloidizeaza..Vezi asta peste tot, absolut peste tot, si daca te-ai nascut si format intr-o perioada cind scara valorilor era inca reala si stabila, ei bine, realitatea asta ajunsa asa te raneste destul de tare..Pe linga ca te jigneste, te trateaza cu ostilitate sau indiferentza, te urmareste parca sa ti-o traga oricind si oriunde..
Asa e acuma, in post-post-post-etc modernismul asta sinistru..Si artificial, si stupid..Toate defectele adunate, na..Dar se poate si mai rau, evident..Acuma e o perioada bulversata, ca e de trecere, probabil, de la ceva spre altceva..In fine..
Spuneam despre cum arata, sa zicem arta, azi, ca nu mai e inaltatoare si complet echilibrata, ca mai demult.. Acuma e dezechilibrata si injositoare, adica opusul a ce era..Bine, nu toata, doar asta de vindut necunoscatorilor, probabil..Desi ultimul tablou vindut cu 450 milioane de coco, cel mai scump ever e unul de Leo Da Vinci, Salvatorul lumii numit (tabloul)..E ceva diliu aici..Atitia bani pentru doar 1 tablou..Iti dai seama ce bani au acumulat bogatanii..
Asa, dar vroiam sa zic ceva chiar de la inceput, si am vrut sa fac o introducere inainte. Si acel ceva e legat de chestiile pe care le vezi, cu care ai contact prin simturi, si mental, si poate fi orice: o carte, un film, ce vezi pe strada, la servici, o discutie cu cineva, etc; acel ceva care e de cele mai multe ori urit, sau neechilibrat, sau jignitor, incomplet, etc, si care fiind asa, ti-ar jigni inteligentza sau perceptiile..Asta daca mintea ta ar fi rigida.. Dar copilul din tine reactioneaza, si completeaza cu imaginatia ceea ce lipseste, asa ca tu sa vezi, si sa simti ceva ce e in acord cu valorile tale..

Vadio Blabla

Dvagi audioafcultatohri, aftavi vom gati feva bun cu fe mai ie pvin fvigidehr, fi cvedefi-ma ca nu am cotvobait inainte ca fa vad fe iehrea, am mehrf pe ovbecaitelea, fi am aduf totu' pe mafa. Defi, iata fe aveeem..[Pauza, se aud reprosuri infundate] Aaa-vem afa: doua cotlefte de bevbecuf, un pifior de vafa, o rofie, doi caftravefi murafi, mahrgahrina, save fi pipev. O fa phrofedam dupe cum uvmeava: defi luam focletele pe cave le pvavim in olei; oleiul e de voshii avbafthre, apoi loam pifiorul de rafa pvavit, fi il mincam, apoi fafem o falata  de toamna cu vofia fi faftravefii, pe cave o mincam fi pe ea. Mincam apoi coaftele, mavgavina, bem uleiul vamaf, fi plecam acafa ca fa fafem o fiefta ca fpaniolii.
Dvagi afcultatohri, va mulfumefc pentvu atenfie. Afi afcultat emifiunea cu titlul: Fveud: adevahrul e in fecf, fau in mincave? Noapte buna. Miine o fa avem tema apocalipfa; de cite ovi pe vi vine, fi de fe vvem fa vina mai def, fau mai vahr. Noapte buna.

Space Zoo

Nu te intelege, cu adevarat, nimeni..Nu are cum..Chiar daca ar fi fost experiente perfect identice,  fiecare le-ar fi vazut altfel..Si constiintza asta a incapacitatii de a te intelege e masiv deprimanta..
De fapt de cind ai inceput sa experimentezi si sa inveti lucruri noi, probabilitatea de a fi compatibil cu cineva a scazut continuu..Pina la ce e acum, adica aproape zero..
Ma uitam, si incercam sa inteleg cum se asociaza timpitii intre ei, pentru ca asta e cazul cel mai intilnit..Cred ca isi descopera anumite chestii comune, si asta e suficient. Pentru inteligenti e mai greu cu prieteniile, ca astia-s mai pretentiosi, dar e posibil, cind exista tolerantza..Si tolerantza apare pentru ca, altfel, lipsa acuta a inteligentzilor cu care sa incerci sa relationezi, cam genereaza o disperare a insingurarilor..Asa ca mai bun e un compromis..Lasi de la tine, pentru ca nu exista o alta solutie..
Timpitzii nu prea au tolerantza, pentru ca nu au nevoie..In lumea lor interioara ei sint fericiti asa..Chestia e ca din rindul lor provin ticalosii, adica aia capabili de orice..In fine..Eu am suportat destule ticalosii, nu ma pling.. Ca oricine, probabil..Ce m-a jignit profund a fost ca respectivii mi-au ris in fatza..Sau "in gingie" vorba lui Cristian Tudor Popescu..Ce sa le faci la astia? Ca se coalizeaza si ti-o trag..
De multe ori ma gindesc daca Terra nu e un fel de zoo pe care extraterestrii il privesc de sus, pentru amuzament..Pentru ca unele lucruri care ni se intimpla par gindite de cineva cu umor negru..

Prostiile prostilor

Toti rid de prostie, pentru ca na, devii mai trendy-cool, si esti clar, dashtept, pentru ca ai demonstrat ca ai umor, si privesti detasat, de undeva de sus, toate lucrurile..Adica esti mai elevat, mai elaborat in lumile tale shmiri-fonflite..Asta e atitudinea alora care au in cap 3 lozinci, 2 dogme, si o idee absurda, dar care simt ce asteptari are lumea de la ei, si se adapteaza cum pot. In fine, prostii mimeaza cu mai mult sau mai putin talent detasarea de prostie..Adica de ei insisi..Chestie pe care n-o realizeaza, fiindca avind o minte putina e cam ocupata cu lucrurile noi care li se intimpla..
Einstein spunea, printre rinduri, ca prostia e infinita..Adica sugera, pentru ca nu era chiar sigur..Confirmarea a venit la ceva timp, dupa, desi asta era evident, dupa atita istorie..Prostia e infinita ar putea fi o axioma..Daca n-ar fi o chestie ultra banala..Prostia e infinita pentru ca te surprinde de cele mai multe ori..Pentru ca te jigneste, dezgusta-scirbeste in feluri noi de fiecare data, parca..Asta ca sa nu te plictisesti..
Am vazut multe in materie de prostie, pentru ca ea s-a manifestat in toate felurile..Azi prostia e agresiva si aroganta..Si e absolut peste tot..Nu poti sa mai discuti cu nimeni, pe aproape niciun subiect, pentru ca vorbesti singur..
Contactul cu prostii te cam buseste, pentru ca pierzi de cele mai multe ori, din cauza de salbaticie in comportament plus din cauza de efectul "cine se aseamana se coalizeaza"..Asa ca e nasol cu prostii, ca-s pizdolocul in social..Si ca sa te protejezi tre'sa inveti sa pasesti ca un elefant intr-un magazin de portzelanuri..
Ce legatura o fi intre prostie, si, sa zicem, altceva? Probabil ca e, de fapt e sigur, oricare ar fi altcevaul ala, ca prostii, ca sa supravietuiasca se reinventeaza continuu..Devin din ce in ce mai sinistri..Spre deosebire de aia neprosti care evolueaza mai natural..

Instabil de toamna

A plouat iar..Lumea parca a aruncat cu proiectile sferico-lichide de undeva de sus, dintr-un punct favorabil ei.. Cred..Si lumea a dat drumul la frig, si la vint, si la rautatzi sinistre, pe care le-a amestecat inteligent, sa para naturale..Ca intr-un tablou de toamna rece si sec, pictat ostentativ (sa zic asa) cu culori reci-dure, sau duro-reci, care umplu multe spatzii unghiulare in care predomina umbrele..Umbre asezate unele nenatural, altele artificial, si altele complet aiurea..In fine, tabloul e o metafora solida a starii de spirit, stare data de mediu,  clar..Mediu care cam asa a fost dintotdeauna, la data/ora/locul asta ca in urma cu un an, doi, trei..Sigur, starea mea de spirit poate sa fi fost alta, si asta ar fi putut contribui la o perceptie diferita..Oricum, intelegem ideea: o lume care e conturbato-contorsionata, adica nebuno-agresiva chiar, pune presiune pe noi, si noi tre'sa ne adaptam.. Cum ne adaptam, na, asta depinde de fiecare cum reactioneaza..Daca esti normal la cap, si inteligent, tinzi sa devii depresiv, pentru ca realizezi cita monstruozitate potentziala sta la pinda, sa sara pe tine in orice moment, si atunci fricile se transforma in ginduri sumbre de genul: sint prost, ce prost sint, cite defecte am, cite calitati au altii, eu chiar daca le-as avea, nu as avea curajul sa le arat, nu ma pot pune cu nimeni, ca au in ei o salbaticie ancestrala, etc..
Bine, depresia pe asta se bazeaza, pe complexul asta de chestii interioare-exterioare reale-imaginate care se combina aleatoriu..Imaginatia are un rol mare, pentru ca, daca o ai mare (imaginatia, nu altceva, perversilor) risti sa lucreze in defavoarea ta, pentru ca iti construieste doar scenarii apocaliptice, in care na..Ce e nasol e ca depresia te blocheaza-paralizeaza, si iti da o stare de rau, deci e complet dementa..Totul e sa-ti gasesti resurse sa o contracarezi, si pentru asta ai voie sa fii absolut liber in miscari, si sa nu ai mila, pentru ca nici ea nu are..Lovesti cu amintiri frumoase, mai ales legate de persoane si/sau intimplari, sau iti faci mici cadouri care sa-ti placa la nebunie, si sa nu coste totusi prea mult, ca na, (gratis ar fi perfect:)): o plimbare, o cumparatura comestibila sau nu, o mica betzie de vin sau de cuvinte, o meditatie, o carte, un film, un clip de pe youtube cu o emisiune/talk show, un post pe blog, etc..Si pe linga astea, mai trebuie multa-multa vointza  si autocontrol, si curaj, tenacitate, memorie de elefant, valori adevarate, etc imbinate si atent dozate, ca sa-si cinte optim, fiecare, propria partitura..Si restul vin, pe urma, de la sine, odata ce trenul e pus pe propriile sine, si merge din inertzie, conform lui Newton..
Deci..Ziceam la inceput ca a plouat iar, si ca depresii, chestii..E normal, ca asa a fost tot timpul, de cind s-a inventat toamna..Si instabilitatea emotzionala..

Risipiri

Povestile de iubire din filme ma pun in inferioritate..Pentru ca sint toate cu mult mai bune decit mi s-ar putea intimpla mie, desi tot timpul vreau sa cred ca nu e asa..Si mi-e ciuda, pentru ca simt ca eu le merit, mai mult ca oricine..Pentru ca am in mine toate pasiunile si capacitatile..Impreuna cu toate defectele imaginabile..
Stiu ca totul e delicat intr-o iubire, si ca trebuie sa fiu un artist al detaliilor..Si fac eforturi uriase in toate incercarile mele, ma chinui cu toata fiintza..Poate ca propriile defecte se opun la tot travaliul asta, sau poate fiintza mea profunda reactioneaza de fiecare data cind o iubire posibila nu e pe o traiectorie dorita..
Sint complicat..Sint poate mai complicat decit o fiintza medie, nu stiu..Si celelalte fiintze sint complicate.. De asta poate e greu sa construiesti o iubire, pentru ca sufletele nu sint atit de stabile cit sa fie incadrabile in vreo ecuatie posibila..
Avem multe singuratatzi in noi, si ele ne lucreaza pe ascuns, ne mai trag inapoi cind se simt tradate.. Mai luptam cu ele cind ne mai facem unele planuri, dar realizam ca e un drum lung si greu ca sa incercam sa le facem sa coopereze pentru o iubire posibila..Si asta cere energie multa, si ne consuma, ca sa realizam, ca, dupa un timp sintem extenuatzi dupa o lupta cu noi insine..Prea extenuati ca sa mai incercam o concordie care sa ne ajute sa ne apropiem  de o iubire..
Cind avem norocul sa ne echilibram, ne dam drumul energiilor in cautari..Si cautam, iar si iar, pina obosim, si abandonam..Apoi cautam justificari, ca sa ne eliberam de nereusite..Si asta ramine ca reper..Pina reusim sa ne refacem fiintzele risipite..

Iubiri incomplete

Cum spui cum sint lucrurile? Pentru ca unul e asa, altul altfel, si toate sint atit de diferite intre ele..Cum  le definesti, ca sa le poti mai tirziu aranja pe rafturile memoriei? Cum le definesti obiectiv, exact cu ce sint, ca sa reziste pe locul lor si atunci cind esti trist, si si atunci cind esti vesel si debordant? Poti face asta?
Cred ca am inteles iubirea in felul meu..Incomplet..Am trait-o incomplet, si am memorat-o asa..Si am lasat-o asa, autentica in incompletidunea ei glorioasa..N-am incercat sa o schimb, pentru ca nu ar mai fi fost autentica..A avut in ea toate trairile posibile, si imposibile..De la agonie, la extaz..A mers pe tot felul de traiectorii, pe linga fiintza mea, impreuna..Dar, dupa un timp s-a oprit, si m-a lasat singur..Nu si-a dat sansa sa devina intreaga..Si eu m-am despartzit de ea asa cum am putut..Mai am si acum cicatrici pe suflet, care mai singereaza, uneori..
La inceput am fugit de mine..Apoi am invatat sa ma accept..Am trait cum mi s-a intimplat..Iubirile au fost toate dureroase..S-au adunat dupa un timp intr-o maturizare a intelegerilor, ca sa devina una, Iubirea cea eterna, si inalta, ideal si simbol, care sa depaseasca prin marime iubirile reale si incomplete..
Dupa dureri vin si eliberari, si astea te recompun..Te mai gindesti la toate, dar altfel..Nu mai depinzi de ce a fost..Si inveti sa nu mai regreti iubirile incomplete..Chiar daca asta nu te face altul..Esti la fel..La fel de incomplet ca iubirile incomplete..Si la fel de cautator de iubiri, pe care, de acum incolo ti le doresti complete, sau macar rezonabil de complete..

Me Before You

Am mai vazut 3 filme: Summer Lovers, The Imitation Game, si Me Before You..Greu de povestit..Vezi in toate cum e sa fii, sa simti, sa gindesti..Cum e sa traiesti printre adevarurile vietii, de la cele mai grele, la cele mai inaltatoare, si cum iti decizi singur pasii urmatori, oricare ar fi aceia..
"Clark, cind citesti asta au trecut deja citeva saptamini. Daca ai urmat instructiunile, esti in Paris. In unul din scaunele alea care nu stau drepte pe pavaj. Sper ca e inca insorit. Peste pod, la dreapta ta vei vedea L'Artisan Parfumeur. Sa incerci parfumul Papillon Extreme. Mereu am zis ca mirosea bine pe tine. Sint citeva lucruri pe care am vrut sa ti le spun, si n-am putut, pentru ca ai fi fost emotionata, si nu m-ai fi lasat sa termin. Deci iata. Cind te intorci acasa Michael Lawler iti va da acces la un cont bancar. Ai suficienti bani pentru un nou inceput. Nu incepe sa intri in panica, nu-i suficient de mult incit sa nu mai lucrezi toata  viata ta. Dar iti pot cumpara libertatea. Din orasul ala mic pe care amindoi il numim acasa. Fii curajoasa, Clark. Persevereaza, nu te lasa. Sa porti ciorapii aia dungati cu mindrie. Stiind ca inca ai posibilitati. Stiind ca ti le-am dat m-a alinat si pe mine.  Deci, asta e. Ai intrat in inima mea, Clark. De cind te-am vazut prima data. Cu zimbetul tau dulce, si cu hainele tale ridicole. Si glumele tale rasuflate. Si cu incapacitatea de a ascunde ceea ce simti. Sa nu te gindesti prea des la mine. Nu vreau sa fii trista. Doar traieste bine. Doar traieste. Voi fi alaturi de tine tot drumul. Cu dragoste, Will"

Invingatorul trecuturilor

Fraza are in ea zece ginduri nespuse..Intelesul dintre fraze are, la fel, zece ginduri nespuse..Iar intregul unui text are cu mult mai multe ginduri nespuse decit suma aritmetica necesara pentru fraze, si intelesuri..Pentru ca textul intreg e un cosmos in sine, si ca sa il construiesti treci prin agonii de toate felurile, care nu se pot contabiliza..Textul e adevar, si adevarul e durere indulcita cu extaz, cind si cind..
Sint, si vin inspre mine, cind pot, cu sperantza..Si, cind nu pot, fug de mine cu disperare..Dar ma caut, si uneori ma gasesc..Si atunci celebrez..Devin extaziat, ma bucur, si observ cu atentzie tot..Imi dau drumul fiintzei..Dar asta e extrem de rar, si se vede in intensitatea trairilor..Pentru ca, de fapt, in realitate, eu, cu mine ne respingem, asa cum o fac toti ceilaltzi intre ei..Imi sint strain mie insumi, si chiar dusman de cele mai multe ori, pentru ca eul nu suporta minele..Desi, mmm, eul si minele ramin parca intr-o relatie rece si distanta, de suspectivitate reciproca, dar care s-ar putea alia, cumva, atunci cind anumite necesitatzi o cer, desi greu de spus, pentru ca eul si minele au eurile si arogantzele lor, si isi pastreaza distantza..
Asa..Am scris aici doar despre 2 personaje posibile, dar ele sint mai multe, poate mai multe chiar decit numarul cavalerilor mesei rotunde, si toate se cearta continuu, si urla, si bat cu pumnul in masa..Iar cel care invinge si isi impune vointza e poate acel care aduce ca argument sensibilitatea fiintzei, si acele idei care sint de o inaltzime aproape inaccesibila..Ideile idealuri..Cele ca stele polare, care stau stabile si identic cu ce sint dincolo de toate incercarile posibile ale vietzii..
Da, avem in noi multe variante de posibile trairi, si ratziuni care se lupta ca sa devina..Si toate sint perfect justificate..Cea care invinge e cea care acopera  tot cu adincimile acelea care nu pot fi spuse, pentru ca au in ele puterile tacerilor..Ale unor adevaruri infinit de adinci..
Ce scriem in cuvinte e ce simtzim ca vine din noi, si ce ne gindim ca ar putea mai bine reflecta acele adevaruri..Si o spunem deschis..Si ne eliberam, cumva..Dar ce nu spunem e, parca, cu mult mai adevarat, si ne da o sperantza ca vom putea-o spune miine, mai bine, si mai autentic, in acea etapa a vietii in care vom fi altfel, mai avansatzi in tot..O etapa in care am putea demonstra ca chiar am invins toate trecuturile, si am reusit sa devenim ce am demonstrat ca putem..

Encantado

Am mai vazut doua filme..De fapt unul si un sfert din al doilea..Primul e Lovers of the Arctic Circle, si al doilea Sex and Lucia, amindoua regizate de Julio Medem..Sint incredibile si profund luminoase, chiar daca se mai intimpla si chestii dureroase, dar totul e construit pe o puritate a-u-ten-ti-ca..N-am mai vazut asa ceva niciodata, sint cu totul diferite de genul de filme "de success" care ni se baga pe git continuu, in care e musai sa fie intuneric, oameni rai, durere si moarte exclusiv..Na..Ma uit la ele si nu-mi vine sa cred ca nu sint mediatizate, pentru ca au ce ne dorim cu toti: oameni frumosi, suflete maaaari, peisaje, intimplari, scene dintr-o viata posibila, care iti incinta sufletul, si care te fac sa cinti pina iti bat vecinii in tzeava..
Sint encantado, vorba lor, si pare ca limba dragostei e spaniola, nu franceza..De fapt amindoua, dar fiecare in alt fel..Franceza o stiu de cind eram mic, si mi-e la suflet, clar, pentru ca am trait impreuna ca amantii, mult timp, si ne stim detaliile:)) Dar spaniola are in ea o combinatie incredibil de pasionala, are o pronuntie mai rapida, mai aproape de tainele amorului, in felul in care se "cinta" pe tonurile ei, si doar ale ei.. M-a sedus, sincer..N-am crezut ca vreo limba, vreodata sa ma faca sa simt ca mai pot iubi sa ascult, si sa mai caut arta intr-o comunicare..
E emotional, recunosc..Dar e atit de frumos..Sau poate pentru ca e atit de frumos..Bine, stiu ca se spune ca in italiana se cinta, de fapt, toate marile cintece de amor scrise vreodata, in domeniul classic..O mio babbino caro, Adagio, etcetc sint eterne, dar in cuvintele rostite, in discutiile adevarate dintre inimi, poate ca spaniola invinge..Stiu ca iubirea se intelege din priviri, si gesturi, dar daca ar fi sa fie tradusa in cuvinte, poate ca doar in spaniola ar suna asa cum trebuie..Asta ca sa nu spun de chitara clasica spaniola..
Azi ma bucur ca am gasit ceva ce parca nu intelesesem mai demult..Ceva ce imi lipsea, cumva, desi era in mine..Ceva luminos, mare, si profund adevarat..Ceva ce se ascundea printre cuvinte spuse altfel, si pe alte tonuri..Ceva din eternul care ni se ascunde subtil in suflete..
Am sa caut sa vad toate filmele lui Julio Medem, ca sa ma simt fatza in fatza cu cuvintele limbii spaniole, si ca sa vad cum se reflecta sufletul meu in oglinda acelui autentic care a reusit sa ma faca sa ma caut mai mult, pe mine..

Scena vietii

Am vazut 2 filme, unul dupa altul, si mi-a fost destul de greu, ca nu prea pot sa vad filmele astea noi construite pe o violentza in orice..Primul a fost, mmm, i-am uitat numele, ca eu am problema asta cu numele-etichete, le uit din secunda 1. Cum naiba se chema? V for vendetta, da, e o distopie, intr-un viitor apropiat in care societatea e ultraviolenta, si un nene cu o masca de muschetar zimbitor declanseaza o revolutie, tot violent, dar dupa care lumea devine mai rezonabil-democratica..Are multe idei, e foarte bine realizat, dar prea violento-sinistru dupa gustul meu, in fine..Apoi am vazut Mal de pierres, un film de amor cu o tipa care s-a rebelat pe sistemul rigid dimprejurul ei, si si-a cautat o iubire absoluta alaturi de un tip genul exotico-excentric, dar care n-a fost sa fie, intrucit (vorba profului meu de cunostintze social politice) tipul a murit, etc etc..Ea s-a casatorit cu un alt tip care a inteles-o, si a lasat-o sa incerce sa-si satisfaca fanteziile, ca sa n-o piarda, cumva..Si na, ea a fost fericita cu barbatul ei, dar n-a vrut sa si-o recunoasca etc, etc..
Filmele de amor sint bune, ca te pun in situatia de a incerca sa simti ce simt ei toti, si sa te identifici cu toate personajele, ca pe urma sa te gindesti, si sa judeci moral ce, cum, de ce asa, si sa-ti tragi propriile concluzii despre viatza, oameni, etc..Dar povestile astea te fac sa iesi din propria viata, si sa o traiesti altfel, prin ce se intimpla intr-o fictiune artistica..E frumos, si eliberator, cumva..Bine, povesti despre alte vieti le poti afla si din discutii, carti, etc, dar filmul e parca mai real, ca vezi oameni, peisaje, intimplari, si vezi cum se comporta oamenii in tot felul de situatii posibile..Si e altfel totul in film, e artistic, e gindit, e o alta realitate care e cu mult mai intensa..Adevarul e ca poate o carte te poate ajuta mai mult, pentru ca acolo iti faci tu propriul film, dar asta cere efort de gindire imaginativa, sa zic asa..
Cind vad un film care ma impresioneaza ma duc pe wiki sa vad cine sint actorii, ce fel de experientze de viata au, ca sa ii inteleg cum gindesc..Desi poate mai importanti sint regizorii, ca ei decid cine sa joace rolurile alea, si mai importantzi sint aia care au scris cartea dupa care s-a facut filmul, ca ei au construit cam tot..
Filmele de dragoste au in ele cam tot, pentru ca e despre oameni reali pusi fata in fata cu ei insisi, si care sint obligati sa-si deschida sufletele, si sa inter-relationeze..Asta in timp ce ramin sa se lupte cu ceilaltzi, ca sa supravietuiasca..Complicat, interesant, si uimitor..Pentru ca vedem in asta asemanari cu lucruri din viata noastra proprie..O viata paralela cu a lor, sau a lor cu a noastra..In fine, e totul un fel de comunicare intre existentze, din care cautam sa aflam adevaruri traite de altzii, dar care sint oricind posibile..
Noi ne traim propriul film..Sintem si noi actori pe scena vietii..Si vom fi asa tot timpul..

Calm clar

Lumile se arata si se ascund, ca sa revina, in toate stralucirile culorilor..Lumile se deschid simplu si direct, ca sa ne povesteasca ceva profund ce vine din adincurile unor suflete..
Eu sint acelasi..Am acelasi suflet..Sint perfect identic cu cel care eram cind incercam sa descopar lumea sufletelor..Am ramas la fel si cind lumile incercau sa ma determine sa devin parte din ele..Si acelasi cind m-am eliberat de toate lumile care ma inconjurau..
Sint asa cum am fost..Fiintza mea inca mai joaca un rol grotesc pe o scena improvizata..Simulez ceva ce n-am fost niciodata..Caut sa storc emotzii dintr-o incursiune in lumi in care m-am identificat cu roluri ce mi s-au cerut..Caut proprii pasi pe care sa-i fac in impunerile cumva neautorizate de minimul din ce eram..
 Merg pe directzii cumva determinate..Pe care arareori le recunosc ca adevarate, dar pe care le accept, pentru ca imi sint impuse..Si continui sa o fac, pen tru ca stiu ca, doar asa, pentru mine, asta inseamna un inainte spre acele adevaruri cautate..Sint un om doar, si in mine se mai intimpla sa mi se desfasoare fiintza printre propriile adevaruri..
Ma plimb prin mine, cum ma plimb prin ceilaltzi..Sint sufletul care se cauta printre totzi cei care si-au exteriorizat sufletele..Ma privesc cum sint, asa cum se privesc ei..Ochi in ochi, in suflete de oglinzi..
Uit, si imi reamintesc tot..Am in mine toate durerile si sperantzele..Vad viatza in verde viu, si traiesc inca imaginindu-mi cum toate se transforma in adevaruri profunde care evolueaza inspre ceva ce devine incet o alta realitate..Te simt, in tot ce esti..Stiu ca tot e o devenire  a unor alte fiintze derivate din noi insine, care se cauta, ca sa se apropie, si sa devina parte din spiritul acela universal care ne acopera cu  intelegere calma si clara tot ce sintem..Si ce am fost vreodata..

Maudie

Am vazut un film, "Maudie", despre viata unei pictoritze canadiene..Totul e atit de direct si de sincer, ca iei totul exact cum e, intri absolut deschis in simplitatea aceea a vietii construita imprejurul unor profunzimi reale, si autentice..Ea e o femeie chinuita de artrita, care, ca sa se intretina s-a angajat femeie de casa la un tip cam primitiv si artzagos..In timp, intre ei s-a construit o relatzie, urmata de o casatorie..Intre timp ea a inceput sa picteze, si a devenit cunoscuta..Inainte de a muri i-a spus sotului ei, ca a fost iubita..
Daca esti sensibil filmul te duce spre unele dureri ale sufletului, si iti arata cum e sa fii un artist intr-un trup de femeie bolnava..Si te doare tare si pe tine..Si totusi,  dupa un timp te gindesti la ce a spus ea, ca a fost iubita.. Si te gindesti iar, daca nu cumva de noi ar treb ui sa ne fie mila, pentru ca pe noi nu prea ne-a iubit, cu adevarat, nimeni..Sincer acuma..Pentru ca noi am fost inconjuratzi de false afecte, de simulari mai bine sau mai prost jucate..Am trait inconjurati de o lume placebo, in care fondul a fost inlocuit de forme de toate felurile imaginabile..Subtil, si sinistru, ca sa ni se minimalizeze sufletul pina la limita dincolo de care nu mai afecteaza pe nimeni..Constientizarea realitatilor astea doare cel mai tare..In fine..
Imi vine sa ma reapuc de arta, s-o reiau de acolo unde am lasat-o, si sa-mi dau drumul la ideile formelor si culorilor, ca sa ma eliberez de tot..Cred ca imi datorez asta mie, doar..Si cred ca toata experientza asta de viata adunata m-ar face sa fac ceva ce e cu mult mai bun decit faceam atunci cind incepeam, pentru ca atunci imi era frica sa pictez, pentru ca vedeam ce usor e sa stric ceva ce construisem inainte..Si asta pentru ca simteam ca imprejurul incercarilor mele se construia o retzea de ura si deziluzie venita, acum intzeleg mai bine, dintr-o frustrare a unor mediocri stupizi, falshi, si complet incapabili de a face ceva..Ei m-au inconjurat cu propriile mizerii, incercind sa ma faca sa cred ca niciodata nu as putea fi mai bun ca ei..Si asta m-a durut pina intr-acolo cit sa nu mai fac nimic..Pare ca ma lamentez, si ca vreau sa justific motive pentru care nu am continuat..Dar e adevarul pur..Si e asa cum e..
Cindva o sa-mi iau revansa, si o sa reusesc, cred..Imi trebuie doar un moment de liniste, si o incredere ce nu mi-a fost niciodata acordata..Pentru ca nimeni nu m-a cunoscut suficient, si nimanui nu i-a pasat..Stiu ca si ceilaltzi creatori au trecut prin asta, si ca ei au avut suficienta vointza si determinare, dar ei au avut totusi citeva suflete alaturi..Stiu ca si ei au fost la fel de singuri cind au pornit pe drumul asta al insingurarii artistice.. Dar au avut un propriu sprijin, cumva, pentru ca au fost recunoscutzi atunci cind creau propriile opere..
Cred ca am avut si eu nevoie de o conexiune a sufletelor, asa cum o am si acuma..Si cred ca mai visez ca asta mai e posibila in lumea asta in care adevarul mai e inca confundat cu stupidul care cauta succesul comercial..

Opac copac

Timpul schimba..Timpul e schimbator si labil..Oamenii alearga pe variante paralele..Privirile se ascut, si se lupta..Nu e nimeni ferit de intimplari..Unii vin, altii pleaca..Dupa un timp locul a ramas gol..Au ramas oglinzile in care sa ne mai putem privi..
Lumea a ramas la o margine de ginduri..Au venit peste noi toate uitarile..Sintem la fel cu cei ce au ramas sa se mai gindeasca la ce a fost in viata lor..Am ramas sa privim singuri locurile..Siluetele ne mai provoaca imaginatia..Vedem inca ce au vazut toti, inainte..Am ramas la fel..Ne conectam cu gindurile lor..Sintem ramasi sa continuam..Stim ca mai e ceva in timp..Ceva din ei..Azi e un timp care vine dupa un ieri care a fost o proprietate a lor..Ne-a mai ramas singuratatea sa ne fie alaturi..Restul s-a instrainat..
Sint o umbra a visurilor unor alti oameni..Sint real..Sint opac ca un copac..Sau ca un capac..Iar restul a ramas ce e, inca..

Albastru cald

M-am eliberat de toamna..Am uitat ce ma leaga de ea, pentru ca am vrut sa plec la mare..Si am plecat..Am plecat de aici ca sa ma adun si sa ma recompun acolo..M-am reintors, de fapt, intr-un loc care m-a ajutat intotdeauna sa ma calmez, ca sa pot sa-mi reiau gindurile de acolo de unde le parasisem, cind am plecat in aventuri..Marea e visul acela etern al zeilor, parca..
Am ajuns inapoi..Am facut formalitatile, am verificat camera de hotel, am despachetat bagajele, am mai aruncat o ultima privire de pe balcon, si am coborit in viteza..La iesire am facut citiva pasi, apoi m-am oprit, am inchis ochii, si am respirat adinc..Aerul ala sarat mi-a intrat parca in toate celulele..Mi-a trecut prin minte aproape toata istoria lumii in citeva secunde..Am ramas asa un timp, cu ochii inchisi, timp in care legaturile s-au desfacut, si mi-am revenit la mine..Acum eram altfel..Eram MOTIVAT..Aveam refacute toate energiile..
Ma gindeam ca toata viata mea am avut nevoie de ceva, ca sa pot continua, si cevaul ala era un fel de melanj de idei puternice..Idei care erau in mine si pe care le cautam peste tot in social, ca sa le simt  justificate, dar care nu apareau, decit foarte rar..Si atunci am zis ca mai bine caut sa le gasesc nespuse in profundul unor fiintze reale..Si am tot cautat pina am inteles ca ce ma determina sa fiu ce sint e sperantza pe care doar eu trebuie sa invatz sa o construiesc cu bucatile din propriul suflet..Aici e adevarul meu, chiar in mine..Totul e sa pot sa caut, sa il caut si sa-l scot  din adincimi, asa cum e el, sa-l curatz de depunerile timpului, si sa-l folosesc..Pentru ca doar el ma poate ajuta..
Dupa ce am repus gindurile in ordine am facut citiva pasi pe faleza..Am revazut marea cu bucurie..Albastrul intens, orizontul, cerul limpede, valurile, nisipul, urmele pasilor..Toate erau la fel de adevarate in universul asta care ma inconjura cu o caldura pe care parca o uitasem..Marea cea stabila, care construia linia orizontului, si care era un fluid schimbator si instabil, ca timpul..Marea deschisa a fi descrisa de atite vise spuse, si nespuse..Marea eternurilor din noi, cei care sint aici sa o admire o fractziune atit de mica din timp..Marea apa, in care incercam sa ne dizolvam grijile, si sa refacem sanatatea trupului fiintzei care inca mai sintem..
Marea e in multe din visurile mele..O iau cu mine peste tot..Cind nu o am alaturi ma gindesc la ea..Sint un copil pe o plaja..Ma joc in nisip, si sint fericit sa ma balacesc..Sint eu, si mi-e bine..

Identic inca

Totul e o iluzie intr-o lume a iluziilor care iti reflecta disproportzionat o realitate pe ai crezut-o ca e suficient de stabila, cit sa te agatzi de ea..In mine si in tine e aceeasi fiintza care s-a lovit intotdeauna de reflexiile distorsionate ale oglinzilor astea construite de tine, sau de ceilaltzi..Simetriile au devenit diformitatzi tot timpul, si echilibrul s-a contorsionat..Albul a devenit un negru desfacut in dezechilibre ce pare ca au existat in tine de la un inceput, de la acel inceput cind credeai ca vezi in lume lumini atent construite..
Spatiile se desfac in felii de timp si de asteptari ale unor lumi imaginate..Vedem ce cautam, in asteptari.. Toate ramin nestiute, si inca intr-o devenire ce nu a inceput, inca..Privim atentzi detaliile ce vor prevesti inceputul acestor transformari ale fiintzelor esentziale din noi..
Sintem inca in noi..Identici ca de la inceputurile timpului..Respectam adevarurile care ne-au construit..
Ieri am fost la o intilnire cu mine..Azi ma mai recunosc, dupa atita timp..Miine poate am sa-mi mai fiu prieten.. Dar dupa 1000 de ani poate nu ma mai recunosc..Pentru ca am sa fiu pentru mine ca un strain ce a calatorit in spatiu, si timp..Azi sint un eu care stie ca e inca identic cu sine insusi..

Crud

Culorile au dansat pina s-au ranit si au singerat singe de culori diferite care au patat strazile..Am vazut cum dansul a urmat unul dupa altul, ca petele sa se acopere unele pe altele cu alte culori..Din singe care a curs pentru acelasi memorial al durerilor noastre profunde..
Privirile care au urmat au spalat tot..Apoi au urcat spre mastile grimase de urmari..Au congelat totul..Lacrimile au devenit cristale care au desfacut lumina, si mastile au inceput sa se crape paralelipipedic.. Linistea a acoperit cu unghiuri toate trecuturile..Am uitat tot..Am fugit ca sa incercam sa simtzim cum putem disparea in alte variante de universuri de un extaz promis..Am construit iluziile din pasii uitatzi de timp.. Am alergat pina am reusit sa vedem cum se darima iar castelele din nisipul cartzilor de joc..
Am zimbit cind dezastrul lumilor noastre ne-a privit..Am asteptat cu placere varianta asta e existentzei..
Lumea arde inca..Noi mai fugim de noi, inca..Ne mai ridicam miinile spre infinit, intr-o adorare a unui suprem care sa ne salveze..Desi stim ca din ridicol nu va avea nici o entitate curajul sa ni se apropie..
Divinul e inca intr-o atingere dorita..Una simpla, care sa aduca timpul sub o forma a imaginii intr-o oglinda plata, care a trecut intimplator prin fatza noastra in orele astea tirzii ale unei toamne care a smuls crud frunzele unor copaci nevinovatzi..

Esuari

Lumile rosii s-au transformat in lumi verzi..Pasiunea a devenit sperantza..Verdele a devenit albastru..  Sperantza a devenit vis..Verdele a devenit alb..Toate culorile s-au adunat inapoi ca sa dea lumina clara si profunda..Razele s-au rasucit inspre alb, ca sa se desfaca iar in fire care au alergat apoi singure prin spatziu si timp..Firele colorate s-au oprit, si din punctele ei au inceput sa creasca, inapoi, lumile culorilor..Lumile s-au desprins de fire, si au inceput propriul joc al geometriilor, dupa care au inceput sa se miste iar, exact ca inainte, si sa se ciocneasca unele de altele, pina s-au oprit in locuri matematic determinate..

Ieri am invatat ca toamnele se definesc prin numere naturale..Incepind cu zero, apoi 1, doi, trei..Toamna asta e a n-a..E cea mai a n-a toamna, si unica din sirul infinit al numerelor naturale N..Si va ramine asa, cit va mai exista timpul..Toamna care a venit in ordinea perfect determinata a unui sir ce a inceput cu zero, demult de tot..In toamna n e noiembrie deja..Si noi existam in determinarea asta a noastra care e ca determinarea toamnei, cumva..Existam..Sintem parte dintr-un dat existentzial concret si real..Sintem?

Toamna e parte din viata noastra care e ca un vis, pentru ca o traim dupa perceptziile noastre care nu stim cit sint de reale..O toamna parte din visul real al fiintzelor care sintem..O fi ea parte si din visul universului? Sau noi, cu visurile noastre toate, sintem oare parte din visul universului? Poate e absurd sa ne gindim ca universul ar putea visa, vreodata..Poate e mai natural sa ne gindim ca universul tolereaza..Daca i-ar pasa, daca ar avea, cumva, o constiintza..Ar putea fi, sa zicem, in ultima instantza, ca universul e indiferent? Asta daca, iar, am considera ca in univers exista un fel de suflet suprem, si urias, care acopera toata materia..Stim ca exista reguli fizice, si transformari care se supun unor legi deteminate..Dar un spirit inca nu a fost descoperit..Poate ca l-am adaugat noi, ca sa simtim ca totul ne poate fi apropiat..Ca sa nu simtim raceala aceea profunda..

Ma gindeam daca si toamna asta nu are in ea raceala aceea rigida care a venit din cosmos..O raceala aberanta si sinistra care a afectat si multe mintzi needucate..Si care a lasat ca totul sa para ca fiecare e intr-o deriva, ca fiecare si-a esuat constient propria sperantza de a deveni..Intr-un ocean fara orizonturi, cu adincimi infinite..

Eu, prin mine

Nestiutul e in toate cunoasterile aparente..Toate determinarile sint suficient deschise cit sa para evidente..Toate in afara de cele care mai au in ele misterele gindurilor noastre nespuse..Pentru ca nestiutul asta are in el atitea subtilitatzi nesugerate macar in niciun context valabil..Pentru ca el pluteste pe deasupra, si ne contorsioneaza mintea cu sugestiile lui subtile..
Ieri m-am gindit la lumea asta dimprejur, la cum e ea, la cite lucruri discrete are in ea, la ce ne sugereaza prin tot felul de semne..Si mi-am dat seama ca toate ma depasesc, sincer, pentru ca nu ma duce mintea sa vad ce e dincolo de ce mi se arata..Si asta mi-a placut, pentru ca am realizat ca eu, cu ce intelegeam  eram fericit.. Si eram asa pentru ca vroiam asta, ca sa fiu fericit cu cit puteam sa inteleg..Dar lumea venea spre mine cu alte, si alte intelesuri..Si atunci deveneam confuz..Dar le luam pe toate ca atare, si iar reluam drumul asta al cautarii intelesurilor..Dupa care alte elemente noi mai apareau, si eu iar reluam drumul..Si am invatat ca asta e un drum continuu, pentru ca voi avea tot timpul ceva nou de descoperit, ceva pe care sa mi-l adaug in minte, si cu care sa merg inainte..Ceva ce ma recompunea si redefinea in ce eram..Ceva ce era atit de nou si profund, ca avea o putere magica, aceea de a reusi sa imi dea puterea de a ma distruge in tot, ca sa ma pot reface in tot, identic, si atit de altfel, tot timpul..
Ieri am fost un eu, autentic si stabil..Azi sint o urma din ce a ramas..O urma din care imi refac toate fiintzele supravietuitoare dupa cataclism..Si din care invatz sa evoluez..Supravietuind printre ruinele lumilor care s-au lasat trecute..
Azi sint un fugar care a supravietzuit, si pentru care nu mai conteaza absolut nimic, pentru ca a invatat sa impinga inainte lucrurile, ca sa invinga un sistem ce s-a desfacut in particule nestiute, pentru ca au fost neimaginabile..Azi sint liber..Am fost liber intotdeauna, si am sa fiu asa, pentru ca tot trecutul meu mi-a construit asa propria imaginatzie..Din tot, prin tot, si construind alte lumi, care au fost doar ale mele.. Eu, fiind inca ce sint, si ce cred ca ma va face sa fiu ce sint, prin mine insumi..

Timpul si locul

Cineva te simte, cineva te crede, cineva e alaturi de tine cind ti-e greu..Cineva e el insusi cind viata loveste.. Cineva traieste viata in ritmul propriu..Cineva alearga cind se intimpla sa fie nevoie sa ajute..Cineva face ceva, si cineva cauta sa inteleaga ce a fost, cind cineva cauta sa ajute..Cineva face, cineva desface.. Cineva crede, cineva respinge..Cineva construieste cind cineva darima in piese locul unor sperantze..
Este un cineva tot timpul care sa fie de o parte, sau alta, a baricadei..Si nu poti sa-i contrazici cu argumentele tale, pentru ca cineva are argumente proprii cu care te darima, pentru ca are un punct de vedere personal, e adevarat, dar infailibil..E o lupta intre subiectivul tau contra subiectivului lui, si el stie atit de bine sa manipuleze regulile ca sa invinga..Si cedezi, de fapt accepti, pentru ca e evident tot jocul asta in care lucrurile sint interpretabile..Accepti pentru ca nu ai de ales, e ori asa, ori tot asa, pentru ca el are toate atuurile, si-a gindit miscarile ca un sahist experimentat, cu multe mutari inainte..
Asta ma irita cind am de-a face cu smecheri, ca astia iti baga pumnul in gura, si nu ai ce sa faci, sint experti in arta controlului..Unde ii intilnim? Peste tot..Profita chiar folosind un santaj emotional, pentru ca nu au scrupule..Sint barbati, femei, batrini, copii, maturi, adolescentzi, din absolut toate zonele geografico-umane..
Si tu ce faci? Greu de spus..E o epoca a corectitudinii politice, in care mediocritatea domina adevarurile incomode..Na..E sinistra situatia, si jignitoare pentru inteligentza oamenilor educati..Dar e atit de reala si stabila, si cam fara iesire, pentru ca mediocrilor li s-a dat pe mina o arma incredibil de puternica: dreptatea sociala..Adica notiunea asta de dreptate sociala, pe care mediocrul o foloseste ca sa anihileze orice individ care spune adevaruri care nu convin..Na..
Eu am fost pus in multe situatii de astea, cam tot timpul..Si m-am ales cu praful de pe toba..Pentru ca mediocrii astia au un sprijin social incredibil..Sint sustinuti de ceilalti multi care le seamana..Asta e..Astea-s vremurile..We got here at the right place, but at a wrong time..Mai avem de asteptat ceva mii de ani pina sa..