Vis de toamna

Lumea de ieri s-a schimbat..Ploaia a venit iar, si iar picaturile au ramas suspendate..Le-am privit la fel de confuz, ca prima data..Le-am atins, ca sa ma conving, si m-am ciupit ca sa fiu sigur ca nu visez..De ce lucrurile s-au intimplat la fel? Am intrat intr-o lume repetativa? Traiesc aceeasi zi de o infinitate de ori? Si de ce eu, de ce acum, de ce din toate variantele asta e cea care mi se intimpla? Sa fie cea mai buna varianta a existentzei mele pe care destinul mi-o reface? E o timpenie, pentru ca eu ma schimb continuu, si evoluez traind tot timpul adaptindu-ma la transformari de toate felurile, ori o repetare a ce s-a intimplat e ca o gluma si o bataie de joc la  adresa propriului meu intelect..Pina la urma a fost o acceptare, a cita, din sirul infinit de acceptari, ca sa vad, totusi, ce e dincolo de asta..Si lucrurile au avansat, pina acolo incit sa simt ca experientza asta a fost una din cele care m-au pus pe ginduri..
Ploaia s-a oprit..Stropii au ramas, un timp, fixati..Apoi totul s-a rasucit..Lichidul a disparut, si a fost inlocuit de puncte luminoase din care au crescut ramuri luminoase, care s-au unit intre ele..S-a format o retzea care s-a intins peste tot..Si ramurile astea pareau ca ma ocolesc la o distantza fixa, ca sa observ ca imi construiau imprejur un cilindru de lumini de toate culorile..Si toate s-au intimplat pina cind am vazut ca odata cilindrul completat am inceput sa urc, ca si cind as fi intr-un lift cosmic..Am trecut de nori, de spatiu, si am ajuns dincolo..Luminile s-au stins, si am aterizat.. Sint intr-o lume diferita..Nu stiu sa spun decit ca e liniste si ca aud armonii profunde..Si ca vad ceva ce nu as fi crezut ca exista, ca in lumile divine imaginate de artisti.. Poate visez, nu stiu, inca..Poate nici nu mai conteaza daca e real, sau nu..E un extaz al senzatiilor..Privesc si merg, apoi iar privesc..Si ma gindesc ca e totul asa cu am simtit ca ar fi trebuit sa fie..Apoi am simtit cum racoarea ma acopera cu lichid, si cum fiecare picatura sterge marginile visului..Si m-am trezit iar, in alt vis, in care eram la fel de singur, printre picaturi care cad iar, si iar..
M-am trezit iar..S-au dus toate visurile..E inca intuneric, si e la fel de toamna..Zorii asteapta sa revina..Si ma simt bine..Sint ca nou..Astept ca in ziua asta sa apara mici particule din lumile visate, ca sa pot spera ca lumile acelea au o sansa ca, undeva, cindva, sa apara..